ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 851/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 851/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra

recursului penal de față;

Prin rezoluția nr. 18/P/2009 din

30 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus

neînceperea urmăririi penale față de subcomisar A.D.D., comisar S.M., comisar M.C.M.

și comisar șef U.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și

247 C. pen.

Pentru a

dispune astfel, procurorul a reținut următoarele:

Transferul

condamnatului B.V. din Penitenciarul București Rahova în Penitenciarul Craiova

a fost dispus prin dispoziția de transfer nr. 248720/248713/2008 a A.N.P., iar

luarea acestei măsuri nu intră în atribuțiile directorului penitenciarului,

acesta având atribuții numai în ceea ce privește aducerea la îndeplinire a

măsurii.

Având în

vedere aceste motive, procurorul a constatat a fi îndeplinite prevederile art. 228

alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta

nu a fost săvârșită de intimatul A.D.D.

De asemenea,

s-a mai reținut de către procuror că măsura luată de A.N.P. a fost justificată

de necesitatea menținerii unui climat de ordine și disciplină în rândul

persoanelor private de libertate, că transferul persoanelor deținute s-a

realizat la locuri de deținere apropiate de București și că s-au respectat

dispozițiile legale, așa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale

infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor lipsind intenția,

elementul material al laturii obiective și urmarea imediată.

Apreciindu-se

că sunt îndeplinite prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus

neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. față

de comisar M.C.M., comisar S.M. și comisar șef U.T., care au semnat dispoziția

de transfer.

În ceea ce

privește infracțiunea prev. de art. 247 C. pen. s-a constatat de către procuror

că, din actele premergătoare efectuate în cauză fapta nu există, așa încât s-a

făcut aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen.

Împotriva

acestei rezoluții, în termenul prev. de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., B.V. a

formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de

Apel București, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 727/11/2/2009

din data de 25 mai 2009.

Pentru a

dispune astfel, Procurorul General a constatat că transferarea deținutului B.V.

în alt penitenciar s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 31 alin. (1)

din Legea nr. 275/2006.

Împotriva acestor

rezoluții, pententul B.V. cu respectarea termenului prev. de art. 278

1

alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere ce a fost înregistrată pe rolul

Curții de Apel București la data de 17 iunie 2009 sub nr. 5559.

Prin

plângerea sa, B.V. susține că în mod abuziv s-a dispus transferarea sa la de la

Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova, atâta timp cât s-a

făcut fără încunoștințarea și semnătura sa, astfel cum stabilesc dispozițiile art.

9 din Decizia nr. 487 din 13 august 2008 a Directorului General al A.N.P. în

vigoare la data de 22 - 23 noiembrie 2008, când a avut loc evenimentul

reclamat.

De asemenea,

a mai susținut că nu a existat nicio împlicare a sa în organizare, instigarea,

sprijinirea sub orice formă de ajutor sau de participare la proteste, cu atât

mai mult cu cât astfel de proteste nu au existat niciodată la unitatea

penitenciară Rahova, situație care este reglementată expres de dispozițiile

Deciziei nr. 487 din 13 august 2008 a Direcției Generale a A.N.P. în art. 1 alin.

(1) lit. h), art. 3, art. 7 alin. (1), în conformitate cu care este necesar ca

o astfel de activitate să fie desfășurată într-un cadru reglementat.

Deși legal

citați intimații A.D.D., S.M., M.C.M. și U.T. nu s-au prezentat în instanță la

termenele de judecată din 25 iunie 2009 și 09 iulie 2009.

În raport de

actele premergătoare existente la Dosarul nr. 18/P/2009, Curtea de Apel a

considerat că este absolut necesară prezența intimaților subcomisar A.D.D.,

comisar S.M., comisar M.C.M. și comisar șef U.T. - motiv pentru care a repus

cauza pe rol la data de 23 iulie 2009.

