ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2258/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: A. Prin sentința penală nr. 317/ P din 6 noiembrie 2007, Tribunalul Bihor a hotărât următoarele: I. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul V.Z.K., fiul lui l. și L., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. II. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen.

și art. 74 lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.A.J., fiul lui Ș. și E., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 2 ani închisoare. În baza art. 110 1 corelat cu art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 110 1 alin. (1) și art. 86 3 C. pen. a obligat inculpatul ca pe toată durata termenului de încercare să se supună următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. b) – d) C. pen.

pe care le impune în sarcina sa mai jos arătate ; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare, prin comunicare scrisă, după rămânerea definitivă a hotărârii. III. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și lit. v) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.A.D., fiul lui V. și A.L., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la pedeapsa de: 2 ani închisoare. În baza art. 110 1 corelat cu art. 86 1 C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe durata unui termen de încercare de 4 ani. În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale. În baza art. 110 1 alin. (1) și art. 86 3 C. pen. a fost obligat inculpatul ca pe toată durata termenului de încercare să se supună următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86 3 alin. (1) lit. b) - d) C. pen.

pe care le impune în sarcina sa mai jos arătate ; - să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; - să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existentă. În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni intenționate în termenul de încercare, prin comunicare scrisă, după rămânerea definitivă a hotărârii. IV. În baza art. 221 C. pen. l-a condamnat pe inculpatul L.P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire la pedeapsa de 2 ani închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că partea vătămată l.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că prejudiciul părții civile l.Ș. de 50 lei a fost reparat prin restituire. În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost obligați inculpații V.Z.K., B.A.J. și B.A.D. la plata a câte 500 lei fiecare și pe inculpatul L.P.M. la plata a 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare. Onorariile apărătorilor din oficiu din faza de urmărire penală C.E., de 450 lei, conform delegațiilor și din faza de judecată P.S., de 150 lei conform delegației, P.F., de 150 lei, conform delegației, P.C., de 150 lei conform delegației și B.V., de 150 lei conform delegației, au fost avansate în favoarea Baroului de Avocați Bihor din fondurile M.J.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, fără dubiu, că inculpații B.A.l. și B.A.D. au exercitat acte de violență asupra părții vătămate l.Ș. pentru a sustrage bunuri de la aceasta, și au sustras efectiv o geacă de piele, un telefon mobil marca A. și suma de 500 RON; a rezultat, de asemenea, că inculpatul V.Z. a exercitat acte de violență asupra părții vătămate l.L. pentru a sustrage bunuri de la aceasta și a sustras efectiv o geacă de piele, un telefon mobil marca N. și suma de 50 RON. Vinovăția inculpaților rezultă fără dubiu din modul în care s-au obiectivat aceste fapte. Astfel, inculpații au condus părțile vătămate intr-un loc retras, unde le-au atacat si le-au deposedat de bunuri; au determinat părțile vătămate să-i însoțească în acest loc sub pretextul de a căuta alte persoane cu care anterior a avut un scandal.

Este evident că inculpații au preconizat și au dorit să deposedeze părțile vătămate de bunurile pe care le dețineau asupra lor și pe care să și le însușească. În ceea ce privește vinovăția inculpatului L.P., instanța a reținut că acesta a primit suma de 10 lei de la inculpatul V.Z., cunoscând împrejurarea că aceasta provine din săvârșirea de către ceilalți 3 inculpați a infracțiunilor de tâlhărie asupra părților vătămate, și totodată, în scopul de a obține pentru sine un folos material, ilustrativă fiind sub acest aspect însăși afirmația inculpatului, că i se părea firesc să primească bunuri sustrase de la victime, întrucât a mers pe același drum cu inculpații. în opinia instanței, vinovăția inculpatului L.P.

se limitează strict la cele arătate mai sus, neputându-se reține în sarcina vreo formă de participație la fapta de tâlhărie a celorlalți inculpați. Deși inculpatul V.Z. a susținut în fața instanței că inculpatul L.P. i-ar fi instigat la săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, afirmația sa nu se poate corela cu alte date din dosarul cauzei, în plus inculpatul V.Z. a avut în ce privește acest aspect, o poziție oscilantă, ceea ce creează suspiciuni asupra sincerității sale. De asemeni, în momentul comiterii tâlhăriei, rezultă fără echivoc că inculpatul L.P. se afla la distanță de ceilalți inculpați, însăși părțile vătămate care vorbesc doar despre aceștia din urmă, nepercepând prezența sa. Nu se poate reține astfel vinovăția sa în ce privește o eventuală complicitate morală, neexistând date care să obiectiveze o astfel de intenție a inculpatului L., respectiv de încurajare a celor trei inculpați în momentul comiterii faptei.

