ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3344/2008

Asupra recursului de față, Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 1017 din 7 iunie 2007 Tribunalul Bihor a respins acțiunea formulată de reclamantul G.G. împotriva pârâtei Asociația S. PAS ca fiind promovată împotriva unei persoane lipsite de capacitate de folosință. A respins ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a pârâtului A.D.G. Pentru a pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin cererea precizată, înregistrată la Tribunalul Bihor la data de 23 aprilie 2004, legal timbrată, reclamantul G.G. a solicitat obligarea pârâților Asociația S. PAS Oradea și A.D.G. la respectarea dreptului de preemțiune pentru cumpărarea acțiunilor deținute de asociație, în temeiul convenției încheiate cu aceasta la 22 iunie 1999, iar în subsidiar obligarea pârâților în solidar la plata sumei de 3.478.255.000 lei despăgubiri, cu începere din anul 1999 până la data plății efective.

S-a arătat că în baza convenției amintite, reclamantul a achitat o rată scadentă cu dobânzi și penalități de întârziere aferente datorate de pârâtă F.P.P. în baza contractului de vânzare - cumpărare de acțiuni din 1996. În contul acestei plăți, asociația s-a obligat ca acțiunile dobândite să fie distribuite și repartizate pe numele reclamantului căruia i s-a recunoscut un drept de preemțiune în cadrul unor oferte ulterioare. În drept s-au invocat art. 1073, art. 1021, art. 1084 C. civ. Prin sentința nr. 98/COM din 16 februarie 2005 a Tribunalului Bihor a fost respinsă cererea formulată de reclamant ca inadmisibilă, reținându-se că nu s-a efectuat procedura concilierii prealabile. Prin decizia nr. 46/C/2006 - A a Curții de Apel Oradea, a fost admis apelul declarat de apelantul - reclamant G.G.

și a fost trimisă cauza spre rejudecare cu mențiunea ca anterior analizării fondului litigiului, instanța să aibă în vedere excepțiile lipsei calității procesual -pasive a pârâtului Ardelean Dan și a prescripției dreptului la acțiune, invocate de pârâți. Cu prilejul rejudecării cauzei, prima instanță, prin încheierea din 25 ianuarie 2007, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.D.G., având în vedere că acesta din urmă nu este parte în convenția de care se prevalează reclamantul și care este izvorul pretențiilor ce fac obiectul litigiului. În ce privește excepția prescripției dreptului la acțiune, pronunțarea asupra acesteia a fost prorogată până la clarificarea cadrului procesual.

În acest sens, reține prima instanță, s-au administrat probe cu înscrisuri din care a reieșit că pârâta Asociația S. PAS, care a fost înființată prin sentința nr. 10/N/1995 a Judecătoriei Oradea, a fost dizolvată prin sentința nr. 16/A din 27 ianuarie 2006 a aceleiași instanțe și a fost radiată din registrele privind asociațiile și fundațiile - ținute de Judecătoria Oradea - la data de 30 august 2006, după cum reiese din adresa comunicată de Judecătoria Oradea la data de 5 iunie 2007. Față de această împrejurare, prima instanță a pus în discuția părților excepția lipsei capacității de folosință a pârâtei Asociația S. PAS, excepție pe care, în raport de cele relatate anterior, a admis-o și pe cale de consecință a respins în întregime cererea formulată.

Ulterior, reclamantul a solicitat introducerea în cauză a numitului A.D.G. - în baza art. 57 C. proc. civ., cerere apreciată ca inadmisibilă de prima instanță, față de împrejurarea că s-a pronunțat anterior față de acest aspect, constatând lipsa calității procesuale pasive. Cât privește excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâtă, în raport de soluția pronunțată, analiza acesteia a fost considerată de prima instanță drept superfluă. Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat, a formulat apel G.G. solicitând desființarea ei ca fiind nelegală și netemeinică și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Curtea de Apel Oradea, prin decizia nr. 164 din 13 noiembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca nefondat.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs, în termen, reclamantul G.G. solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și a sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. Reclamantul a invocat în esență următoarele motive: 1. Acțiunea promovată de el a fost soluționată de către instanța comercială care era necompetentă întrucât este o acțiune în răspundere civilă contractuală, fiind vorba despre un drept de preemțiune privind vânzarea de acțiuni în cadrul Asociația S. PAS și nu în cadrul SC S. SA, iar asociația nu este supusă regulilor comerciale. Mai mult, la termenul din 17 mai 2007 a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a lui A.D.G., întemeiată pe art. 57 C. proc.

