ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2574/2008

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6054 din 20 iulie 2006 a

Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte

acțiunea reclamantei SC R.G. SRL București și, în contradictoriu cu pârâta SC O.

SA București, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare din 13

mai 2002 privitor la un laser, pârâta fiind obligată la restituirea avansului

de 15.277 lei, precum și la plata sumei de 52.300,5 lei cu titlu de penalități

de întârziere și în continuare până la data achitării debitului, dar nu mai

mult de valoarea contractului.

Cererea reclamantei de a i

se acorda și beneficiul nerealizat a fost respinsă ca nefondată.

Prin aceeași sentință a fost

respinsă ca nefondată cererea reconvențională prin care pârâta solicitase

obligarea reclamantei la recepționarea lucrărilor aferente etapei I din

contract, rezilierea respectivului contract dintre părți și obligarea

reclamantei la plata sumei de 9.566,88 dolari S.U.A., echivalent în lei, cerere

completată la 31 mai 2004, în sensul de a se constata stingerea vechiului

contract de vânzare - cumpărare din 2002 ca efect a novației.

Pentru a hotărî astfel

instanța a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de

vânzare - cumpărare a unui laser, executat și adaptat de pârâta - vânzătoare,

că acest contract avea mai multe etape de executare, indisolubil legate între

ele, fapt însă ce nu i-a conferit natura unui contract cu executare succesivă,

că deși reclamanta și-a executat obligația de plată a avansului, prevăzut

pentru etapa I, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, așa încât, în

temeiul dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., s-a dispus rezoluțiunea

contractului și obligarea pârâtei să restituie sumele încasate în contul

contractului, plus penalitățile convenite în art. 10 din contract și stabilite

prin expertiză.

Cât privește cererea

reconvențională, instanța a reținut că pârâta - reclamantă nu și-a respectat

cele convenite de părți în art. 6, așa încât ea nu poate solicita rezilierea

contractului, contract ce nu a fost novat prin cel încheiat la 18 martie 2003,

lipsind animus novandi.

Apelul declarat de pârâta - reclamantă

împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr.

228 din 8 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială.

Instanța de apel a reținut

că a fost respinsă corect cererea reconvențională deoarece, din probele

administrate, nu a rezultat intenția părților de a nova vechiul contract

într-unul de cercetare, tripartit, încheiat și cu P. București, prin care se

derulează fondurile primite cu titlu gratuit.

Cât privește natura

contractului, instanța de apel a reținut că el se derulează pe o perioadă mare

de timp, cu obligații distincte pentru fiecare etapă, în vederea finalizării

unui bun cu anumite caracteristici, fapt ce nu îi conferă caracterul unor

prestații periodice și, cum pârâta nu a probat că și-a îndeplinit obligațiile

aferente etapei I, corect s-a dispus rezoluțiunea contractului, pârâta nefăcând

dovada că reclamanta ar fi utilizat respectivul laser.

Nemulțumită de această

decizie pârâta - reclamantă SC O. SA a declarat recurs, solicitând modificarea

ei pentru nelegalitate.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, după prezentarea istoricului cauzei și a datelor tehnice despre laserul

în litigiu, recurenta critică – în esență – decizia din apel pentru menținerea

sentinței de fond ce a dat mai mult decât s-a cerut, acordând reclamantei

penalități în cuantum de 52.300,5 lei în timp ce aceasta solicitase și timbrase

doar pentru 45.765 lei.

De asemenea instanța de

apel, ca și cea de fond, a reținut greșit culpa ei contractuală în îndeplinirea

obligațiilor contractuale, probele administrate în cauză – expertizele tehnice

efectuate – probând contrariul, respectiv că tocmai ea este cea care a executat

întocmai etapa I, în timp ce reclamanta nu a achitat integral prețul convenit

pentru această etapă.

Mai mult, instanțele au omis

să se pronunțe în legătură cu probatoriul administrat, ignorând concluziile

expertului A.G., specialist în domeniu.

Recurenta critică, de

asemenea, decizia din apel și pentru interpretarea greșită a convenției

părților, atât cu privire la intenția lor comună cât și cu privire la natura

contractului.

În acest sens recurenta

apreciază că intenția părților a fost aceea de a realiza etapizat, în trei

faze, un laser, apt de a grava și obiecte din metal, capabilitate care îi

lipsea reclamantei în momentul contractării. Aceste etape nu erau legate între

ele, așa încât greșit instanța de apel a confirmat soluția de fond și a

argumentat că ar fi un contract cu execuție uno ictu și nu succesivă, cum era

corect, caz în care acesta este supus rezilierii și nu rezoluțiunii.

Tot în acest sens recurenta

critică și nereținerea novației contractului în litigiu realizată prin

încheierea acordului de colaborare din 18 martie 2003, instanța făcând o

greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 977, art. 982 C. civ.

În final, recurenta critică

reținerea de către instanța de apel că ea nu ar fi probat că reclamanta ar fi

facturat către clienții săi servicii făcute cu ajutorul laserului în litigiu,

expertizele în cauză reținând existența unor facturi în sensul susținerilor

sale.

În consecință, apreciază că

greșit a fost admisă acțiunea principală și nu cererea sa reconvențională,

solicitând modificarea deciziei în acest sens.

La termenul din 15 mai 2008

intimata - reclamantă a invocat nulitatea recursului, excepție asupra căreia

Curtea s-a pronunțat astăzi.

Recursul pârâtei-reclamante

este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta.

Întrucât recurenta a

dezvoltat critici ce vizează atât netemeinicia cât și nelegalitatea deciziei

recurate, invocând în final dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ.,

Curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că

cele invocate de recurentă se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art.

