ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1153/2010

Asupra recursului penal de față;

Din actele și lucrările dosarului,

constată următoarele:

Prin încheierea din 15 martie 2010, pronunțată de Curtea de

Apel Suceava în Dosarul nr. 204/86/2005 s-a respins cererea de sesizare a Curții

Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a

dispozițiilor art. 293 C. pen. invocată de inculpatul T.G.

Pentru a pronunța această soluție,

Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Pe rolul acestei instanțe se află - spre

soluționare - apelurile declarate de mai mulți inculpați,

printre care și inculpatul T.G., împotriva sentinței penale nr. 302

din 10 octombrie 2007, pronunțată de Tribunalul Suceava.

La termenul din 15 martie 2010, prin

apărător, inculpatul T.G. a solicitat sesizarea Curții

Constituționale invocând excepția de neconstituționalitate a art.

293 C. proc. pen. - fals privind identitatea, susținând că aceste prevederi

sunt neconstituționale, întrucât, contravin principiilor

constituționale prevăzute în art. 53, referitor la restrângerea unor

drepturi sau a unor libertăți, art. 16 pct. 1 privind egalitatea

cetățenilor în fața legii și autorităților

publice, art. 21 alin. (3) care consacră părților dreptul la un

proces echitabil, art. 124 alin. (1) și (2), potrivit cărora

justiția se înfăptuiește în numele legii, este unică

și imparțială pentru toți - articole din Constituție.

În motivarea cererii s-a arătat, în esență,

următoarele:

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru

săvârșirea infracțiunii de fals prevăzută de art. 293 C.

pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat a României,

prevăzută de art. 70 pct. 1 din O.U.G. nr. 195/2001 cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și trecerea frauduloasă a frontierei unui stat

străin, prevăzută de art. 1 din O.U.G. nr. 112/2001.

S-a apreciat că organele de anchetă au

făcut o aplicare greșită a textului penal în raport de Decizia penală

nr. 1276 din 25 septembrie 2006 a Curții de Apel București care pe

aceiași stare de fapt stabilește încadrarea juridică în art. 26 C.

pen. raportat la art. 228 alin. (1) și art. 293 alin. (1) C. pen.

S-a mai susținut că prevederile art. 293 C.

pen. încalcă dispozițiile constituționale, atâta timp cât,

infracțiunea prevăzută de art. 228 C. pen. are aceiași

pedeapsă cu cea prevăzută de art. 293 C. pen., iar pe de

altă parte, pentru că legea nu prevede cercetarea la plângerea

prealabilă și nu din oficiu.

S-a mai arătat că textul criticat este

neclar și dă loc la interpretări, creând practic premisele unui

abuz de drept din partea organelor de urmărire penală, deoarece

permite o percepție generală a textului de lege, abordare în

totală contradicție cu dispozițiile înscrise în art. 53, art. 16,

art. 21 alin. (3) și art. 124 alin. (1) și (2) din Constituția

României.

Procedând la soluționarea cererii de sesizare a

Curții Constituționale printr-o soluție de respingere, Curtea de

Apel Suceava a reținut că, Curtea Constituțională se

pronunțată numai asupra constituționalității unor

dispoziții legale, fără a putea modifica sau completa

dispozițiile legale supuse controlului.

Ori, în cauză inculpatul critică încadrarea

juridică și în acest sens, solicită introducerea unui nou

aliniat în conținutul dispozițiilor art. 293 C. pen., ceea ce, nu

constituie un atribut legal al controlului constituțional instituit prin

lege.

În termen legal, împotriva acestei soluții a

declarat recurs inculpatul.

Deși legal citat, recurentul nu s-a prezentat

pentru susținerea orală a motivelor de recurs care nu au fost

arătate nici în scris.

Examinând legalitatea și temeinicia soluției

atacate, în raport de dispozițiile art. 385

6

C. proc. pen., cât

și din oficiu, potrivit art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se

constată că recursul este nefondat, pentru considerațiunile ce

urmează.

Este de necontestat că, în virtutea

dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992, controlul constituțional

este limitat doar la acele dispoziții legale care au legătură cu

cauza și care fac obiectul unor excepții de

neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de

judecată.

Și pentru a discuta despre relevanța cererii

de sesizare prin prisma legăturii excepției de

neconstituționalitate invocată cu obiectul cauzei aflată în curs

de judecată pe rolul instanței de judecată se apreciază pe

rând, momentul la care a fost ridicată, starea de fapt dedusă

judecății, toate acestea în raport de obiectul și

conținutul cererii de sesizare.

Ori, în speță, recurentul critică

încadrarea juridică dată activității infracționale de

organul de urmărire penală și în același timp,

solicită ca legiuitorul să introducă un aliniat suplimentar la art.

293 C. pen. prin care să indice cazurile în care se poate vorbi despre

existența acestei infracțiuni.

Și așa cum corect a reținut și

instanța care a respins cererea de sesizare, stabilirea încadrării

juridice, interpretarea textelor de lege este atributul instanțelor de

judecată, după cum, modificarea, completarea sau abrogarea unei

dispoziții legale vizează politica penală a unui stat și nu

poate fi un atribut al controlului constituțional efectuat de Curtea

Constituțională.

Desigur, pentru aceste considerațiuni

excepția de neconstituționalitate nu are legătură cu

soluționarea cauzei dedusă judecății și

neconformându-se - din acest punct de vedere - dispozițiilor art. 29 din

Legea nr. 47/1992 cererea de sesizare a Curții Constituționale a fost

corect respinsă.

Și cum criticile formulate prin cererea de

sesizare exced controlului de constituționalitate care presupune

examinarea compatibilității unui text de lege cu dispozițiile

constituționale pretins încălcate, soluția de respingere a

cererii de sesizare a Curții Constituționale se va menține, ca

legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de

inculpat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare

către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.G. împotriva

încheierii din 15 martie 2010 a Curții de Apel Suceava, secția penală

și pentru cauze cu minori, pronunțată în Dosarul nr. 204/86/2005.

Obligă recurentul inculpat la 160 lei cheltuieli

judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 24 martie 2010.