ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2574/2008

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 6054 din 20 iulie 2006 a Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a fost admisă în parte acțiunea reclamantei SC R.G. SRL București și, în contradictoriu cu pârâta SC O. SA București, s-a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare - cumpărare din 13 mai 2002 privitor la un laser, pârâta fiind obligată la restituirea avansului de 15.277 lei, precum și la plata sumei de 52.300,5 lei cu titlu de penalități de întârziere și în continuare până la data achitării debitului, dar nu mai mult de valoarea contractului. Cererea reclamantei de a i se acorda și beneficiul nerealizat a fost respinsă ca nefondată.

Prin aceeași sentință a fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională prin care pârâta solicitase obligarea reclamantei la recepționarea lucrărilor aferente etapei I din contract, rezilierea respectivului contract dintre părți și obligarea reclamantei la plata sumei de 9.566,88 dolari S.U.A., echivalent în lei, cerere completată la 31 mai 2004, în sensul de a se constata stingerea vechiului contract de vânzare - cumpărare din 2002 ca efect a novației.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut, în esență, că între părți s-a încheiat contractul de vânzare - cumpărare a unui laser, executat și adaptat de pârâta - vânzătoare, că acest contract avea mai multe etape de executare, indisolubil legate între ele, fapt însă ce nu i-a conferit natura unui contract cu executare succesivă, că deși reclamanta și-a executat obligația de plată a avansului, prevăzut pentru etapa I, pârâta nu și-a îndeplinit obligațiile asumate, așa încât, în temeiul dispozițiilor art. 1020 – art. 1021 C. civ., s-a dispus rezoluțiunea contractului și obligarea pârâtei să restituie sumele încasate în contul contractului, plus penalitățile convenite în art. 10 din contract și stabilite prin expertiză.

Cât privește cererea reconvențională, instanța a reținut că pârâta - reclamantă nu și-a respectat cele convenite de părți în art. 6, așa încât ea nu poate solicita rezilierea contractului, contract ce nu a fost novat prin cel încheiat la 18 martie 2003, lipsind animus novandi. Apelul declarat de pârâta - reclamantă împotriva acestei sentințe a fost respins ca nefondat prin decizia comercială nr. 228 din 8 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială. Instanța de apel a reținut că a fost respinsă corect cererea reconvențională deoarece, din probele administrate, nu a rezultat intenția părților de a nova vechiul contract într-unul de cercetare, tripartit, încheiat și cu P. București, prin care se derulează fondurile primite cu titlu gratuit.

Cât privește natura contractului, instanța de apel a reținut că el se derulează pe o perioadă mare de timp, cu obligații distincte pentru fiecare etapă, în vederea finalizării unui bun cu anumite caracteristici, fapt ce nu îi conferă caracterul unor prestații periodice și, cum pârâta nu a probat că și-a îndeplinit obligațiile aferente etapei I, corect s-a dispus rezoluțiunea contractului, pârâta nefăcând dovada că reclamanta ar fi utilizat respectivul laser. Nemulțumită de această decizie pârâta - reclamantă SC O. SA a declarat recurs, solicitând modificarea ei pentru nelegalitate. În dezvoltarea motivelor de recurs, după prezentarea istoricului cauzei și a datelor tehnice despre laserul în litigiu, recurenta critică – în esență – decizia din apel pentru menținerea sentinței de fond ce a dat mai mult decât s-a cerut, acordând reclamantei penalități în cuantum de 52.300,5 lei în timp ce aceasta solicitase și timbrase doar pentru 45.765 lei.

De asemenea instanța de apel, ca și cea de fond, a reținut greșit culpa ei contractuală în îndeplinirea obligațiilor contractuale, probele administrate în cauză – expertizele tehnice efectuate – probând contrariul, respectiv că tocmai ea este cea care a executat întocmai etapa I, în timp ce reclamanta nu a achitat integral prețul convenit pentru această etapă. Mai mult, instanțele au omis să se pronunțe în legătură cu probatoriul administrat, ignorând concluziile expertului A.G., specialist în domeniu. Recurenta critică, de asemenea, decizia din apel și pentru interpretarea greșită a convenției părților, atât cu privire la intenția lor comună cât și cu privire la natura contractului. În acest sens recurenta apreciază că intenția părților a fost aceea de a realiza etapizat, în trei faze, un laser, apt de a grava și obiecte din metal, capabilitate care îi lipsea reclamantei în momentul contractării.

Aceste etape nu erau legate între ele, așa încât greșit instanța de apel a confirmat soluția de fond și a argumentat că ar fi un contract cu execuție uno ictu și nu succesivă, cum era corect, caz în care acesta este supus rezilierii și nu rezoluțiunii. Tot în acest sens recurenta critică și nereținerea novației contractului în litigiu realizată prin încheierea acordului de colaborare din 18 martie 2003, instanța făcând o greșită aplicare și interpretare a dispozițiilor art. 977, art. 982 C. civ. În final, recurenta critică reținerea de către instanța de apel că ea nu ar fi probat că reclamanta ar fi facturat către clienții săi servicii făcute cu ajutorul laserului în litigiu, expertizele în cauză reținând existența unor facturi în sensul susținerilor sale.