civ., având ca obiect dezdăunarea potrivit cu prevederile art. 1073 și art. 1000 C. civ. Se susține că, pentru acest motiv, hotărârea recurată cade sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 3 C. proc. civ. 2. În mod greșit instanța de fond a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.D.G. întrucât acesta are calitate procesuală pasivă în raport cu capătul subsidiar de cerere respectiv răspunde solidar cu Asociația S. PAS față de prejudiciul care i-a fost adus, răspundere care rezultă din art. 20 al Statutului asociației potrivit căruia „asociația răspunde pentru obligațiile sale cu acțiunile dobândite”. Răspunderea acestora este solidară față de reclamant chiar dacă este considerat terț.

După soluționarea excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului de rândul 1, la termenul din 17 mai 2007, în temeiul art. 57 C. proc. civ. a formulat cerere de chemare în judecată a altor persoane, respectiv a numitului A.D.G., însă aceasta a fost greșit respinsă de instanța de fond ca inadmisibilă iar ideea inadmisibilității a fost preluată în mod greșit și de instanța de apel, care a reținut în mod eronat că dispozițiile art. 1000 C. civ. au fost invocate pentru prima oară în apel. Această cerere de chemare în judecată a altor persoane a fost formulată pentru că Asociația S. PAS a fost desființată și radiată din evidențele Judecătoriei Oradea, iar instanța nu a dat curs prevederilor art. 161 alin. (1) C. proc.

civ., respectiv nu a dat un termen pentru îndeplinirea lipsurilor. Față de acestea se apreciază că hotărârea recurată cade sub incidența dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. În același timp se face trimitere și la prevederile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., fără alte dezvoltări sau precizări. Examinând recursul prin prisma motivelor invocate Înalta Curte constată că acesta este nefondat. Toate instanțele, inclusiv ultima instanță de apel, au apreciat în mod corect caracterul comercial al litigiului și drept urmare și-au definit în mod legal competența de soluționare a prezentului litigiu.

Este fără dubiu, față și de prevederile art. 3 pct. 4 C. com., caracterul comercial – și nu civil – al litigiului având în vedere faptul că obiectul acțiunii constă în despăgubiri rezultând din nerespectarea unei convenții privind plata unor rate din prețul acțiunilor unei societăți comerciale, respectiv în obligarea pârâtei să respecte întocmai obligațiile asumate prin menționata convenție. Față de acestea și cererea de chemare în judecată a altor persoane, formulată de reclamant la 17 mai 2007 are caracter comercial, cu atât mai mult cu cât este formulată într-un litigiu comercial iar „motivele pretențiilor formulate sunt cele menționate în cererea de chemare în judecată și precizată” (dosar apel).

Ca atare nu este dat motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de recurent. Nu este întemeiat nici al doilea motiv de recurs întrucât în mod legal a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului A.D.G. întrucât acesta nu a fost parte în Convenția pe care reclamantul își întemeiază acțiunea și deci între reclamant și pârât nu există raport juridic pe care să se fondeze acțiunea în răspundere contractuală formulată de reclamant, cu invocarea prevederilor art. 1073 C. civ. Pârâtul A.D.G. a semnat convenția invocată dar nu în nume propriu, ca parte în acest act juridic, ci doar ca administrator al pârâtei Asociația S. PAS. Așa cum corect a reținut instanța de apel, pârâtul A.D.G.

ar putea fi acționat în judecată de către reclamant pentru eventuale daune cauzate din vina sa, dar în cadrul răspunderii membrilor consiliului de administrație față de terți, conform art. 7 pct. 4 din Statutul asociației, respectiv într-o acțiune în răspundere delictuală și nu contractuală. Ca atare și respingerea cererii reclamantului formulată la 17 mai 2007, în temeiul art. 57 C. proc. civ. de chemare în judecată a pârâtului A.D.G., a fost legală având în vedere că anterior fusese admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a acestuia și că, în apel, conform art. 294 alin. (1) C. proc. civ. „nu se poate schimba calitatea părților, cauza sau obiectul cererii și nici nu se pot face alte cereri noi”.

Față de cele de mai sus Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 312 C. proc. civ. să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamantul G.G. împotriva deciziei nr. 164/2007 - A/C din 13 noiembrie 2007 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 12 noiembrie 2008.