ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1982/2010

Asupra recursului

penal de față;

Din datele și

lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din 16 martie 2010,

pronunțată de Curtea de Apel Oradea în Dosarul nr. 2004/187/2007 s-a respins

cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 C. proc. pen., 33 și 34 C. pen.

și a art. 83 C. pen., invocate de inculpatul S.L.F., prin avocat ales.

Pentru a pronunța

această soluție, Curtea de Apel Oradea a reținut următoarele:

Pe rolul acestei

instanțe se află spre soluționare recursul declarat de inculpatul S.L.F.

împotriva Deciziei penale nr. 72/A/2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, având

ca obiect O.U.G. nr. 195/2002.

La termenul din 16

martie 2010, inculpatul, prin apărător ales, a invocat, mai întâi, excepția de

neconstituționalitate a dispozițiilor art. 47 C. proc. pen., art. 33 și 34 C.

pen., considerând că aceste texte contravin dispozițiilor art. 21 din

Constituție și art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului cu privire

la un proces echitabil - atâta timp cât, cauza trebuie soluționată de un

judecător imparțial. A mai susținut că acest principiu de drept nu a fost

respectat în cauza dedusă judecății, atâta timp cât unul din membrii

completului de judecată care a soluționat apelul inculpatului s-a mai pronunțat

anterior într-o altă cauză penală privind pe acest inculpat.

În aceeași ședință,

inculpatul - prin apărător - a mai invocat și o altă excepție privind

dispozițiile art. 83 C. pen., arătând că dispoziția privind revocarea

suspendării condiționate este neconstituțională încălcând dispozițiile art. 21

din Constituție, deoarece în situația condamnării sale anterioare pentru fapte

penale de aceeași natură erau aplicabile dispozițiile art. 42 alin. (1) C.

proc. pen. și nu revocarea.

În motivarea soluției

de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea

excepțiilor formulate de inculpat, instanța a apreciat că excepțiile invocate

nu au legătură cu soluționarea cauzei, aflată în faza procesuală a recursului,

aspect sub care, nu sunt îndeplinite condițiile legii pentru admiterea unei

asemenea sesizări.

În termen legal,

împotriva acestei soluții a declarat recurs inculpatul.

Deși legal citat,

recurentul nu s-a prezentat pentru susținerea orală a motivelor de recurs.

Prin memoriul trimis

prin fax la termenul din 7 aprilie 2010, s-a susținut că excepțiile formulate

au legătură cu fondul cauzei, incompatibilitatea fiind un motiv de nulitate

absolută a oricărei hotărâri judecătorești, fiind în același timp un motiv de

casare în recurs, conform art. 385

9

pct. 3 C. proc. pen., s-a mai

susținut, în același sens că, procesul echitabil presupune și judecarea de o

instanță imparțială, cât și accesul echitabil al justițiabilului de a ridica

cereri și excepții prevăzute de lege și de a accede la toate instanțele

judecătorești, inclusiv, la Curtea Constituțională.

Examinând legalitatea

și temeinicia încheierii atacate, în raport de aceste critici, de dispozițiile

art. 385

6

C. proc. pen., cât și din oficiu, conform art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru

considerentele ce urmează:

Este de necontestat

că, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, procesul

echitabil presupune acces liber la justiție, judecarea în mod echitabil de o

instanță independentă și parțială, dar și o judecată într-un termen rezonabil.

În același timp, tot

atât de adevărat că, potrivit dispozițiilor constituționale Curtea

Constituțională nu se include în autoritatea judecătorească, la care se referă

recurentul, iar atribuțiile acestei instituții - în calitatea sa de garant al

Constituției sunt - strict și limitativ - stabilite de Constituție și legea de

funcționare, respectiv, Legea nr. 47/1992.

Și în cadrul acestor

limite stabilite constituțional și organic, dispozițiile art. 29 din legea de

funcționare limitează controlul constituțional doar la acele dispoziții legale

în vigoare care au legătură cu cauza și care fac obiectul unor excepții de

neconstituționalitate ridicate în fața instanțelor de judecată.

Ori în cauză,

recurentul critică de fapt instituții de drept penal sau procesual penal care

privesc incompatibilitatea judecătorilor, concursul de infracțiuni sau

revocarea suspendării condiționate insistând de fapt, pe modificarea,

completarea sau abrogarea acestor norme penale sau procesual penale și care cel

mult pot viza politica penală, dar care nu intră în atribuțiile Curții

Constituționale și nu pot face obiect al unui control de constituționalitate

prin prisma dispozițiilor art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Desigur, pentru

aceste considerațiuni excepțiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei

deduse judecății - cerință expresă a dispozițiilor art. 29 din Legea nr.

47/1992, după cum nici cu existența unui proces echitabil, cererea de sesizare

fiind astfel, corect respinsă de instanța de recurs învestită cu judecarea

cauzei.

Și cum criticile

formulate prin cererea de sesizare, cât și prin recurs exced controlului de

constituționalitate care, în sensul legii, presupune examinarea

compatibilității unui text de lege cu dispozițiile constituționale pretins

încălcate, soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale

se va menține, ca legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de

inculpat, conform art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Văzând și

dispozițiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca

nefondat, recursul declarat de inculpatul S.L.F. împotriva încheierii din 16

martie 2010 a Curții de Apel Oradea, secția penală și pentru cauze cu minori,

pronunțată în Dosarul nr. 2004/187/2007.

Obligă recurentul

inculpat la 160 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 19 mai 2010.

Procesat

de GGC - CT