ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 14/2010

Asupra recursului civil de

față;

Prin contestația

înregistrată la data de 18 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Mehedinți,

contestatorul D.I. a chemat în judecată pe intimata D.S.V.S.A. Mehedinți,

solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată decizia

nr. 40 din 5 aprilie 2006 de desfacere a contractului individual de muncă,

emisă de intimata D.S.V. – SA Mehedinți, reintegrarea pe postul de șef al

C.V.S. Orșova - controlul alimentelor și asistență sanitar veterinară,

acordarea de daune morale în cuantum de 7 miliarde lei, plata drepturile

salariale aferente, precum și cheltuielile de judecată.

În motivare, contestatorul a

arătat că în urma deciziei civile nr. 1319 din 24 septembrie 2001 emisă de

Tribunalul Timiș a fost reîncadrat pe postul de Șef C.V.S. Orșova - controlul

alimentar și asistență sanitar veterinară, stabilindu-se și daune cominatorii

către contestator în cuantum de un milion lei pentru fiecare zi întârziere,

începând cu data de 06 martie 2001 și până la integrare, această decizie fiind

atacată de către intimată, iar prin dispoziția nr. 25 din 24 aprilie 2005 s-a

dispus în final reintegrarea contestatorului de către intimata D.V.S.,

avându-se în vedere deciziile anterioare pronunțate de Tribunalul Timiș, Curtea

de Apel Timișoara, precum și Tribunalul Mureș.

Prin sentința civilă nr. 592

din 18 aprilie 2007, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări

sociale a admis în parte contestația precizată formulată de contestator; a

anulat decizia nr. 40 din 05 aprilie 2006 emisă de intimată; a respins capetele

de cerere privind repunerea părților în situația anterioară și obligarea

intimatei la plata despăgubirilor bănești și a respins cererea privind

obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, precum și a daunelor

materiale și morale.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a constatat că nu s-a produs contestatorului nicio vătămare cu privire

la dreptul său la muncă, ce ar fi trebuit reparată, pentru asigurarea

stabilității raporturilor de muncă, prin repunerea în situația anterioară

emiterii deciziei, respectiv prin plata drepturilor bănești confort art. 78

alin. (1) C. muncii.

Împotriva acestei sentințe,

contestatorul D.I. a declarat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de

Apel Craiova la data de 04 iulie 2007.

Prin încheierea de ședință

de la data de 18 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de

muncă, a înaintat cauza spre soluționarea recursului la Curtea de Apel Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr. 3643/30/2006.

Prin decizia civilă nr. 957

din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și

asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul

D.I.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de apel a reținut că decizia civilă nr. 346 din 17 februarie 2006

pronunțată de Curtea de Apel Craiova a stabilit, cu putere de lucru judecat, că

raporturile de muncă ale reclamantului-recurent cu pârâta D.S.V. Mehedinți, au

încetat în anul 1999, în momentul în care s-a transferat la P. Orșova și că nu

se mai putea dispune reintegrarea acestuia în funcție, astfel că, această

decizie a înlăturat efectele deciziei nr. 1319/2001 pronunțată de Tribunalul

Timiș, de care se prevalează reclamantul, solicitând reîncadrarea în funcție.

Prin încheierea de ședință

nr. 8 din 21 mai 2008 pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, s-a

respins cererea recurentului privind îndreptarea, lămurirea și completarea

dispozitivului deciziei civile nr. 957 din 18 aprilie 2008.

Împotriva acestei încheieri

D.I. a formulat contestație în anulare, înregistrată sub nr. 565/59/2008 pe

rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale,

care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 2472 din 14 august 2008.

Împotriva hotărârilor

pronunțate în dosarele 3643/30/2006 și nr. 565/59/2008, recurentul-reclamant D.I.

a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1)

C. proc. civ. și recurs la care nu s-a indicat temeiul de drept.

În motivarea cererii,

recurentul-contestator a susținut că, instanța de recurs din dosarul nr.

3643/30/2006 al Curții de Apel Timișoara, nu a suspendat cauza și nu a sesizat

parchetul, întrucât partea adversă s-a prevalat de înscrisuri falsificate,

neverificându-se autenticitatea deciziei nr. 1319/2001 a Tribunalului Timiș.

A mai susținut că s-au

săvârșit abuzuri în legătură cu soluționarea acestor dosare, că nu a fost citat

în cauză, că nu s-au administrat probele solicitate și că în dosarul nr.

3643/30/2006 pronunțarea sentinței s-a făcut de un alt complet decât cel care a

participat la dezbateri.

Prin decizia civilă nr. 3349

din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul și

contestația în anulare declarate de contestatorul D.I., reținând, în esență, că

în ceea ce privește contestația în anulare, nu sunt incidente dispozițiile art.

317 pct. 1 C. proc. civ., deoarece acesta a fost prezent la soluționarea

dosarului nr. 565/59/2008, formulând cereri în probațiune și punând concluzii

orale în ședința publică din 14 august 2008 și că nici celelalte motive

invocate nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute în mod expres și

limitativ de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ.

Totodată, cu privire la

cererea de recurs s-a reținut că aceasta este inadmisibilă, fiind îndreptată

împotriva unei hotărâri irevocabile.

Împotriva deciziei nr. 2472

din 14 august 2008 a declarat recurs contestatorul D.I. care a fost înregistrat

pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 564/59/2009.

Prin încheierea civilă nr.

1057 din data de 19 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara a scos cauza de pe rol

și a trimis-o, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție unde a

fost înregistrată sub nr. 564/59/2009.

La data de 14 decembrie

2009, intimata-pârâtă D.S.V.S.A. Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a

solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de către D.I.,

deoarece este al treilea recurs declarat de acesta și, pe fond, să-i fie

respins recursul.

Analizând decizia recurată,

prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este

inadmisibil, pentru considerentele ce urmează:

Potrivit dispozițiilor art.

299 alin. (1) C. proc. civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept

de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege,

hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.

În cauza de față, decizia recurată

este una irevocabilă, astfel că nu mai poate fi atacată cu recurs.

Având în vedere cele de mai

sus, Înalta Curte, în baza art. 312, alin. (1) C. proc. civ., va respinge

recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil,

recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 2472 din 14 august

2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 ianuarie 2010.