Având în

vedere că pentru termenul de judecată din 01 noiembrie 2009 A.N.P. a făcut

precizările necesare soluționării cauzei prin adresa din 28 septembrie 2009,

atașând totodată actele privitoare la transferarea petentului B.V. de la

Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova în seara zilei de 22

noiembrie 2008, acte ce nu se regăsesc la Dosarul nr. 18/P/2009, Curtea a

revenit asupra măsurii luate în data de 23 iulie 2009, dispunând citarea

intimaților la proces fără mandate de aducere.

Prin sentința

penală nr. 355 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală

a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției

din 30 martie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în

Dosarul nr. 18/P/2009.

S-a menținut

rezoluția atacată.

A fost

obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

Verificând

rezoluția atacată în conformitate cu art. 278

1

alin. (7) C. proc.

pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel a

constatat următoarele:

Conform art. 228

alin. (1) C. proc. pen. începerea urmăririi penale se poate dispune de către

procuror numai atunci când din cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor

premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a

punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen., cu

excepția celei prev. de lit. b)

1

.

La fila 57

dosar instanță se află adresa din 28 septembrie 2009 prin care A.N.P. face

cunoscut instanței de judecată, motivele transferării deținutului B.V., de la

Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova în seara zilei de 22

noiembrie 2008 și, anume:

În a doua

jumătate a lunii noiembrie 2008 mai multe persoane private de libertate din

Penitenciarele București Rahova, București Jilava și Spital București Jilava au

fost semnalate cu preocupări privind declanșarea unor forme de protest colectiv

pe fondul unor nemulțumiri legate de punerea în aplicare a prevederilor

ordinului M.J. nr. 2714/C din 28 octombrie 2008, cu privire la durata și

periodicitatea vizitelor, greutatea și nr. pachetelor, precum și categoriile de

bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de persoanele aflate

în executarea pedepselor privative de libertate.

Existența

unei stări de pericol cu privire la ordinea și liniștea publică din

penitenciarele mai sus arătate, precum și existența unei situații conflictuale

ce putea duce la vătămări corporale, distrugeri de bunuri și împiedicarea

desfășurării activităților în bune condiții, au fost sesizate de către Direcția

pentru Prevenirea Criminalității și Terorismului din cadrul A.N.P.

Pentru

evitarea propagării formelor de protest și în celelalte unități penitenciare

din Municipiul București, având în vederea împrejurarea că în Penitenciarul

București - Jilava la acea dată era încarcerat un nr. de 1358 persoane private

de libertate, suficient de mare astfel încât situația să scape de sub control,

în condițiile în care folosirea telefoanelor mobile nu constituia un

impediment, unele persoane private de libertate au fost transferate la alte

unități: 35 de persoane private de libertate de la Penitenciarul București

Jilava la Penitenciarele Slobozia, Mărgineni, Craiova și Colibași, 10 de la

Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova și 4 de la Spitalul

Penitenciar București - Jilava la Penitenciarul Colibași.

Prin

intermediul folosirii telefoanelor mobile deținuții aflați în Penitenciarele

din Municipiul București puteau coordona acțiunile de protest, informându-se

despre derularea evenimentelor.

Se mai reține

în adresă că deținuții transferați au fost participanți activi în pregătirea și

desfășurarea actelor de revoltă de la Penitenciarul București - Jilava, măsura

a fost necesară pentru înlăturarea acțiunilor ce lezau ordinea de drept fiind

luată pentru menținerea unui climat de ordine în locurile de deținere.

După

transferarea celor 49 de deținuți acțiunile de protest au încetat, activitățile

din penitenciare decurgând normal.

Față de

împrejurarea că actele ce au stat la baza transferării petentului B.V. la

Penitenciarul Craiova au fost emise ulterior datei de 22 noiembrie 2008,

apărarea a solicitat în conformitate cu art. 278

1

alin. (8) lit. b) C.

proc. pen., trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor cu

privire la faptele reclamate ce se încadrează în dispozițiile art. 246 C. pen.

