ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2225/2010

Asupra recursului

penal de față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

vătămată D.G. (deținut în Penitenciarul Rahova în executarea unei pedepse de 10

ani închisoare) a formulat plângere penală împotriva subcomisarului J.I.D., a

subcomisarului M.V., a comisarului C.R.C., a inspectorului principal L.V.Ș. cu

motivarea că primii doi intimați și membrii echipei de intervenție l-au

agresat, provocându-i vătămări corporale grave, iar ultimii doi, deși au

asistat la agresiunea exercitată asupra sa nu au intervenit pentru stoparea

relelor tratamente la care a fost supus la data de 27 noiembrie 2008, cu ocazia

unei altercații ce a avut loc în incinta secției a V-a din Penitenciarul

Rahova.

23/P/2009 din 11 ianuarie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel

București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarii J.I.D.

și M.V., comisarul C.R.C. și inspectorul principal L.V.Ș. sub aspectul

infracțiunilor prevăzute de art. 267 și 267

1

C. pen.

Totodată, s-a disjuns

cauza cu privire la faptele de agresiune exercitate asupra petentului ce au

produs vătămări corporale grave față de membrii grupei de intervenție și s-a

declinat competența soluționării cauzei sub aspectul infracțiunilor prevăzute

de art. 267, 267

1

și art. 182 C. pen. în favoarea Parchetului de pe

lângă Tribunalul București, competent să efectueze urmărirea penală în raport

de calitatea persoanei, conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004.

Din actele

premergătoare efectuate, procurorul de caz a reținut că la data de 27 noiembrie

2008, deținuții cu regim special din secția a V-a, printre care și D.G., au

fost scoși la activitatea de plimbare, ocazie cu care s-a produs o altercație

între ei, doi deținuți folosind cuțite pe care le aveau asupra lor.

Întrucât altercația a

luat amploare a fost necesară intervenția echipei operative.

S-a mai reținut, pe

baza declarațiilor deținuților implicați în conflict (propuși de petiționar) că

nu s-a confirmat prezența sau intervenția de orice natură a comisarului C.R.C.

și a inspectorului principal L.V.Ș. la locul conflictului, iar subcomisarii

J.I.D. și M.V. nu au agresat fizic pe petent și nici măcar nu au susținut moral

lovirea acestuia.

formulată de petiționar împotriva Ordonanței nr. 23/P/2010 din 11 ianuarie 2010

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă prin

rezoluția din 1 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 75/II/2/2010 a procurorului

general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În motivarea

rezoluției, procurorul general a arătat că din probele administrate, respectiv

martorii audiați, nu au rezultat indicii temeinice cu privire la ofițerii

reclamați, că plângerea formulată de petent este nemotivată și se impune

respingerea acesteia ca neîntemeiată.

Ordonanței nr. 23/P/2009 din 11 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel București, petiționarul a formulat plângere în fața judecătorului prin

care a solicitat reaudierea martorilor, depunerea înregistrării video a

incidentului, efectuarea unei expertize medico-legale, probe în raport de care

să se dispună începerea urmăririi penale.

Curtea de Apel

București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin

Sentința penală nr. 99 F din 1 aprilie 2010, a respins, ca nefondată, plângerea

petiționarului și a menținut ordonanța atacată.

Pentru a pronunța

această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că Ordonanța nr.

23/P/2009 din 11 ianuarie 2010, a fost dată pe baza declarațiilor lucrătorilor

din penitenciar și a deținuților de la secția 5 cu regim de maximă siguranță

din cadrul Penitenciarului Rahova, probe din care rezultă că între deținuți a

avut loc un conflict la care a participat și petentul asupra căruia s-a găsit

un cuțit. S-a mai reținut că nu există nicio probă care să confirme implicarea

intimaților, apreciindu-se că, justificat s-a dispus neînceperea urmăririi

penale în baza art. 228 alin. (1) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc. pen.

Împotriva acestei

sentințe persoana vătămată D.G., în termen legal, a declarat recurs prin care a

reiterat motivele arătate în plângerea introductivă și a solicitat trimiterea

cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale pentru faptele sesizate.

Recursul nu este

fondat.

Instanța de fond,

reevaluând probele administrate de procuror, justificat a constatat că

plângerea persoanei vătămate nu este întemeiată și a respins-o în temeiul art.

278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen.

În urma actelor

premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice că ofițerii

reclamați au comis infracțiunile de supunere la rele tratamente și tortură,

prevăzute de art. 267 și 267

1

C. pen.

În cauză au fost

audiați lucrătorii cu statut special din cadrul Penitenciarului Rahova din

declarațiile cărora rezultă însă că incidentul din data de 27 noiembrie 2008 a

avut loc între deținuți, aceștia agresându-se reciproc, niciunul dintre martori

nu a confirmat că intimații l-ar fi lovit pe petent. Intervenția grupei

speciale a fost necesară și legitimă, proporțională cu agresivitatea

deținuților și s-a limitat doar la imobilizarea agresorilor.

De asemenea, au fost

audiați și deținuții implicați în conflict din declarațiile acestora

neputându-se reține intervenția intimaților în conflict.

Deși s-a solicitat de

petent examinarea înregistrării video a incidentului, acest mijloc de probă nu

a putut fi administrat întrucât, așa cum a rezultat din adresa din 19 mai 2009

a Penitenciarului Rahova, înregistrările nu se păstrează decât pe o perioadă de

10 zile, iar cererea a fost formulată ulterior acestei perioade de timp.

Cum în instanță nu au

fost indicate alte împrejurări în afara celor deja avute în vedere la

soluționarea cauzei, prima instanță în mod just a respins plângerea, ca

nefondată.

Faptul că petentul a

suferit leziuni grave care i-au pus în pericol viața, așa cum este confirmat

prin certificatul medico-legal întocmit de I.M.L. "M.M.", urmează a

fi analizat separat, așa cum bine a dispus procurorul de caz prin ordonanța

atacată, prin disjungerea cauzei referitoare la faptele de agresiune exercitate

asupra petiționarului.

În raport de

considerentele expuse, recursul declarat nu este fondat și va fi respins în

temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Conform art. 192

alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva Sentinței penale nr.

99/F din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și

pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul

petiționar la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 7 iunie 2010.

Procesat

de GGC - CT