ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 851/2010

Asupra recursului penal de față; Prin rezoluția nr. 18/P/2009 din 30 martie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisar A.D.D., comisar S.M., comisar M.C.M. și comisar șef U.T. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și 247 C. pen. Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut următoarele: Transferul condamnatului B.V. din Penitenciarul București Rahova în Penitenciarul Craiova a fost dispus prin dispoziția de transfer nr. 248720/248713/2008 a A.N.P., iar luarea acestei măsuri nu intră în atribuțiile directorului penitenciarului, acesta având atribuții numai în ceea ce privește aducerea la îndeplinire a măsurii.

Având în vedere aceste motive, procurorul a constatat a fi îndeplinite prevederile art. 228 alin. (6) C. proc. pen. rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., întrucât fapta nu a fost săvârșită de intimatul A.D.D. De asemenea, s-a mai reținut de către procuror că măsura luată de A.N.P. a fost justificată de necesitatea menținerii unui climat de ordine și disciplină în rândul persoanelor private de libertate, că transferul persoanelor deținute s-a realizat la locuri de deținere apropiate de București și că s-au respectat dispozițiile legale, așa încât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor lipsind intenția, elementul material al laturii obiective și urmarea imediată.

Apreciindu-se că sunt îndeplinite prevederile art. 10 lit. d) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale pentru infracțiunea prev. de art. 246 C. pen. față de comisar M.C.M., comisar S.M. și comisar șef U.T., care au semnat dispoziția de transfer. În ceea ce privește infracțiunea prev. de art. 247 C. pen. s-a constatat de către procuror că, din actele premergătoare efectuate în cauză fapta nu există, așa încât s-a făcut aplicarea art. 10 lit. a) C. proc. pen. Împotriva acestei rezoluții, în termenul prev. de art. 278 alin. (3) C. proc. pen., B.V. a formulat plângere la Procurorul General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 727/11/2/2009 din data de 25 mai 2009. Pentru a dispune astfel, Procurorul General a constatat că transferarea deținutului B.V.

în alt penitenciar s-a realizat cu respectarea dispozițiilor art. 31 alin. (1) din Legea nr. 275/2006. Împotriva acestor rezoluții, pententul B.V. cu respectarea termenului prev. de art. 278 1 alin. (1) C. proc. pen., a formulat plângere ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 17 iunie 2009 sub nr. 5559. Prin plângerea sa, B.V. susține că în mod abuziv s-a dispus transferarea sa la de la Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova, atâta timp cât s-a făcut fără încunoștințarea și semnătura sa, astfel cum stabilesc dispozițiile art. 9 din Decizia nr. 487 din 13 august 2008 a Directorului General al A.N.P. în vigoare la data de 22 - 23 noiembrie 2008, când a avut loc evenimentul reclamat.

De asemenea, a mai susținut că nu a existat nicio împlicare a sa în organizare, instigarea, sprijinirea sub orice formă de ajutor sau de participare la proteste, cu atât mai mult cu cât astfel de proteste nu au existat niciodată la unitatea penitenciară Rahova, situație care este reglementată expres de dispozițiile Deciziei nr. 487 din 13 august 2008 a Direcției Generale a A.N.P. în art. 1 alin. (1) lit. h), art. 3, art. 7 alin. (1), în conformitate cu care este necesar ca o astfel de activitate să fie desfășurată într-un cadru reglementat. Deși legal citați intimații A.D.D., S.M., M.C.M. și U.T. nu s-au prezentat în instanță la termenele de judecată din 25 iunie 2009 și 09 iulie 2009. În raport de actele premergătoare existente la Dosarul nr. 18/P/2009, Curtea de Apel a considerat că este absolut necesară prezența intimaților subcomisar A.D.D., comisar S.M., comisar M.C.M.

