ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2258/2010
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2258/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin sentința penală nr. 317/ P din 6 noiembrie 2007, Tribunalul
Bihor a hotărât următoarele:
I. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.
(2)
1
lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. cu
aplicarea art. 74 lit. a) și art. 76 lit. b) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul
V.Z.K., fiul lui l. și L., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la
pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
II. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și c) și alin.
(2)
1
lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și art. 74
lit. a) și art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul B.A.J., fiul lui
Ș. și E., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, la pedeapsa de 2 ani închisoare.
În baza art. 110
1
corelat cu art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate, pe durata
unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat
executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a
executării pedepsei principale.
În baza art. 110
1
alin. (1) și art. 86
3
C. pen. a obligat inculpatul ca pe
toată
durata termenului de încercare să se supună următoarele măsuri de supraveghere:
- să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune
de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de
supraveghere prevăzute de art. 86
3
alin. (1) lit. b) – d) C. pen. pe
care le impune în sarcina sa mai jos arătate
;
- să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de
muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi
controlate mijloacele lui de existentă
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen., privind revocarea
suspendării sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi
infracțiuni intenționate în termenul de încercare, prin comunicare scrisă, după
rămânerea definitivă a hotărârii.
III. În baza art. 211 alin. (2) lit. b) și lit. v) și
alin. (2)
1
lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin. (3) C. pen. și
art. 74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. c) C. pen. l-a condamnat pe inculpatul
B.A.D., fiul lui V. și A.L., pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie la
pedeapsa de: 2 ani închisoare.
În baza art. 110
1
corelat cu art. 86
1
C. pen. a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei aplicate pe durata
unui termen de încercare de 4 ani.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea
pedepsei accesorii pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei
principale.
În baza art. 110
1
alin. (1) și art. 86
3
C. pen. a fost obligat inculpatul ca
pe
toată durata termenului de încercare să se supună următoarele măsuri de
supraveghere:
- să se prezinte periodic la Serviciul de Probațiune
de pe lângă Tribunalul Bihor pentru a se verifica respectarea măsurilor de
supraveghere prevăzute de art. 86
3
alin. (1) lit. b) - d) C. pen. pe
care le impune în sarcina sa mai jos arătate
;
- să anunțe, în
prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau
locuință și orice
deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
- să comunice și să justifice schimbarea locului de
muncă;
- să comunice informații de natură a putea fi
controlate mijloacele lui de existentă.
În baza art. 359 C. proc. pen. a atras atenția
inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C. pen. privind revocarea suspendării
sub supraveghere a executării pedepsei în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni
intenționate în termenul de încercare, prin comunicare scrisă, după rămânerea
definitivă a hotărârii.
IV. În baza art. 221 C. pen. l-a condamnat pe
inculpatul L.P.I., pentru săvârșirea infracțiunii de tăinuire la pedeapsa de 2
ani închisoare, în regim de detenție.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului
drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat
că partea vătămată l.L. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen. a constatat
că prejudiciul părții civile l.Ș. de 50 lei a fost reparat prin restituire.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. au fost
obligați inculpații V.Z.K., B.A.J. și B.A.D. la plata a câte 500 lei fiecare și
pe inculpatul L.P.M. la plata a 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare.
Onorariile apărătorilor din oficiu din faza de
urmărire penală C.E., de 450 lei, conform delegațiilor și din
faza de judecată P.S., de 150 lei conform
delegației,
P.F., de 150 lei, conform delegației, P.C., de 150 lei
conform delegației și B.V., de 150 lei
conform
delegației, au fost avansate în favoarea Baroului de
Avocați Bihor din
fondurile M.J.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a
reținut, fără dubiu, că inculpații B.A.l. și B.A.D. au exercitat acte de
violență asupra părții vătămate l.Ș. pentru a sustrage bunuri de la aceasta, și
au sustras efectiv o geacă de piele, un telefon mobil marca A. și suma de 500
RON; a rezultat, de asemenea, că inculpatul V.Z. a exercitat acte de violență
asupra părții vătămate l.L. pentru a sustrage bunuri de la aceasta și a sustras
efectiv o geacă de piele, un telefon mobil
marca N. și suma de 50 RON.