în plus, de la locul faptei, cei trei inculpați au plecat separat de inculpatul L.P., care i-a ajuns apoi din urmă. S-a reținut în sarcina inculpatului L.P. și dobândirea sumei de 10 lei și nu a sumei de 150 lei, cum a declarat inculpatul V.Z. în fața instanței, întrucât atât partea vătămată cât și inculpatul B.A.D. vorbesc doar de dobândirea sumei de 10 lei. Față de cele arătate, instanța a reținut în drept următoarele: Faptele inculpaților B.A.l. și B.A.D. de a exercita violențe asupra părții vătămate l.Ș. și urmare acestor violențe de a sustrage bunuri de la partea vătămată, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen.

cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe fiecare inculpat la câte o pedeapsa de cate 2 ani închisoare. Fapta inculpatului V.Z., de a exercita violențe asupra părții vătămate l.L. și, urmare acestor violențe, de a sustrage bunuri de la partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și lit. c) și alin. (2) 1 lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. b) C. pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Fapta inculpatului L.P.l. de a dobândi suma de 10 lei, cunoscând că aceasta sumă provine din săvârșirea infracțiunii de tâlhărie de către ceilalți trei inculpați asupra părților vătămate, în scopul obținerii pentru sine a unui folos material, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tăinuire, prevăzută și pedepsită de art. 221 C. pen., text de lege în baza căruia instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de 2 ani închisoare. În ce privește latura civilă a cauzei, instanța, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că partea vătămată l.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză - fila 10 dosar u.p. În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat că prejudiciul părții civile l.Ș.

de 50 lei, rămas nerecuperat, a fost reparat prin restituire conform dovezii aflate la fila 16 dosar u.p. B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul B.A.J., solicitând instanței a considera apelul ca fiind declarat în termen și apoi a fi analizat. În motivarea apelului inculpatul a arătat că a fost plecat în străinătate, nu a avut cunoștință de proces și a declarat apel abia când a fost arestat în străinătate. Prin prisma acestor elemente a solicitat a-i fi analizat apelul, ca fiind declarat în termenul prevăzut de lege. Prin Decizia penală nr. 15/ A din 25 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.J.

împotriva sentinței penale nr. 3127 din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor. Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 346 C. proc. pen. apelul poate fi considerat ca fiind declarat în termen, întrucât inculpatul a aflat de condamnarea sa în prezenta cauză abia după ce a fost arestat în altă cauză și a declarat apel în 10 zile de la arestare. A fost încarcerat în România la 11 februarie 2010. Interogat fiind de către instanța de apel inculpatul a recunoscut săvârșirea faptei. Criticile inculpatului privind nelegalitatea hotărârii instanței de fond au fost apreciate ca neîntemeiate, vinovăția inculpatului fiind stabilită pe baza unei juste aprecieri a materialului probator administrat în cauză, în raport de care s-a dat faptei săvârșite de acesta încadrarea juridică corespunzătoare.

De altfel, inculpatul a recunoscut împrejurările concrete în care, împreună cu alte persoane, a săvârșit infracțiunea de tâlhărie. De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. C. Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.A. J. Pentru termenul din 9 iunie 2010, recurentul - inculpat, prin apărătorul ales, a depus declarația autentificată la B.N.P. C.L.C. sub nr. 1947 din 27 mai 2010, solicitând a se lua act de retragerea recursului declarat în cauză. În aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art. 385 4 alin. (2) raportat la art. 369 alin. (3) C. proc.

pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului iar, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E la act de declarația de retragere a recursului declarat de inculpatul B.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 15/ A din 25 martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul M.J. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 09 iunie 2010.