ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4106/2010

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin decizia nr. 1258 din 15 aprilie 2010 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 901/46/2009 se respinge recursul declarat de pârâtul S.M. Curtea de Argeș, împotriva deciziei nr. 94/A-C din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Considerând că instanța de recurs a pronunțat o hotărâre nelegală ca urmare a faptului că dezlegarea pricinii a fost rezultatul unei greșeli materiale, S.M. Curtea de Argeș a formulat contestație în anulare împotriva deciziei mai sus menționate.

În motivare, contestatorul a susținut că instanța de recurs a trecut peste actele depuse la dosar și anume: adresa din 27 mai 2008, prin care instituția nu a înregistrat aceste penalități în contabilitate, precum și cea de-a doua expertiză contabilă, întocmită de expert contabil T., însușită de prima instanță de judecată, suma majorărilor calculate pe perioada arătată de reclamantă și în raport de dispozițiile art. 8 din contractul din 2003 fiind de 104.268 lei, iar graficul de eșalonare are ca început tot luna iulie 2004, astfel că nu se poate aprecia că graficul ar fi fost înlăturat de expertul contabil de la calcul. Contestatorul consideră că din aceste înscrisuri rezultă cu certitudine și fără drept de tăgadă, așa cum a precizat și prima instanța că SC A.A.

SA, a fixat ca obiect al pretențiilor sale numai suma datorată cu titlu de penalități (majorări de întârziere), iar instanța nu se poate pronunța decât în limitele cererii cu care a fost sesizată, neputând să acorde ceea ce nu s-a cerut. În drept, au fost invocate dispozițiile art. 318 C. proc. civ. Analizând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele considerente: Motivele invocate de contestator nu se încadrează în cele prevăzute 318 alin. (1) teza 1 și 2 pentru care poate fi admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate și expuse pe larg în cele ce preced, se reiterează motivele de recurs. Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C. proc.

civ., are în vedere situația în care instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare sau de modificare. Analizând însă decizia a atacată, rezultă că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate de către recurentă, aceasta invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ. Prevederile legale ale art. 318 C. proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs. Fiind o cale de retractare și nu de cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat asupra motivelor de casare invocate de parte.

Potrivit art. 318 C. proc. civ., invocat de contestator: hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare. Primul motiv prevăzut de art. 318 C. proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului. Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată, respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau de rezolvare a unui incident procedural.

Greșelile materiale în înțelesul art. 318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite in legătura cu dezlegarea data recursului, ele trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din dosarul cauzei. Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în anulare reprezintă o cale de atac extraordinară de retractare pentru remedierea unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli fond. Așa cum se poate observa din motivarea contestatorului, aceasta are în vedere reformarea unor presupuse greșeli de fond ale instanței recurs, aspecte ce nu reprezintă erori materiale în înțelesul art. 318 C. proc.

civ. Rezultă, așadar, că dezlegarea dată recursului prin decizia atacată nu este nici rezultatul unei greșeli materiale ori al unei omisiuni, iar prezenta contestație în anulare specială este nefondată și din perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ. Pentru aceste considerente și nefiind îndeplinite cerințele art 318 C. proc. civ., conform art. 320 C. proc. civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S.M. Curtea de Argeș împotriva deciziei nr. 1258 din 15 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S.M. Curtea de Argeș împotriva deciziei nr. 1258 din 15 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2010.