ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3737/2010

Asupra

recursului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 384 din 27 iunie 2002,

Tribunalul Sibiu a respins

contestația formulată de reclamanta B.M.M.

împotriva deciziei nr. 205/2001 emisă de SC C. SA.

Curtea de Apel Alba Iulia, secția civilă, prin

decima nr. 332/A din 23 aprilie

2003, a respins ca nefondat apelul

declarat de reclamantă împotriva sentinței tribunalului. A admis cererea de

aderare la apel formulată de SC C. SA împotriva aceleiași hotărâri, pe care a

schimbat-o numai sub aspectul soluționării cererii pârâtei pentru cheltuieli de

judecată în fond. A obligat astfel pe reclamanta B.M.M. să plătească în

favoarea SC C. SA suma de 19.000.000 lei cheltuieli de judecată în fond. A

obligat-o, de asemenea, pe apelantă să plătească intimatei - pârâte suma de

22.000.000 lei cheltuieli de judecată în apel.

Î

mpotriva acestei ultime decizi a declarat recurs

reclamanta, care a fost

înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, la data de 21 ianuarie

2004.

La

18 mai 2005, Înalta Curte a suspendat judecata recursului, în temeiul art. 244

alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea irevocabilă a acțiunii

aflată pe rolul Judecătoriei Sibiu, care face obiectul dosarului nr. 8840/2004.

Dosarul

a fost repus pe rol, din oficiu, la data de 23 aprilie 2010, în vederea

discutării perimării, în acord cu dispozițiile art. 252 alin. (1) C. proc. civ.

Înalta

Curte constată aplicabile în cauză dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc.

civ. care prevăd că orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel,

recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima

de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina

părții timp de un an.

Din

redactarea textului de lege menționat, care sancționează pasivitatea

procedurală a părților, reiese caracterul imperativ al excepției invocate,

instanța având îndrituirea și corelativ obligația de a veghea asupra

respectării dispozițiilor de ordine publică care au drept efect stingerea,

dintr-o împrejurare culpabilă părții, a procesului civil.

Perimarea

se înfățișează însă nu numai ca o sancțiune procedurală pentru nerespectarea

termenului prevăzut de lege dar și ca o prezumție tacită de desistare, dedusă

din faptul nestăruinței vreme îndelungată în judecată, având astfel un caracter

mixt.

Or,

în speță, dosarul a rămas în nelucrare de la 9 noiembrie 2005, data pronunțării

de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, a deciziei nr.

5345, prin care s-a soluționat irevocabil dosarul pentru a cărui judecată s-a

suspendat, în conformitate cu dispozițiile art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ., prezenta cauză și până la 23 aprilie 2010, data repunerii, din oficiu, a

dosarului pe rol.

Întrucât

din vina părților nu a fost întocmit nici un act de procedură în respectivul

interval de timp, prin aplicarea art. 248 alin. (1) C. proc. civ., se va

constata perimat recursul.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Constată perimat recursul declarat de

reclamanta B.M.M. împotriva deciziei nr.332/A din 23 aprilie 2003 a Curții de

Apel Alba Iulia, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

iunie 2010