și comisar șef U.T. - motiv pentru care a repus cauza pe rol la data de 23 iulie 2009. Având în vedere că pentru termenul de judecată din 01 noiembrie 2009 A.N.P. a făcut precizările necesare soluționării cauzei prin adresa din 28 septembrie 2009, atașând totodată actele privitoare la transferarea petentului B.V. de la Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova în seara zilei de 22 noiembrie 2008, acte ce nu se regăsesc la Dosarul nr. 18/P/2009, Curtea a revenit asupra măsurii luate în data de 23 iulie 2009, dispunând citarea intimaților la proces fără mandate de aducere. Prin sentința penală nr. 355 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală a fost respinsă ca nefondată plângerea formulată de petent împotriva rezoluției din 30 martie 2009 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în Dosarul nr. 18/P/2009.

S-a menținut rezoluția atacată. A fost obligat petentul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Verificând rezoluția atacată în conformitate cu art. 278 1 alin. (7) C. proc. pen., pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul cauzei, Curtea de Apel a constatat următoarele: Conform art. 228 alin. (1) C. proc. pen. începerea urmăririi penale se poate dispune de către procuror numai atunci când din cuprinsul actelor de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate, nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prev. de art. 10 C. proc. pen., cu excepția celei prev. de lit. b) 1 . La fila 57 dosar instanță se află adresa din 28 septembrie 2009 prin care A.N.P.

face cunoscut instanței de judecată, motivele transferării deținutului B.V., de la Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova în seara zilei de 22 noiembrie 2008 și, anume: În a doua jumătate a lunii noiembrie 2008 mai multe persoane private de libertate din Penitenciarele București Rahova, București Jilava și Spital București Jilava au fost semnalate cu preocupări privind declanșarea unor forme de protest colectiv pe fondul unor nemulțumiri legate de punerea în aplicare a prevederilor ordinului M.J. nr. 2714/C din 28 octombrie 2008, cu privire la durata și periodicitatea vizitelor, greutatea și nr. pachetelor, precum și categoriile de bunuri ce pot fi primite, cumpărate, păstrate și folosite de persoanele aflate în executarea pedepselor privative de libertate.

Existența unei stări de pericol cu privire la ordinea și liniștea publică din penitenciarele mai sus arătate, precum și existența unei situații conflictuale ce putea duce la vătămări corporale, distrugeri de bunuri și împiedicarea desfășurării activităților în bune condiții, au fost sesizate de către Direcția pentru Prevenirea Criminalității și Terorismului din cadrul A.N.P.

Pentru evitarea propagării formelor de protest și în celelalte unități penitenciare din Municipiul București, având în vederea împrejurarea că în Penitenciarul București - Jilava la acea dată era încarcerat un nr. de 1358 persoane private de libertate, suficient de mare astfel încât situația să scape de sub control, în condițiile în care folosirea telefoanelor mobile nu constituia un impediment, unele persoane private de libertate au fost transferate la alte unități: 35 de persoane private de libertate de la Penitenciarul București Jilava la Penitenciarele Slobozia, Mărgineni, Craiova și Colibași, 10 de la Penitenciarul București - Rahova la Penitenciarul Craiova și 4 de la Spitalul Penitenciar București - Jilava la Penitenciarul Colibași.

Prin intermediul folosirii telefoanelor mobile deținuții aflați în Penitenciarele din Municipiul București puteau coordona acțiunile de protest, informându-se despre derularea evenimentelor. Se mai reține în adresă că deținuții transferați au fost participanți activi în pregătirea și desfășurarea actelor de revoltă de la Penitenciarul București - Jilava, măsura a fost necesară pentru înlăturarea acțiunilor ce lezau ordinea de drept fiind luată pentru menținerea unui climat de ordine în locurile de deținere. După transferarea celor 49 de deținuți acțiunile de protest au încetat, activitățile din penitenciare decurgând normal. Față de împrejurarea că actele ce au stat la baza transferării petentului B.V.

la Penitenciarul Craiova au fost emise ulterior datei de 22 noiembrie 2008, apărarea a solicitat în conformitate cu art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei la procuror pentru completarea cercetărilor cu privire la faptele reclamate ce se încadrează în dispozițiile art. 246 C. pen. și art. 247 C. pen. Potrivit art. 200 C. proc. pen. urmărirea penală are ca obiect strângerea probelor necesare cu privirea la existența infracțiunilor, la identificarea făptuitorilor și la stabilirea răspunderii acestora, pentru a se constata dacă este sau nu cazul să se dispună trimiterea în judecată. Or, probele existente la dosarul cauzei nu confirmă existența infracțiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen.