și art. 247 C. pen.

Potrivit art.

200 C. proc. pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare

cu privirea la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la

stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să

se dispună trimiterea în judecată.

Or, probele

existente la dosarul cauzei nu confirmă existența infracțiunilor de abuz în

serviciu prev. de art. 246 C. pen. și abuz în serviciu prin îngrădirea unor

drepturi prev. de art. 247 C. pen., pentru a se stabili răspunderea penală a

intimaților A.D.D., S.M., M.C.M. și U.T., cum prevăd dispozițiile legale mai

sus invocate.

La fila 61

dosar se află adresa ce a fost clasificată secret de serviciu din care rezultă

că petentul B.V., condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru

complicitate la tâlhărie, a avut rolul de organizator alături de alți deținuți

în vederea desfășurării unor acțiuni de protest colective.

Se mai

constată că transferul deținutului B.V. a fost dispus la data de 22 noiembrie 2008

conform adresei din 28 noiembrie 2008 a A.N.P.

De asemnea se

poate lesne observa că prin nota internă avizată de intimatul M.S. și aprobată

de intimatul T.U., intimatul M.C.M. face vorbire de protestul din 23 noiembrie 2008,

precum și de măsurile luate pentru mutarea mai multor deținuți în alte unități

de penitenciar printre care și B.V.

În art. 34 alin.

(2) din Legea nr. 275/2006 se prevede că în termen de 10 zile de la primirea în

penitenciar, directorul penitenciarului evaluează situația condamnatului în

raport de pedeapsa aplicată sau pedepsele ce trebuie executate, vârsta și

personalitatea acestuia, precum și de distanța dintre penitenciar și familia

condamnatului, apreciind după consultarea prealabilă a condamnatului, dacă este

necesar transferul într-un alt penitenciar.

Or,

transferarea petentului din Penitenciarul București la Penitenciarul Craiova nu

se putea dispune cu consultarea prealabilă a acestuia având în vedere că

activitățile întreprinse de conducerea A.N.P. aveau un caracter secret, astfel

cum rezultă din actele și lucrările dosarului.

În atare

situație, nu se poate reține existența unor fapte și împrejurări ce ar

determina completarea cercetărilor penale în vederea începerii urmăririi

penale, cum susține apărarea.

Împotriva

acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, susținând că susținând că se

impune completarea urmăririi urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchetul

de pe lângă Curtea de Apel București, deoarece lipsesc modalitățile de

comparație ale documentelor și nu s-a făcut aplicarea art. 97 C. proc. pen. În susținerea

recursului, a mai arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, iar rezoluțiile

procurorului se contrazic sub aspectelor datelor esențiale, deoarece în

momentul emiterii soluției procurorului de anchetă, documentele reliefau că au

fost întocmite după transferul efectiv al petiționarului, care nu era

justificat. După repunerea pe rol a cauzei, s-a motivat că transferul era

justificat de o activitate cu caracter informativ, însă soluția procurorului nu

se poate baza decât pe actele dosarului.

Examinând

hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Potrivit art.

228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din

modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi

penale.când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare

efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a

acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b)

1

.

În speță, actele

premergătoare efectuate,ca și înscrisurile noi depuse la dosarul de fond au

conturat incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii

penale prevăzute în art. 10 lit. a), c) și d) C. proc. pen., astfel încât

soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror este legală și

temeinică.

Astfel,prin

plângerea penală înregistrată la data de 16 decembrie 2008 la Parchetul de pe

lângă Tribunalul București și declinată ulterior spre competentă soluționare

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul condamnat B.V. a

solicitat cercetarea penală a comandantului penitenciarului Rahova sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 247 C. pen., întrucât a

dispus în mod nejustificat și abuziv transferul petentului la penitenciarul

Craiova, deși are o serie de procese pe rolul instanțelor bucureștene.

