ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3344/2008

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința nr. 1017 din 7 iunie 2007 Tribunalul

Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantul G.G. împotriva pârâtei

Asociația S. PAS ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de

capacitate de folosință. A respins ca inadmisibilă cererea de chemare în

judecată a pârâtului A.D.G.

Pentru a pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin cererea precizată,

înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 23 aprilie 2004, legal timbrată,

reclamantul G.G. a solicitat obligarea pârâților Asociația S. PAS Oradea și A.D.G.

la respectarea dreptului de preemțiune pentru cumpărarea acțiunilor deținute de

asociație, în temeiul convenției încheiate cu aceasta la 22 iunie 1999, iar în

subsidiar obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 3.478.255.000 lei

despăgubiri, cu începere din anul 1999 până la data plății efective.

S-a arătat că în baza

convenției amintite, reclamantul a achitat o rată scadentă cu dobânzi și

penalități de întârziere aferente datorate de pârâtă F.P.P. în baza

contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1996. În contul acestei

plăți, asociația s-a obligat ca acțiunile dobândite să fie distribuite și

repartizate pe numele reclamantului căruia i s-a recunoscut un drept de

preemțiune în cadrul unor oferte ulterioare. În drept s-au invocat art. 1073, art.

1021, art. 1084 C. civ.

Prin sentința nr. 98/COM din

16 februarie 2005 a Tribunalului Bihor a fost respinsă cererea formulată de

reclamant ca inadmisibilă, reținându-se că nu s-a efectuat procedura

concilierii prealabile.

Prin decizia nr. 46/C/2006 -

A a Curții de Apel Oradea, a fost admis apelul declarat de apelantul -

reclamant G.G. și a fost trimisă cauza spre rejudecare cu mențiunea ca anterior

analizării fondului litigiului, instanța să aibă în vedere excepțiile lipsei

calității procesual -pasive a pârâtului Ardelean Dan și a prescripției

dreptului la acțiune, invocate de pârâți.

Cu prilejul rejudecării

cauzei, prima instanță, prin încheierea din 25 ianuarie 2007, a admis excepția

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.D.G., având în vedere că

acesta din urmă nu este parte în convenția de care se prevalează reclamantul și

care este izvorul pretențiilor ce fac obiectul litigiului.

În ce privește excepția

prescripției dreptului la acțiune, pronunțarea asupra acesteia a fost prorogată

până la clarificarea cadrului procesual.

În acest sens, reține prima

instanță, s-au administrat probe cu înscrisuri din care a reieșit că pârâta Asociația

S. PAS, care a fost înființată prin sentința nr. 10/N/1995 a Judecătoriei

Oradea, a fost dizolvată prin sentința nr. 16/A din 27 ianuarie 2006 a

aceleiași instanțe și a fost radiată din registrele privind asociațiile și

fundațiile - ținute de Judecătoria Oradea - la data de 30 august 2006, după cum

reiese din adresa comunicată de Judecătoria Oradea la data de 5 iunie 2007.

Față de această împrejurare,

prima instanță a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de

folosință a pârâtei Asociația S. PAS, excepție pe care, în raport de cele

relatate anterior, a admis-o și pe cale de consecință a respins în întregime

cererea formulată.

Ulterior, reclamantul a

solicitat introducerea în cauză a numitului A.D.G. - în baza art. 57 C. proc.

civ., cerere apreciată ca inadmisibilă de prima instanță, față de împrejurarea

că s-a pronunțat anterior față de acest aspect, constatând lipsa calității

procesuale pasive.

Cât privește excepția

prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în raport de soluția

pronunțată, analiza acesteia a fost considerată de prima instanță drept

superfluă.

Împotriva acestei sentințe,

în termen și legal timbrat, a formulat apel G.G. solicitând desființarea ei ca

fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare primei

instanțe.

Curtea de Apel Oradea, prin

decizia nr. 164 din 13 noiembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca

nefondat.

Împotriva acestei decizii a

declarat recurs, în termen, reclamantul G.G. solicitând admiterea recursului,

casarea deciziei atacate și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare

primei instanțe.