În consecință, apreciază că greșit a fost admisă acțiunea principală și nu cererea sa reconvențională, solicitând modificarea deciziei în acest sens. La termenul din 15 mai 2008 intimata - reclamantă a invocat nulitatea recursului, excepție asupra căreia Curtea s-a pronunțat astăzi. Recursul pârâtei-reclamante este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta. Întrucât recurenta a dezvoltat critici ce vizează atât netemeinicia cât și nelegalitatea deciziei recurate, invocând în final dispozițiile art. 304 pct. 6, 8 și 9 C. proc. civ., Curtea apreciază, în temeiul dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ., că cele invocate de recurentă se încadrează în motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 6, 8, 9, 10 și 11 C. proc.

civ., așa încât vor fi analizate doar acele critici încadrabile în motive de recurs în vigoare la data declarării recursului, respectiv acordarea a mai mult decât s-a cerut, ori ce nu s-a cerut – art. 304 pct. 6 C. proc. civ., interpretarea greșită a actului dedus judecății – art. 304 pct. 8 C. proc. civ. și aplicarea și interpretarea greșită a legii – art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În consecință, întrucât criticile în legătură cu înlăturarea unor mijloace de apărare, cu analizarea și interpretarea unor probe administrate în cauză – expertize, facturi – vizează motive de recurs abrogate, ele nu vor mai putea fi analizate. Dată fiind importanța dezlegării celor supuse judecății, Curtea va analiza criticile într-o altă ordine decât cea invocată de recurentă.

Astfel, Curtea apreciază că prioritară în analizarea criticilor este cea care vizează interpretarea contractului ce formează obiectul judecății, respectiv natura și înțelesul lui, în raport de dezlegarea dată urmând a se stabili și dacă dispozițiile legale au fost aplicate corect sau nu. Contractul părților din 13 mai 2008 a fost încheiat între recurentă, în calitate de vânzătoare, și intimată, în calitate de cumpărătoare, el având ca obiect, conform art. 2, „execuția și adaptarea unui laser pentru o instalație de gravat” în metal, aparat ale cărui caracteristici tehnice sunt prezentate în anexa la contract și care urma a fi realizat de recurentă în termenele și etapele convenite de părți în anexă.

Calificarea dată de instanța de apel, ca și cea de fond, a fost de contract de vânzare - cumpărare cu executare uno ictu în timp ce recurenta a susținut – inițial – că el este cu executare succesivă, iar în concluziile scrise, depuse la dosar astăzi, a susținut că acesta nici nu este un contract de vânzare - cumpărare, ci, plecând de la voința reală a părților, un contract de antrepriză, supus dispozițiilor art. 1478 C. civ. Curtea apreciază critica recurentei nefondată, deoarece însăși recurenta susține, în recursul său, că intenția sa a fost aceea de a adapta funcțional pe un laser second hand un laser, apt să graveze în metal, bun pe care l-a vândut intimatei în condițiile și cu prețul menționate în contract.

Ținând cont de termenii contractului și de obligația pe care recurenta, în calitate de vânzătoare, și-a asumat-o, Curtea apreciază că suntem în prezența unui contract de vânzare-cumpărare a unui bun viitor, pe care însăși recurenta urma să-l producă. Însăși recurenta prezintă în recurs în ce consta transformarea și adaptarea respectivului laser și recunoaște că ea, specializată în domeniul respectiv, cu activitate în cercetare și dezvoltare în domeniu, era cea care și-a asumat adaptarea laserului, așa încât, rezultatul la care s-a angajat față de intimată depășea în mod vădit valoarea muncii prestate ca antreprenor în adaptarea laserului, motiv pentru care operațiunea juridică nu poate fi calificată drept un contract de antrepriză ci un contract de vânzare-cumpărare a unui lucru viitor.

Împrejurarea că laserul urma să fie executat și adaptat în trei etape și pus la dispoziția intimatei la termenele convenite în anexa contractului nu imprimă contractului de vânzare - cumpărare o execuție succesivă, cum greșit susține recurenta, deoarece, fiind vorba de vânzarea-cumpărarea unui bun individual determinat, bun viitor, predarea lui pe componente nu poate dobândi caracterul de periodicitate, chiar dacă se produce la date diferite. În consecință, instanța de apel a interpretat corect actul dedus judecății, natura și înțelesul său, așa încât critica pe acest aspect este nefondată. Fiind un contract cu executare uno ictu și nu succesivă, rezultă că instanța corect a făcut aplicarea sancțiunii rezoluțiunii și nu rezilierii contractului - cum susține recurenta - pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, așa încât, și sub acest aspect criticile sunt nefondate.

Curtea nu poate reține nici criticile referitoare la interpretarea greșită a acordului din 18 martie 2003 prin care s-ar fi novat vechiul contract din 2002 deoarece, așa cum corect a reținut și instanța de apel, din nicio clauză a acestuia nu rezultă intenția de a nova, novațiunea neputând fi prezumată conform art. 1130 C. civ., iar respectivul acord are un cu totul alt obiect decât contractul părților. Cât privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., respectiv acordarea unor penalități mai mari decât s-au cerut, Curtea o apreciază ca nefondată deoarece, din acțiunea reclamantei, rezultă că aceasta a solicitat penalități de întârziere, calculate conform art. 10 din contract, începând cu 13 iulie 2002 și până în momentul plății efective, menționând că, la data de 26 noiembrie 2003, acestea însumau 446.840.625 lei, respectiv echivalentul în lei a sumei de 13.125 dolari S.U.A.

Ulterior, penalitățile au fost calculate - prin expertiză tehnică - până în februarie 2006, la valoarea de 52.300,5 lei, sumă pe care reclamanta a solicitat-o la fond. În consecință nu se poate imputa instanței că s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut sau că a dat mai mult decât s-a cerut. Apreciind criticile recurentei ca neîntemeiate Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat. Întrucât intimata-reclamantă a solicitat cheltuieli de judecată pe care nu le-a dovedit, Curtea va respinge cererea sa privind acordarea lor ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC O. SA București împotriva deciziei nr. 228 din 8 mai 2007 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, ca nefondat. Respinge cererea intimatei SC R.G. SRL București pentru cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 25 septembrie 2008.