Vinovăția inculpaților rezultă fără dubiu
din modul în care s-au obiectivat aceste fapte. Astfel, inculpații au condus
părțile vătămate intr-un loc retras, unde le-au atacat si le-au deposedat de
bunuri; au determinat părțile vătămate să-i însoțească în acest loc sub
pretextul de a căuta alte persoane cu care anterior a avut un scandal. Este
evident că inculpații au preconizat și au dorit să deposedeze părțile vătămate
de bunurile pe care le dețineau asupra lor și pe care să și le însușească.
În ceea ce privește vinovăția inculpatului L.P.,
instanța a reținut că acesta a primit suma de 10 lei de la inculpatul V.Z.,
cunoscând împrejurarea că aceasta provine din săvârșirea de către ceilalți 3
inculpați a infracțiunilor de tâlhărie asupra părților vătămate, și totodată,
în scopul de a obține pentru sine un folos material, ilustrativă fiind sub acest
aspect însăși afirmația inculpatului, că i se părea firesc să primească bunuri
sustrase de la victime, întrucât a mers pe același drum cu inculpații. în
opinia instanței, vinovăția inculpatului L.P. se limitează strict la cele
arătate mai sus, neputându-se reține în sarcina vreo formă de participație la
fapta de tâlhărie a celorlalți inculpați. Deși inculpatul V.Z. a susținut în
fața instanței că inculpatul L.P. i-ar fi instigat la săvârșirea infracțiunii
de tâlhărie, afirmația sa nu se poate corela cu alte date din dosarul cauzei,
în plus inculpatul V.Z. a avut în ce privește acest aspect, o poziție
oscilantă, ceea ce creează suspiciuni asupra sincerității sale. De asemeni, în
momentul comiterii tâlhăriei, rezultă fără echivoc că inculpatul L.P. se afla
la distanță de ceilalți inculpați, însăși părțile vătămate care vorbesc doar
despre aceștia din urmă, nepercepând prezența sa. Nu se poate reține astfel
vinovăția sa în ce privește o eventuală complicitate morală, neexistând date
care să obiectiveze o astfel de intenție a inculpatului L., respectiv de
încurajare a celor trei inculpați în momentul comiterii faptei. în plus, de la
locul faptei, cei trei inculpați au plecat separat de inculpatul L.P., care i-a
ajuns apoi din urmă. S-a reținut în sarcina inculpatului L.P. și dobândirea
sumei de 10 lei și nu a sumei de 150 lei, cum a declarat inculpatul V.Z. în
fața instanței, întrucât atât partea vătămată cât și inculpatul B.A.D. vorbesc
doar de dobândirea sumei de 10 lei.
Față de cele arătate, instanța a reținut în drept
următoarele:
Faptele inculpaților B.A.l. și B.A.D. de a exercita
violențe asupra părții vătămate l.Ș. și urmare acestor violențe de a sustrage
bunuri de la partea vătămată, întrunesc elementele constitutive ale
infracțiunii de tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b)
și lit. c) și alin. (2)
1
lit. a) C. pen. cu aplicarea art. 99 alin.
(3) C. pen., texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art. 74 lit. a) corelat
cu art. 76 lit. c) C. pen., l-a condamnat pe fiecare inculpat la câte o
pedeapsa de cate 2 ani închisoare.
Fapta inculpatului V.Z., de a exercita violențe
asupra părții vătămate l.L. și, urmare acestor violențe, de a sustrage bunuri
de la partea vătămată, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de
tâlhărie, prevăzută și pedepsită de art. 211 alin. (2) lit. b) și lit. c)
și alin. (2)
1
lit. a) C. pen. cu
aplicarea art. 75 lit. c) C. pen. texte de lege în baza cărora, cu aplicarea art.