și abuz în serviciu prin îngrădirea unor drepturi prev. de art. 247 C. pen., pentru a se stabili răspunderea penală a intimaților A.D.D., S.M., M.C.M. și U.T., cum prevăd dispozițiile legale mai sus invocate. La fila 61 dosar se află adresa ce a fost clasificată secret de serviciu din care rezultă că petentul B.V., condamnat la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru complicitate la tâlhărie, a avut rolul de organizator alături de alți deținuți în vederea desfășurării unor acțiuni de protest colective. Se mai constată că transferul deținutului B.V. a fost dispus la data de 22 noiembrie 2008 conform adresei din 28 noiembrie 2008 a A.N.P. De asemnea se poate lesne observa că prin nota internă avizată de intimatul M.S.

și aprobată de intimatul T.U., intimatul M.C.M. face vorbire de protestul din 23 noiembrie 2008, precum și de măsurile luate pentru mutarea mai multor deținuți în alte unități de penitenciar printre care și B.V. În art. 34 alin. (2) din Legea nr. 275/2006 se prevede că în termen de 10 zile de la primirea în penitenciar, directorul penitenciarului evaluează situația condamnatului în raport de pedeapsa aplicată sau pedepsele ce trebuie executate, vârsta și personalitatea acestuia, precum și de distanța dintre penitenciar și familia condamnatului, apreciind după consultarea prealabilă a condamnatului, dacă este necesar transferul într-un alt penitenciar. Or, transferarea petentului din Penitenciarul București la Penitenciarul Craiova nu se putea dispune cu consultarea prealabilă a acestuia având în vedere că activitățile întreprinse de conducerea A.N.P.

aveau un caracter secret, astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului. În atare situație, nu se poate reține existența unor fapte și împrejurări ce ar determina completarea cercetărilor penale în vederea începerii urmăririi penale, cum susține apărarea. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petiționarul, susținând că susținând că se impune completarea urmăririi urmăririi penale și trimiterea cauzei la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, deoarece lipsesc modalitățile de comparație ale documentelor și nu s-a făcut aplicarea art. 97 C. proc. pen. În susținerea recursului, a mai arătat că hotărârea este nelegală și netemeinică, iar rezoluțiile procurorului se contrazic sub aspectelor datelor esențiale, deoarece în momentul emiterii soluției procurorului de anchetă, documentele reliefau că au fost întocmite după transferul efectiv al petiționarului, care nu era justificat.

După repunerea pe rol a cauzei, s-a motivat că transferul era justificat de o activitate cu caracter informativ, însă soluția procurorului nu se poate baza decât pe actele dosarului. Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate și din oficiu conform art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul este nefondat. Potrivit art. 228 alin. (1) C. proc. pen., organul de urmărire penală sesizat în vreunul din modurile prevăzute în art. 221 dispune prin rezoluție începerea urmăririi penale.când din cuprinsul actului de sesizare sau al actelor premergătoare efectuate nu rezultă vreunul din cazurile de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10, cu excepția celui de la lit. b) 1 . În speță, actele premergătoare efectuate,ca și înscrisurile noi depuse la dosarul de fond au conturat incidența cazurilor de împiedicare a punerii în mișcare a acțiunii penale prevăzute în art. 10 lit. a), c) și d) C. proc.

pen., astfel încât soluția de neîncepere a urmăririi penale dispuse de procuror este legală și temeinică. Astfel,prin plângerea penală înregistrată la data de 16 decembrie 2008 la Parchetul de pe lângă Tribunalul București și declinată ulterior spre competentă soluționare Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petentul condamnat B.V. a solicitat cercetarea penală a comandantului penitenciarului Rahova sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 246 și art. 247 C. pen., întrucât a dispus în mod nejustificat și abuziv transferul petentului la penitenciarul Craiova, deși are o serie de procese pe rolul instanțelor bucureștene. Cercetările efectuate în cauză au stabilit că transferul condamnatului a avut loc în baza unei dispoziții emise de A.N.P.