304 pct. 6, 8, 9, 10 și 11 C. proc. civ., așa încât vor fi analizate doar acele

critici încadrabile în motive de recurs în vigoare la data declarării

recursului, respectiv acordarea a mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut

– art. 304 pct. 6 C. proc. civ., interpretarea greșită a actului dedus

judecății – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și aplicarea și interpretarea greșită

a legii – art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În consecință, întrucât

criticile în legătură cu înlăturarea unor mijloace de apărare, cu analizarea și

interpretarea unor probe administrate în cauză – expertize, facturi – vizează

motive de recurs abrogate, ele nu vor mai putea fi analizate.

Dată fiind importanța

dezlegării celor supuse judecății, Curtea va analiza criticile într-o altă

ordine decât cea invocată de recurentă.

Astfel, Curtea apreciază că

prioritară în analizarea criticilor este cea care vizează interpretarea

contractului ce formează obiectul judecății, respectiv natura și înțelesul lui,

în raport de dezlegarea dată urmând a se stabili și dacă dispozițiile legale au

fost aplicate corect sau nu.

Contractul părților din 13

mai 2008 a fost încheiat între recurentă, în calitate de vânzătoare, și intimată,

în calitate de cumpărătoare, el având ca obiect, conform art. 2, „execuția și

adaptarea unui laser pentru o instalație de gravat” în metal, aparat ale cărui

caracteristici tehnice sunt prezentate în anexa la contract și care urma a fi

realizat de recurentă în termenele și etapele convenite de părți în anexă.

Calificarea dată de instanța

de apel, ca și cea de fond, a fost de contract de vânzare - cumpărare cu

executare uno ictu în timp ce recurenta a susținut – inițial – că el este cu

executare succesivă, iar în concluziile scrise, depuse la dosar astăzi, a

susținut că acesta nici nu este un contract de vânzare - cumpărare, ci, plecând

de la voința reală a părților, un contract de antrepriză, supus dispozițiilor art.

1478 C. civ.

Curtea apreciază critica

recurentei nefondată, deoarece însăși recurenta susține, în recursul său, că

intenția sa a fost aceea de a adapta funcțional pe un laser second hand un

laser, apt să graveze în metal, bun pe care l-a vândut intimatei în condițiile

și cu prețul menționate în contract.

Ținând cont de termenii

contractului și de obligația pe care recurenta, în calitate de vânzătoare, și-a

asumat-o, Curtea apreciază că suntem în prezența unui contract de

vânzare-cumpărare a unui bun viitor, pe care însăși recurenta urma să-l producă.

Însăși recurenta prezintă în

recurs în ce consta transformarea și adaptarea respectivului laser și

recunoaște că ea, specializată în domeniul respectiv, cu activitate în

cercetare și dezvoltare în domeniu, era cea care și-a asumat adaptarea laserului,

așa încât, rezultatul la care s-a angajat față de intimată depășea în mod vădit

valoarea muncii prestate ca antreprenor în adaptarea laserului, motiv pentru

care operațiunea juridică nu poate fi calificată drept un contract de

antrepriză ci un contract de vânzare-cumpărare a unui lucru viitor.

Împrejurarea că laserul urma

să fie executat și adaptat în trei etape și pus la dispoziția intimatei la

termenele convenite în anexa contractului nu imprimă contractului de vânzare - cumpărare

o execuție succesivă, cum greșit susține recurenta, deoarece, fiind vorba de

vânzarea-cumpărarea unui bun individual determinat, bun viitor, predarea lui pe

componente nu poate dobândi caracterul de periodicitate, chiar dacă se produce

la date diferite.

În consecință, instanța de

apel a interpretat corect actul dedus judecății, natura și înțelesul său, așa

încât critica pe acest aspect este nefondată.

Fiind un contract cu

executare uno ictu și nu succesivă, rezultă că instanța corect a făcut

aplicarea sancțiunii rezoluțiunii și nu rezilierii contractului - cum susține

recurenta - pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, așa încât, și sub

acest aspect criticile sunt nefondate.

Curtea nu poate reține nici

criticile referitoare la interpretarea greșită a acordului din 18 martie 2003

prin care s-ar fi novat vechiul contract din 2002 deoarece, așa cum corect a

reținut și instanța de apel, din nicio clauză a acestuia nu rezultă intenția de

a nova, novațiunea neputând fi prezumată conform art. 1130 C. civ., iar

respectivul acord are un cu totul alt obiect decât contractul părților.

Cât privește critica

întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv acordarea

unor penalități mai mari decât  s-au cerut, Curtea o apreciază ca nefondată

deoarece, din acțiunea reclamantei, rezultă că aceasta a solicitat penalități

de întârziere, calculate conform art. 10 din contract, începând cu 13 iulie

2002 și până în momentul plății efective, menționând că, la data de 26

noiembrie 2003, acestea însumau 446.840.625 lei, respectiv echivalentul în lei

a sumei de 13.125 dolari S.U.A.

Ulterior, penalitățile au

fost calculate - prin expertiză tehnică - până în februarie 2006, la valoarea

de 52.300,5 lei, sumă pe care reclamanta a solicitat-o la fond.

În consecință nu se poate

imputa instanței că s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut sau că a dat

mai mult decât s-a cerut.

Apreciind criticile

recurentei ca neîntemeiate Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

Întrucât intimata-reclamantă

a solicitat cheltuieli de judecată pe care nu le-a dovedit, Curtea va respinge

cererea sa privind acordarea lor ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat

de pârâta SC O. SA București împotriva deciziei nr. 228 din 8 mai 2007 a Curții

de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat.

Respinge cererea intimatei SC

R.G. SRL București pentru cheltuieli de judecată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 25 septembrie 2008.