74 lit. a) corelat cu art. 76 lit. b) C. pen., l-a
condamnat pe inculpat
la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Fapta inculpatului L.P.l. de a dobândi suma de 10
lei, cunoscând că aceasta sumă provine din săvârșirea infracțiunii de tâlhărie
de către ceilalți trei inculpați asupra părților vătămate, în scopul obținerii
pentru sine a unui folos material, întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii de tăinuire, prevăzută și pedepsită de art. 221 C. pen., text de
lege în baza căruia instanța a dispus condamnarea inculpatului la o pedeapsă de
2 ani închisoare.
În ce privește
latura civilă a cauzei, instanța, în baza art. 346 alin. (1) C. proc. pen.
a constatat că partea vătămată l.L. nu s-a
constituit
parte civilă în cauză - fila 10 dosar u.p.
În baza art. 346
alin. (1) C. proc. pen. a constatat că prejudiciul
părții civile l.Ș. de
50 lei, rămas nerecuperat, a fost reparat prin restituire conform dovezii
aflate la fila 16 dosar u.p.
B. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel
inculpatul B.A.J., solicitând instanței a considera apelul ca fiind declarat în
termen și apoi a fi analizat.
În motivarea
apelului inculpatul a arătat că a fost plecat în străinătate,
nu a avut
cunoștință de proces și a declarat apel abia când a fost arestat în
străinătate. Prin prisma acestor elemente a solicitat a-i fi analizat apelul,
ca fiind declarat în termenul prevăzut de lege.
Prin Decizia penală nr. 15/ A din 25 martie 2010 a
Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins ca
nefondat apelul declarat de inculpatul B.A.J. împotriva sentinței penale nr. 3127
din 6 noiembrie 2007 a Tribunalului Bihor.
Pentru a decide în acest sens, instanța de apel a
constatat că în conformitate cu dispozițiile art. 346 C. proc. pen. apelul
poate fi considerat ca fiind declarat în termen, întrucât inculpatul a aflat de
condamnarea sa în prezenta cauză abia după ce a fost arestat în altă cauză și a
declarat apel în 10 zile de la arestare.
A fost încarcerat în România la 11 februarie 2010.
Interogat fiind de către instanța de apel inculpatul
a recunoscut săvârșirea faptei.
Criticile inculpatului privind nelegalitatea
hotărârii instanței de fond au fost apreciate ca neîntemeiate, vinovăția
inculpatului fiind stabilită pe baza unei juste aprecieri a materialului
probator administrat în cauză, în raport de care s-a dat faptei săvârșite de
acesta încadrarea juridică corespunzătoare. De altfel, inculpatul a recunoscut
împrejurările concrete în care, împreună cu alte persoane, a săvârșit
infracțiunea de tâlhărie.
De asemenea, instanța de fond a efectuat o justă
individualizare a pedepsei aplicată inculpatului, atât sub aspectul naturii și
al cuantumului acesteia, cât și ca modalitate de executare, fiind respectate
criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen.
C. Împotriva
acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B.A.
J.
Pentru termenul din 9 iunie 2010, recurentul -
inculpat, prin apărătorul ales, a depus declarația autentificată la B.N.P. C.L.C.
sub nr. 1947 din 27 mai 2010, solicitând a se lua act de retragerea recursului
declarat în cauză.
În aceste împrejurări, văzând și dispozițiile art. 385
4
alin. (2) raportat la art. 369 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act
de retragerea recursului iar, în conformitate cu dispozițiile art. 192 alin.
(2) C. proc. pen., va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare
avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
la act de declarația de retragere a recursului
declarat de inculpatul B.A.J. împotriva Deciziei penale nr. 15/ A din 25 martie
2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 lei
cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei,
reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din
fondul M.J.
Definitivă.
Pronunțată în
ședință publică, azi 09 iunie 2010.