pentru prevenirea și extinderea protestelor deținuților, în legătură cu aplicarea Ordinului M.J. nr. 2714/C/2008 privind periodicitatea vizitelor, greutatea și numărul pachetelor, precum și categoriile de bunuri ce pot fi primite,păstrate și folosite pe perioada detenției. Cum luarea acestei măsuri nu a intrat în competența directorului penitenciarului Rahova, acesta aducând-o doar la îndeplinirejn mod corect s-a dispus în cauză neînceperea urmăririi penale față de intimatul A.D.D., directorul acestui penitenciar,întrucât fapta nu a fost săvârșită de către acesta. În ce privește infracțiunea prev.de art. 247 C. pen. aceasta este o variantă mai gravă a infracțiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, pe care o absoarbe.

Însă ea subzistă numai dacă săvârșirea faptei ce constituie elementul material al infracțiunii a avut loc pe temei de rasă, naționalitate etc. ceea ce nu este cazul în speță în condițiile în care, deși a solicitat în plângerea penală formulată efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii acestei infracțiuni, petentul nu a prezentat argumente în sprijinul existenței respectivei infracțiuni. Referitor la infracțiunea prev.de art. 246 C. pen., din actele aflate la dosarul cauzei rezultă că transferarea condamnatului de la penitenciarul București Rahova la penitenciarul Craiova a avut loc în baza dispoziției conducerii A.N.P., așa cum reiese din nota internă din 26 noiembrie 2008 întocmite de comisarul M.C.M.

(pt. Șef Serviciu Evidență și Transfer Deținuți), avizate de comisar S.M. (director Direcția Siguranța Deținerii și Regim Penitenciar) și aprobate de comisarul șef U.T. (Director General Adjunct). Conform acestei note, în a doua jumătate a lunii noiembrie 2008 au fost semnalate preocupări privind declanșarea unor forme de protest colectiv pe fondul unor nemulțumiri ale mai multor deținuți aflați în penitenciarele Rahova, Jilava și Spitalul Penitenciar Jilava legate de punerea în aplicare a Ordinului M.J. nr. 2714/C din 28 octombrie 2008 prin care se reducea numărul pachetelor cu alimente ce pot fi primite de persoanele private de libertate. În acest context.la 22 noiembrie 2008 în rândul persoanelor private de libertate din penitenciarul Jilava s-a declanșat o acțiune de protest, prin bătăi cu diferite obiecte în gratii, aruncarea de materiale textile și hârtii aprinse pe geamuri și manifestări violente la adresa personalului penitenciarului.

Pentru evitarea propagării formelor de protest și la alte penitenciare,ținând seama de numărul mare de deținuți aflați în penitenciarul Jilava și de posibilitatea acestora de a coordona acțiunile de protest prin folosirea telefoanelor mobile, conducerea A.N.P. a dispus în aceeași zi (fii. 59 ds.fond) transferarea unor deținuți, între care și petentul B.V. (identificat ca persoană cu rol de organizator al acțiunii de protest), la alte penitenciare din țară,măsura fiind considerată necesară pentru menținerea ordinii în locurile de deținere. În aceste condiții,nu se poate vorbi despre o acțiune abuzivă a intimaților, transferul petentului (și a altor deținuți) fiind o măsură necesară pentru desfășurarea în bune condițiuni a activităților din penitenciara asigurării ordinii și a protejării vieții deținuților și personalului.

În consecință, lipsind atât elementul material, cât și intenția, ca formă de vinovătie în mod corect s-a dispus, cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale față de intimați sub aspectul săvârșirii infracțiunii prev. de art. 246 C. pen. Pentru toate aceste considerente, recursul petentului este nefondat și va fi respins conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cu obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul petiționar B.V. împotriva sentinței penale nr. 355 din 2 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 4 martie 2010.