ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3737/2010

Asupra recursului de față constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 384 din 27 iunie 2002, Tribunalul Sibiu a respins contestația formulată de reclamanta B.M.M. împotriva deciziei nr. 205/2001 emisă de SC C. SA. Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin decima nr. 332/A din 23 aprilie 2003, a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. A admis cererea de aderare la apel formulată de SC C. SA împotriva aceleiași hotărâri, pe care a schimbat-o numai sub aspectul soluționării cererii pârâtei pentru cheltuieli de judecată în fond. A obligat astfel pe reclamanta B.M.M. să plătească în favoarea SC C. SA suma de 19.000.000 lei cheltuieli de judecată în fond.

A obligat-o, de asemenea, pe apelantă să plătească intimatei - pârâte suma de 22.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel. Î mpotriva acestei ultime decizi a declarat recurs reclamanta, care a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 21 ianuarie 2004. La 18 mai 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu, care face obiectul dosarului nr. 8840/2004. Dosarul a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 23 aprilie 2010, în vederea discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc.

civ. Înalta Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an. Din redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate, instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea, dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil. Perimarea se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter mixt.

Or, în speță, dosarul a rămas în nelucrare de la 9 noiembrie 2005, data pronunțării de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a deciziei nr. 5345, prin care s-a soluționat irevocabil dosarul pentru a cărui judecată s-a suspendat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., prezenta cauză și până la 23 aprilie 2010, data repunerii, din oficiu, a dosarului pe rol. Întrucât din vina părților nu a fost întocmit nici un act de procedură în respectivul interval de timp, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va constata perimat recursul. PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Constată perimat recursul declarat de reclamanta B.M.M. împotriva deciziei nr.332/A din 23 aprilie 2003 a Curții de Apel Alba Iulia, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 iunie 2010