ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 14/2010

Asupra recursului civil de față; Prin contestația înregistrată la data de 18 aprilie 2006 pe rolul Tribunalului Mehedinți, contestatorul D.I. a chemat în judecată pe intimata D.S.V.S.A. Mehedinți, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie anulată decizia nr. 40 din 5 aprilie 2006 de desfacere a contractului individual de muncă, emisă de intimata D.S.V. – SA Mehedinți, reintegrarea pe postul de șef al C.V.S. Orșova - controlul alimentelor și asistență sanitar veterinară, acordarea de daune morale în cuantum de 7 miliarde lei, plata drepturile salariale aferente, precum și cheltuielile de judecată. În motivare, contestatorul a arătat că în urma deciziei civile nr. 1319 din 24 septembrie 2001 emisă de Tribunalul Timiș a fost reîncadrat pe postul de Șef C.V.S.

Orșova - controlul alimentar și asistență sanitar veterinară, stabilindu-se și daune cominatorii către contestator în cuantum de un milion lei pentru fiecare zi întârziere, începând cu data de 06 martie 2001 și până la integrare, această decizie fiind atacată de către intimată, iar prin dispoziția nr. 25 din 24 aprilie 2005 s-a dispus în final reintegrarea contestatorului de către intimata D.V.S., avându-se în vedere deciziile anterioare pronunțate de Tribunalul Timiș, Curtea de Apel Timișoara, precum și Tribunalul Mureș.

Prin sentința civilă nr. 592 din 18 aprilie 2007, Tribunalul Dolj, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a admis în parte contestația precizată formulată de contestator; a anulat decizia nr. 40 din 05 aprilie 2006 emisă de intimată; a respins capetele de cerere privind repunerea părților în situația anterioară și obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești și a respins cererea privind obligarea intimatei la plata daunelor cominatorii, precum și a daunelor materiale și morale. Pentru a se pronunța astfel, instanța a constatat că nu s-a produs contestatorului nicio vătămare cu privire la dreptul său la muncă, ce ar fi trebuit reparată, pentru asigurarea stabilității raporturilor de muncă, prin repunerea în situația anterioară emiterii deciziei, respectiv prin plata drepturilor bănești confort art. 78 alin. (1) C. muncii.

Împotriva acestei sentințe, contestatorul D.I. a declarat recurs care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 04 iulie 2007. Prin încheierea de ședință de la data de 18 ianuarie 2008, Curtea de Apel Craiova, secția conflicte de muncă, a înaintat cauza spre soluționarea recursului la Curtea de Apel Timișoara, unde a fost înregistrată sub nr. 3643/30/2006. Prin decizia civilă nr. 957 din 18 aprilie 2008, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul D.I. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut că decizia civilă nr. 346 din 17 februarie 2006 pronunțată de Curtea de Apel Craiova a stabilit, cu putere de lucru judecat, că raporturile de muncă ale reclamantului-recurent cu pârâta D.S.V.

Mehedinți, au încetat în anul 1999, în momentul în care s-a transferat la P. Orșova și că nu se mai putea dispune reintegrarea acestuia în funcție, astfel că, această decizie a înlăturat efectele deciziei nr. 1319/2001 pronunțată de Tribunalul Timiș, de care se prevalează reclamantul, solicitând reîncadrarea în funcție. Prin încheierea de ședință nr. 8 din 21 mai 2008 pronunțată de aceeași instanță, în același dosar, s-a respins cererea recurentului privind îndreptarea, lămurirea și completarea dispozitivului deciziei civile nr. 957 din 18 aprilie 2008. Împotriva acestei încheieri D.I. a formulat contestație în anulare, înregistrată sub nr. 565/59/2008 pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, care a fost respinsă prin decizia civilă nr. 2472 din 14 august 2008. Împotriva hotărârilor pronunțate în dosarele 3643/30/2006 și nr. 565/59/2008, recurentul-reclamant D.I.

a formulat contestație în anulare, întemeiată pe dispozițiile art. 318 alin. (1) C. proc. civ. și recurs la care nu s-a indicat temeiul de drept. În motivarea cererii, recurentul-contestator a susținut că, instanța de recurs din dosarul nr. 3643/30/2006 al Curții de Apel Timișoara, nu a suspendat cauza și nu a sesizat parchetul, întrucât partea adversă s-a prevalat de înscrisuri falsificate, neverificându-se autenticitatea deciziei nr. 1319/2001 a Tribunalului Timiș. A mai susținut că s-au săvârșit abuzuri în legătură cu soluționarea acestor dosare, că nu a fost citat în cauză, că nu s-au administrat probele solicitate și că în dosarul nr. 3643/30/2006 pronunțarea sentinței s-a făcut de un alt complet decât cel care a participat la dezbateri.

Prin decizia civilă nr. 3349 din 19 noiembrie 2008, Curtea de Apel Timișoara a respins recursul și contestația în anulare declarate de contestatorul D.I., reținând, în esență, că în ceea ce privește contestația în anulare, nu sunt incidente dispozițiile art. 317 pct. 1 C. proc. civ., deoarece acesta a fost prezent la soluționarea dosarului nr. 565/59/2008, formulând cereri în probațiune și punând concluzii orale în ședința publică din 14 august 2008 și că nici celelalte motive invocate nu se încadrează în niciuna din situațiile prevăzute în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 317 și 318 C. proc. civ. Totodată, cu privire la cererea de recurs s-a reținut că aceasta este inadmisibilă, fiind îndreptată împotriva unei hotărâri irevocabile.

Împotriva deciziei nr. 2472 din 14 august 2008 a declarat recurs contestatorul D.I. care a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. 564/59/2009. Prin încheierea civilă nr. 1057 din data de 19 iunie 2009, Curtea de Apel Timișoara a scos cauza de pe rol și a trimis-o, spre soluționare, Înaltei Curți de Casație și Justiție unde a fost înregistrată sub nr. 564/59/2009. La data de 14 decembrie 2009, intimata-pârâtă D.S.V.S.A. Mehedinți a formulat întâmpinare prin care a solicitat admiterea excepției inadmisibilității recursului declarat de către D.I., deoarece este al treilea recurs declarat de acesta și, pe fond, să-i fie respins recursul. Analizând decizia recurată, prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul este inadmisibil, pentru considerentele ce urmează: Potrivit dispozițiilor art. 299 alin. (1) C. proc.

civ., sunt supuse recursului hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și, în condițiile prevăzute de lege, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională. În cauza de față, decizia recurată este una irevocabilă, astfel că nu mai poate fi atacată cu recurs. Având în vedere cele de mai sus, Înalta Curte, în baza art. 312, alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul D.I. împotriva deciziei nr. 2472 din 14 august 2008 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 ianuarie 2010.