ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2010

Asupra recursului penal de față; Din actele și lucrările dosarului, constată următoarele: Prin încheierea din 15 martie 2010, pronunțată de Curtea de Apel Suceava în Dosarul nr. 204/86/2005 s-a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 293 C. pen. invocată de inculpatul T.G. Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele: Pe rolul acestei instanțe se află - spre soluționare - apelurile declarate de mai mulți inculpați, printre care și inculpatul T.G., împotriva sentinței penale nr. 302 din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava. La termenul din 15 martie 2010, prin apărător, inculpatul T.G.

a solicitat sesizarea Curții Constituționale invocând excepția de neconstituționalitate a art. 293 C. proc. pen. - fals privind identitatea, susținând că aceste prevederi sunt neconstituționale, întrucât, contravin principiilor constituționale prevăzute în art. 53, referitor la restrângerea unor drepturi sau a unor libertăți, art. 16 pct. 1 privind egalitatea cetățenilor în fața legii și autorităților publice, art. 21 alin. (3) care consacră părților dreptul la un proces echitabil, art. 124 alin. (1) și (2), potrivit cărora justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică și imparțială pentru toți - articole din Constituție. În motivarea cererii s-a arătat, în esență, următoarele: Inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 293 C. pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României, prevăzută de art. 70 pct. 1 din O.U.G.

nr. 195/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. și trecerea frauduloasă a frontierei unui stat străin, prevăzută de art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001. S-a apreciat că organele de anchetă au făcut o aplicare greșită a textului penal în raport de Decizia penală nr. 1276 din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București care pe aceiași stare de fapt stabilește încadrarea juridică în art. 26 C. pen. raportat la art. 228 alin. (1) și art. 293 alin. (1) C. pen. S-a mai susținut că prevederile art. 293 C. pen. încalcă dispozițiile constituționale, atâta timp cât, infracțiunea prevăzută de art. 228 C. pen. are aceiași pedeapsă cu cea prevăzută de art. 293 C. pen., iar pe de altă parte, pentru că legea nu prevede cercetarea la plângerea prealabilă și nu din oficiu.

S-a mai arătat că textul criticat este neclar și dă loc la interpretări, creând practic premisele unui abuz de drept din partea organelor de urmărire penală, deoarece permite o percepție generală a textului de lege, abordare în totală contradicție cu dispozițiile înscrise în art. 53, art. 16, art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituția României. Procedând la soluționarea cererii de sesizare a Curții Constituționale printr-o soluție de respingere, Curtea de Apel Suceava a reținut că, Curtea Constituțională se pronunțată numai asupra constituționalității unor dispoziții legale, fără a putea modifica sau completa dispozițiile legale supuse controlului. Ori, în cauză inculpatul critică încadrarea juridică și în acest sens, solicită introducerea unui nou aliniat în conținutul dispozițiilor art. 293 C. pen., ceea ce, nu constituie un atribut legal al controlului constituțional instituit prin lege.

În termen legal, împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul. Deși legal citat, recurentul nu s-a prezentat pentru susținerea orală a motivelor de recurs care nu au fost arătate nici în scris. Examinând legalitatea și temeinicia soluției atacate, în raport de dispozițiile art. 385 6 C. proc. pen., cât și din oficiu, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerațiunile ce urmează. Este de necontestat că, în virtutea dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul constituțional este limitat doar la acele dispoziții legale care au legătură cu cauza și care fac obiectul unor excepții de neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată.

Și pentru a discuta despre relevanța cererii de sesizare prin prisma legăturii excepției de neconstituționalitate invocată cu obiectul cauzei aflată în curs de judecată pe rolul instanței de judecată se apreciază pe rând, momentul la care a fost ridicată, starea de fapt dedusă judecății, toate acestea în raport de obiectul și conținutul cererii de sesizare. Ori, în speță, recurentul critică încadrarea juridică dată activității infracționale de organul de urmărire penală și în același timp, solicită ca legiuitorul să introducă un aliniat suplimentar la art. 293 C. pen. prin care să indice cazurile în care se poate vorbi despre existența acestei infracțiuni.

Și așa cum corect a reținut și instanța care a respins cererea de sesizare, stabilirea încadrării juridice, interpretarea textelor de lege este atributul instanțelor de judecată, după cum, modificarea, completarea sau abrogarea unei dispoziții legale vizează politica penală a unui stat și nu poate fi un atribut al controlului constituțional efectuat de Curtea Constituțională. Desigur, pentru aceste considerațiuni excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu soluționarea cauzei dedusă judecății și neconformându-se - din acest punct de vedere - dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992 cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost corect respinsă.

Și cum criticile formulate prin cererea de sesizare exced controlului de constituționalitate care presupune examinarea compatibilității unui text de lege cu dispozițiile constituționale pretins încălcate, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale se va menține, ca legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de inculpat, conform art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva încheierii din 15 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 204/86/2005. Obligă recurentul inculpat la 160 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 24 martie 2010.