ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2225/2010

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. La data de 8 decembrie 2008 partea vătămată D.G. (deținut în Penitenciarul Rahova în executarea unei pedepse de 10 ani închisoare) a formulat plângere penală împotriva subcomisarului J.I.D., a subcomisarului M.V., a comisarului C.R.C., a inspectorului principal L.V.Ș. cu motivarea că primii doi intimați și membrii echipei de intervenție l-au agresat, provocându-i vătămări corporale grave, iar ultimii doi, deși au asistat la agresiunea exercitată asupra sa nu au intervenit pentru stoparea relelor tratamente la care a fost supus la data de 27 noiembrie 2008, cu ocazia unei altercații ce a avut loc în incinta secției a V-a din Penitenciarul Rahova.

2. Prin Ordonanța nr. 23/P/2009 din 11 ianuarie 2010, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de subcomisarii J.I.D. și M.V., comisarul C.R.C. și inspectorul principal L.V.Ș. sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 267 și 267 1 C. pen. Totodată, s-a disjuns cauza cu privire la faptele de agresiune exercitate asupra petentului ce au produs vătămări corporale grave față de membrii grupei de intervenție și s-a declinat competența soluționării cauzei sub aspectul infracțiunilor prevăzute de art. 267, 267 1 și art. 182 C. pen. în favoarea Parchetului de pe lângă Tribunalul București, competent să efectueze urmărirea penală în raport de calitatea persoanei, conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004.

Din actele premergătoare efectuate, procurorul de caz a reținut că la data de 27 noiembrie 2008, deținuții cu regim special din secția a V-a, printre care și D.G., au fost scoși la activitatea de plimbare, ocazie cu care s-a produs o altercație între ei, doi deținuți folosind cuțite pe care le aveau asupra lor. Întrucât altercația a luat amploare a fost necesară intervenția echipei operative. S-a mai reținut, pe baza declarațiilor deținuților implicați în conflict (propuși de petiționar) că nu s-a confirmat prezența sau intervenția de orice natură a comisarului C.R.C. și a inspectorului principal L.V.Ș. la locul conflictului, iar subcomisarii J.I.D. și M.V. nu au agresat fizic pe petent și nici măcar nu au susținut moral lovirea acestuia.

3. Plângerea formulată de petiționar împotriva Ordonanței nr. 23/P/2010 din 11 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București a fost respinsă prin rezoluția din 1 februarie 2010, dată în Dosarul nr. 75/II/2/2010 a procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. În motivarea rezoluției, procurorul general a arătat că din probele administrate, respectiv martorii audiați, nu au rezultat indicii temeinice cu privire la ofițerii reclamați, că plângerea formulată de petent este nemotivată și se impune respingerea acesteia ca neîntemeiată. 4. Împotriva Ordonanței nr. 23/P/2009 din 11 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, petiționarul a formulat plângere în fața judecătorului prin care a solicitat reaudierea martorilor, depunerea înregistrării video a incidentului, efectuarea unei expertize medico-legale, probe în raport de care să se dispună începerea urmăririi penale.

Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin Sentința penală nr. 99 F din 1 aprilie 2010, a respins, ca nefondată, plângerea petiționarului și a menținut ordonanța atacată. Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, că Ordonanța nr. 23/P/2009 din 11 ianuarie 2010, a fost dată pe baza declarațiilor lucrătorilor din penitenciar și a deținuților de la secția 5 cu regim de maximă siguranță din cadrul Penitenciarului Rahova, probe din care rezultă că între deținuți a avut loc un conflict la care a participat și petentul asupra căruia s-a găsit un cuțit. S-a mai reținut că nu există nicio probă care să confirme implicarea intimaților, apreciindu-se că, justificat s-a dispus neînceperea urmăririi penale în baza art. 228 alin. (1) cu referire la art. 10 lit. c) C. proc.

pen. Împotriva acestei sentințe persoana vătămată D.G., în termen legal, a declarat recurs prin care a reiterat motivele arătate în plângerea introductivă și a solicitat trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale pentru faptele sesizate. Recursul nu este fondat. Instanța de fond, reevaluând probele administrate de procuror, justificat a constatat că plângerea persoanei vătămate nu este întemeiată și a respins-o în temeiul art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. În urma actelor premergătoare efectuate în cauză nu au rezultat indicii temeinice că ofițerii reclamați au comis infracțiunile de supunere la rele tratamente și tortură, prevăzute de art. 267 și 267 1 C. pen.

În cauză au fost audiați lucrătorii cu statut special din cadrul Penitenciarului Rahova din declarațiile cărora rezultă însă că incidentul din data de 27 noiembrie 2008 a avut loc între deținuți, aceștia agresându-se reciproc, niciunul dintre martori nu a confirmat că intimații l-ar fi lovit pe petent. Intervenția grupei speciale a fost necesară și legitimă, proporțională cu agresivitatea deținuților și s-a limitat doar la imobilizarea agresorilor. De asemenea, au fost audiați și deținuții implicați în conflict din declarațiile acestora neputându-se reține intervenția intimaților în conflict. Deși s-a solicitat de petent examinarea înregistrării video a incidentului, acest mijloc de probă nu a putut fi administrat întrucât, așa cum a rezultat din adresa din 19 mai 2009 a Penitenciarului Rahova, înregistrările nu se păstrează decât pe o perioadă de 10 zile, iar cererea a fost formulată ulterior acestei perioade de timp.

Cum în instanță nu au fost indicate alte împrejurări în afara celor deja avute în vedere la soluționarea cauzei, prima instanță în mod just a respins plângerea, ca nefondată. Faptul că petentul a suferit leziuni grave care i-au pus în pericol viața, așa cum este confirmat prin certificatul medico-legal întocmit de I.M.L. "M.M.", urmează a fi analizat separat, așa cum bine a dispus procurorul de caz prin ordonanța atacată, prin disjungerea cauzei referitoare la faptele de agresiune exercitate asupra petiționarului. În raport de considerentele expuse, recursul declarat nu este fondat și va fi respins în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul D.G. împotriva Sentinței penale nr. 99/F din 1 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 200 RON cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 7 iunie 2010. Procesat de GGC - CT