Reclamantul a invocat în

esență următoarele motive:

a fost soluționată de către instanța comercială care era necompetentă întrucât

este o acțiune în răspundere civilă contractuală, fiind vorba despre un drept

de preemțiune privind vânzarea de acțiuni în cadrul Asociația S. PAS și nu în

cadrul SC S. SA, iar asociația nu este supusă regulilor comerciale. Mai mult,

la termenul din 17 mai 2007 a formulat cerere de chemare în judecată a altor

persoane, respectiv a lui A.D.G., întemeiată pe art. 57 C. proc. civ., având ca

obiect dezdăunarea potrivit cu prevederile art. 1073 și art. 1000 C. civ. Se

susține că, pentru acest motiv, hotărârea recurată cade sub incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ.

fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.D.G. întrucât

acesta are calitate procesuală pasivă în raport cu capătul subsidiar de cerere

respectiv răspunde solidar cu Asociația S. PAS față de prejudiciul care i-a

fost adus, răspundere care rezultă din art. 20 al Statutului asociației

potrivit căruia „asociația răspunde pentru obligațiile sale cu acțiunile

dobândite”. Răspunderea acestora este solidară față de reclamant chiar dacă

este considerat terț.

După soluționarea excepției

lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de rândul 1, la termenul din 17

mai 2007, în temeiul art. 57 C. proc. civ. a formulat cerere de chemare în

judecată a altor persoane, respectiv a numitului A.D.G., însă aceasta a fost

greșit respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă iar ideea inadmisibilității

a fost preluată în mod greșit și de instanța de apel, care a reținut în mod

eronat că dispozițiile art. 1000 C. civ. au fost invocate pentru prima oară în

apel. Această cerere de chemare în judecată a altor persoane a fost formulată

pentru că Asociația S. PAS a fost desființată și radiată din evidențele

Judecătoriei Oradea, iar instanța nu a dat curs prevederilor art. 161 alin. (1)

C. proc. civ., respectiv nu a dat un termen pentru îndeplinirea lipsurilor.

Față de acestea se apreciază că hotărârea recurată cade sub incidența

dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În același timp se face trimitere

și la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără alte dezvoltări sau

precizări.

Examinând recursul prin

prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat.

Toate instanțele, inclusiv

ultima instanță de apel, au apreciat în mod corect caracterul comercial al

litigiului și drept urmare și-au definit în mod legal competența de soluționare

a prezentului litigiu. Este fără dubiu, față și de prevederile art. 3 pct. 4 C.

com., caracterul comercial – și nu civil – al litigiului având în vedere faptul

că obiectul acțiunii constă în despăgubiri rezultând din nerespectarea unei

convenții privind plata unor rate din prețul acțiunilor unei societăți

comerciale, respectiv în obligarea pârâtei să respecte întocmai obligațiile

asumate prin menționata convenție. Față de acestea și cererea de chemare în

judecată a altor persoane, formulată de reclamant la 17 mai 2007 are caracter

comercial, cu atât mai mult cu cât este formulată într-un litigiu comercial iar

„motivele pretențiilor formulate sunt cele menționate în cererea de chemare în

judecată și precizată” (dosar apel). Ca atare nu este dat motivul de casare prevăzut

de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de recurent.

Nu este întemeiat nici al

doilea motiv de recurs întrucât în mod legal a fost admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a pârâtului A.D.G. întrucât acesta nu a fost parte

în Convenția pe care reclamantul își întemeiază acțiunea și deci între

reclamant și pârât nu există raport juridic pe care să se fondeze acțiunea în

răspundere contractuală formulată de reclamant, cu invocarea prevederilor art. 1073

C. civ. Pârâtul A.D.G. a semnat convenția invocată dar nu în nume propriu, ca

parte în acest act juridic, ci doar ca administrator al pârâtei Asociația S.

PAS.

Așa cum corect a reținut

instanța de apel, pârâtul A.D.G. ar putea fi acționat în judecată de către

reclamant pentru eventuale daune cauzate din vina sa, dar în cadrul răspunderii

membrilor consiliului de administrație față de terți, conform art. 7 pct. 4 din

Statutul asociației, respectiv într-o acțiune în răspundere delictuală și nu

contractuală. Ca atare și respingerea cererii reclamantului formulată la 17 mai

2007, în temeiul art. 57 C. proc. civ. de chemare în judecată a pârâtului A.D.G.,

a fost legală având în vedere că anterior fusese admisă excepția lipsei

calității procesuale pasive a acestuia și că, în apel, conform art. 294 alin.

(1) C. proc. civ. „nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul

cererii și nici nu se pot face alte cereri noi”.

Față de cele de mai sus

Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul

ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de reclamantul G.G. împotriva deciziei nr. 164/2007 - A/C din 13 noiembrie 2007

pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 12 noiembrie 2008.