ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 4106/2010

Asupra contestației în anulare de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin decizia nr. 1258 din 15 aprilie 2010 pronunțată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția comercială, în dosarul nr. 901/46/2009

se respinge recursul declarat de pârâtul S.M. Curtea de Argeș, împotriva

deciziei nr. 94/A-C din 7 octombrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția

comercială și de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Considerând că instanța de recurs a

pronunțat o hotărâre nelegală ca urmare a faptului că dezlegarea pricinii a

fost rezultatul unei greșeli materiale, S.M. Curtea de Argeș a formulat

contestație în anulare împotriva deciziei mai sus menționate.

În motivare, contestatorul a susținut

că instanța de recurs a trecut peste actele depuse la dosar și anume: adresa din

27 mai 2008, prin care instituția nu a înregistrat aceste penalități în

contabilitate, precum și cea de-a doua expertiză contabilă, întocmită de expert

contabil T., însușită de prima instanță de judecată, suma majorărilor calculate

pe perioada arătată de reclamantă și în raport de dispozițiile art. 8 din

contractul din 2003 fiind de 104.268 lei, iar graficul de eșalonare are ca

început tot luna iulie 2004, astfel că nu se poate aprecia că graficul ar fi

fost înlăturat de expertul contabil de la calcul.

Contestatorul consideră că din

aceste înscrisuri rezultă cu certitudine și fără drept de tăgadă, așa cum a

precizat și prima instanța că SC A.A. SA, a fixat ca obiect al pretențiilor

sale numai suma datorată cu titlu de penalități (majorări de întârziere), iar

instanța nu se poate pronunța decât în limitele cererii cu care a fost

sesizată, neputând să acorde ceea ce nu s-a cerut.

În drept, au fost invocate

dispozițiile art. 318 C. proc. civ.

Analizând decizia atacată prin

prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a o respinge pentru următoarele

considerente:

Motivele invocate de contestator nu

se încadrează în cele prevăzute 318 alin. (1) teza 1 și 2 pentru care poate fi

admisă o atare cale de atac. În fapt, prin criticile formulate și expuse pe

larg în cele ce preced, se reiterează motivele de recurs.

Motivul prevăzut de art. 318 teza 2 C.

proc. civ., are în vedere situația în care instanța, respingând recursul sau

admițându-l numai în parte a omis din greșeală să cerceteze vreunul din

motivele de casare sau de modificare. Analizând însă decizia a atacată, rezultă

că recursul a fost cercetat din perspectiva tuturor criticilor formulate de

către recurentă, aceasta invocând dispozițiile art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc.

civ.

Prevederile legale ale art. 318 C.

proc. civ. au un câmp limitat de aplicație, astfel că ele trebuie să fie

interpretate, în toate cazurile, în mod restrictiv, pentru a nu deschide, în

ultimă instanță, calea unui veritabil recurs la recurs.

Fiind o cale de retractare și nu de

cenzură judiciară, contestația în anulare nu poate fi exercitată pentru alte

motive decât cele prevăzute de lege, fiind inadmisibilă repunerea în discuție a

unor probleme de fond ce au fost soluționate de instanță și care s-a pronunțat

asupra motivelor de casare invocate de parte.

Potrivit art. 318 C. proc. civ.,

invocat de contestator: hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu

contestație, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau

când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din

greșeală să cerceteze vreunul din motivele de casare.

Primul motiv prevăzut de art. 318 C.

proc. civ. pentru formularea contestației în anulare are în vedere erori

materiale evidente în legătură cu aspectele formale ale judecății recursului.

Textul legal vizează greșeli de fapt, involuntare, iar nu greșeli de judecată,

respectiv de interpretare a unor dispoziții legale, de apreciere a probelor sau

de rezolvare a unui incident procedural.

Greșelile materiale în înțelesul art.

318 C. proc. civ. vizează greșelile săvârșite in legătura cu dezlegarea data

recursului, ele trebuie să fie evidente și săvârșite de instanță ca urmare a

omiterii sau confundării unor elemente sau date materiale importante din

dosarul cauzei. Contestația în anulare specială nu poate fi exercitată pentru

remedierea unor greșeli de judecată, de apreciere a probelor, de interpretare a

unor dispoziții legale de drept substanțial sau procedural. Contestația în

anulare reprezintă o cale de atac extraordinară de retractare pentru remedierea

unor greșeli materiale și nu pentru reformarea unor greșeli fond.

Așa cum se poate observa din

motivarea contestatorului, aceasta are în vedere reformarea unor presupuse

greșeli de fond ale instanței recurs, aspecte ce nu reprezintă erori materiale

în înțelesul art. 318 C. proc. civ.

Rezultă, așadar, că dezlegarea dată

recursului prin decizia atacată nu este nici rezultatul unei greșeli materiale

ori al unei omisiuni, iar prezenta contestație în anulare specială este

nefondată și din perspectiva art. 318 alin. (1) teza 1 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente și

nefiind îndeplinite cerințele art 318 C. proc. civ., conform art. 320 C. proc.

civ. se va respinge contestația în anulare formulată de contestatorul S.M. Curtea

de Argeș împotriva deciziei nr. 1258 din 15 aprilie 2010 a Înaltei Curți de

Casație și Justiție, secția comercială.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația în anulare

formulată de contestatorul S.M. Curtea de Argeș împotriva deciziei nr. 1258 din

15 aprilie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 24 noiembrie 2010.