Cercetările

efectuate în cauză au stabilit că transferul condamnatului a avut loc în baza

unei dispoziții emise de A.N.P. pentru prevenirea și extinderea protestelor

deținuților, în legătură cu aplicarea Ordinului M.J. nr. 2714/C/2008 privind

periodicitatea vizitelor, greutatea și numărul pachetelor, precum și

categoriile de bunuri ce pot fi primite,păstrate și folosite pe perioada

detenției.

Cum luarea

acestei măsuri nu a intrat în competența directorului penitenciarului Rahova, acesta

aducând-o doar la îndeplinirejn mod corect s-a dispus în cauză neînceperea

urmăririi penale față de intimatul A.D.D., directorul acestui

penitenciar,întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta.

În ce

privește infracțiunea prev.de art. 247 C. pen. aceasta este o variantă mai

gravă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe

care o absoarbe. Însă ea subzistă numai dacă săvârșirea faptei ce constituie

elementul material al infracțiunii a avut loc pe temei de rasă, naționalitate

etc. ceea ce nu este cazul în speță în condițiile în care, deși a solicitat în

plângerea penală formulată efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii

acestei infracțiuni, petentul nu a prezentat argumente în sprijinul existenței

respectivei infracțiuni.

Referitor la

infracțiunea prev.de art. 246 C. pen., din actele aflate la dosarul cauzei

rezultă că transferarea condamnatului de la penitenciarul București Rahova la

penitenciarul Craiova a avut loc în baza dispoziției conducerii A.N.P., așa cum

reiese din nota internă din 26 noiembrie 2008 întocmite de comisarul M.C.M. (pt.

Șef Serviciu Evidență și Transfer Deținuți), avizate de comisar S.M. (director

Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar) și aprobate de comisarul șef

U.T. (Director General Adjunct).

Conform

acestei note, în a doua jumătate a lunii noiembrie 2008 au fost semnalate

preocupări privind declanșarea unor forme de protest colectiv pe fondul unor

nemulțumiri ale mai multor deținuți aflați în penitenciarele Rahova, Jilava și

Spitalul Penitenciar Jilava legate de punerea în aplicare a Ordinului M.J. nr. 2714/C

din 28 octombrie 2008 prin care se reducea numărul pachetelor cu alimente ce

pot fi primite de persoanele private de libertate.

În acest

context.la 22 noiembrie 2008 în rândul persoanelor private de libertate din

penitenciarul Jilava s-a declanșat o acțiune de protest, prin bătăi cu diferite

obiecte în gratii, aruncarea de materiale textile și hârtii aprinse pe geamuri și

manifestări violente la adresa personalului penitenciarului.

Pentru

evitarea propagării formelor de protest și la alte penitenciare,ținând seama de

numărul mare de deținuți aflați în penitenciarul Jilava și de posibilitatea

acestora de a coordona acțiunile de protest prin folosirea telefoanelor mobile,

conducerea A.N.P. a dispus în aceeași zi (fii. 59 ds.fond) transferarea unor

deținuți, între care și petentul B.V. (identificat ca persoană cu rol de

organizator al acțiunii de protest), la alte penitenciare din țară,măsura fiind

considerată necesară pentru menținerea ordinii în locurile de deținere.

În aceste

condiții,nu se poate vorbi despre o acțiune abuzivă a intimaților, transferul

petentului (și a altor deținuți) fiind o măsură necesară pentru desfășurarea în

bune condițiuni a activităților din penitenciara asigurării ordinii și a

protejării vieții deținuților și personalului.

În

consecință, lipsind atât elementul material, cât și intenția, ca formă de

vinovătie în mod corect s-a dispus, cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.,

neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii

infracțiunii prev. de art. 246 C. pen.

Pentru toate

aceste considerente, recursul petentului este nefondat și va fi respins conform

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata

cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.V. împotriva sentinței

penale nr. 355 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă

recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 4 martie 2010.