ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1097/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1.975 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a fost admisă

excepția de netimbrare a capătului de cerere având ca obiect daune morale,

anulându-se în consecință acest capăt de cerere. A fost admisă acțiunea

principală formulată de reclamanta B.L. în contradictoriu cu pârâtul M.J.L.C.,

dispunându-se obligarea pârâtului la analizarea și soluționarea cererii

reclamantei de redobândire a cetățeniei române, în termen de 30 de zile de la

rămânerea irevocabilă a hotărârii.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a

reținut că deși Legea nr. 21/1991 nu prevede un termen în care pârâtul trebuie

să analizeze cererile formulate pentru redobândirea cetățeniei române, termenul

de trei ani, calculat de la data depunerii primei cereri și până la momentul

soluționării acțiunii, are drept consecință imposibilitatea reclamantei de

valorificare a dreptului prevăzut de actul normativ.

A mai apreciat judecătorul fondului că în raport cu

prevederea art. 10 din Legea nr. 396/2002 pentru ratificarea Convenției

Europene asupra cetățeniei, termenul de 3 ani nu poate fi considerat un termen

rezonabil, iar amânarea analizării solicitării de redobândire a cetățeniei

române reprezintă un refuz nejustificat de soluționare a cererii, în înțelesul art.

2 alin. (1) lit. i) din Legea nr. 554/2004.

În ce privește capătul de cerere relativ la plata

daunelor morale, s-a constatat că, deși reclamantei i s-a pus în vedere să

achite taxa judiciară de timbru și timbrul judiciar aferente, aceasta nu s-a

conformat obligației prevăzute de lege în acest sens.

Totodată, reținând culpa procesuală a pârâtului,

prima instanță a admis cererea reclamantei de acordare a cheltuielilor de

judecată în sumă de 704,3 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs M.J.L.C.,

criticând sentința atacată pentru netemeinicie și nelegalitate, prin prisma

motivelor de recurs prevăzute de art. 304 pct. 4 și 9 C. proc. civ.

Recurentul a susținut, în esență, că în raport cu

procedura instituită prin Legea nr. 21/1991, instanța a depășit limitele

puterii judecătorești prin stabilirea unui termen de soluționare a cererii

neprevăzut de legea specială, împrejurare ce constituie o imixtiune în sfera de

atribuții a autorității legiuitoare.

La data de 18 februarie 2010, recurentul a depus,

prin serviciul registratură, note de ședință, prin care a învederat faptul că

cererea reclamantei a fost examinată și avizată pozitiv, ulterior fiind

aprobată prin O. M.J.L.C. nr. 2.450/ C din 10 septembrie 2009, publicat în M.

Of. al României, Partea I nr. 645 din 10 septembrie 2009.

Recursul este întemeiat și va fi admis.

Analizând actele dosarului, motivele de recurs și

dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și

Justiție reține următoarele:

Prin notele de ședință depuse de recurent la data de

18 februarie 2010, recurentul – pârât a învederat faptul că cererea reclamantei

a fost examinată și avizată pozitiv de comisia pentru cetățenie, care a

întocmit raportul prevăzut de art. 17 și art. 18 din Legea nr. 21/1990.

S-a mai precizat că cererea de redobândire a

cetățeniei a parcurs procedura prevăzută de Legea nr. 21/1991, republicată și a

fost aprobată prin O. M.J.L.C. nr. 2.450/ C din 10 septembrie 2009, publicat în

M. Of. al României, Partea I nr. 645 din 1 octombrie 2009, la notele scrise

recurentul atașând ordinul în speță, în extras.

În atare condiții, cum cererea reclamantei de

redobândire a cetățeniei române a fost soluționată, petitul din acțiunea

introductivă relativ la obligarea pârâtului să procedeze la analizarea/avizarea

cererii în speță a rămas fără obiect.

Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază ca

fiind legale celelalte dispoziții ale hotărârii judecătorești atacate, prima

instanță reținând în mod corect, în raport cu prevederea art. 274 C. proc. civ.,

culpa procesuală a pârâtei, precum și împrejurarea că reclamanta nu s-a

conformat obligației ce îi incumba cu privire la taxa judiciară de timbru și

timbrul judiciar aferente petitului relativ la plata daunelor morale.

Prin urmare față de considerentele mai sus expuse,

Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul formulat de M.J.

Va modifica în parte sentința atacată în sensul că va

respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea

pârâtului să analizeze și să soluționeze cererea reclamantei de redobândire a

cetățeniei române. Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de M.J.L.C., în prezent M.J.,

împotriva sentinței civile nr. 1.975 din 12 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Modifică în parte sentința atacată în sensul că

respinge ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea pârâtului să

analizeze și să soluționeze cererea reclamantei B.L. de redobândire a

cetățeniei române.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2010.