ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1233/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Curtea de Apel București, secția a
VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1917 din 6
mai 2009, a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul P.S., în
contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiției și a obligat pe acesta din urmă
să procedeze la analizarea/avizarea cererii reclamantului privind redobândirea
cetățeniei române, în termen de 6 luni de la data rămânerii irevocabile a
hotărârii, anulând totodată capătul de cerere privind acordarea de daune morale
în cuantum de 1000 lei, ca netimbrat.
Astfel, soluționând cu prioritate,
conform art. 137 C. proc. civ., excepția netimbrării, invocată din oficiu,
instanța a admis-o având în vedere că reclamantul nu a achitat taxa judiciară
de timbru impusă de art. 3 lit. m) din Legea nr. 146/1997, intervenind astfel
sancțiunea prevăzută de art. 20 din lege.
Pe fondul pricinii instanța a
reținut că, din coroborarea prevederilor art. 10 din C.E.A.C., cu cele ale
Legii nr. 21/1991 privind cetățenia română, rezultă că examinarea cererii
reclamantului într-un termen rezonabil presupune încadrarea în acest termen a
tuturor activităților pe care le implică această activitate.
În raport de dispozițiile legale
sus-menționare instanța a apreciat că nesoluționarea cererii reclamantului într-un
termen de 3 ani, chiar în condițiile existenței unor dificultăți obiective de
desfășurare a acestei activități, reprezintă, în mod clar, o depășire a
termenului rezonabil, devenind astfel incidente prevederile art. 2 alin. (1) lit.
h) din Legea nr. 554/2004.
Împotriva acestei sentințe a
declarat recurs pârâtul, criticând-o ca nelegală și netemeinică, întrucât a
fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 304 pct. 5 C. proc. civ. și art. 304
pct. 9 C. proc. civ.
S-a invocat de Ministerul Justiției
faptul că prima instanță a încălcat dreptul la apărare și astfel dreptul lor la
un proces echitabil astfel cum este definit de C.E.D.O. art. 6.
De asemenea, în acest motiv de
recurs a fost acela că deși cererea de redobândire a cetățeniei române
formulată de reclamant a fost avizată pozitiv la 27 martie 2009 de Comisia
pentru Cetățenie, instanța de fond a obligat totuși pe recurent să analizeze
această cerere într-un termen de 6 luni de la rămânerea irevocabilă a hotărârii
judecătorești.
Recursul este întemeiat și va fi
admis.
Analizând actele dosarului, motivele
de recurs și dispozițiile art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte de
Casație și Justiție reține următoarele:
La 6 mai 2009, Curtea de Apel
București a pronunțat sentința recurată, acțiunea reclamantului fiind
înregistrată la 24 februarie 2009.
Din actele dosarului, respectiv
adresa nr. 7066/ DC din 24 aprilie 2009 a Direcției Cetățenie, rezultă fără putință de tăgadă că cererea intimatului a fost avizată pozitiv în ședința din 27
martie 2009 de către Comisia pentru cetățenie.
Prin urmare, la data pronunțării
acestei sentințe, cererea era deja avizată, astfel încât greșit Curtea de apel
a obligat recurentul să o analizeze/avizeze în 6 luni de la rămânerea
irevocabilă a hotărârii judecătorești.
Prin urmare, în speță, nu se poate
constata refuzul nejustificat al autorității administrative în sensul Legii nr.
554/2004 în rezolvarea cererii intimatului-reclamant, întrucât așa cum am
arătat până la pronunțarea sentinței recurate cererea a fost avizată favorabil.
Prin urmare pe acest aspect cererea a rămas fără obiect.
Pentru restul dispozițiilor
hotărârii judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție apreciază că sunt
legale, în speță nefiind vorba despre încălcarea dispozițiilor art. 105 C.
proc. civ. și nici a dreptului la apărare care a fost respectat conform art. 156
C. proc. civ.
Potrivit acestui text de lege instanța
de judecată poate da un singur termen pentru lipsă de apărare, temeinic
motivată, dar nu este obligată să facă acest lucru.
Prin urmare, față de considerentele
mai sus expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul formulat
de Ministerul Justiției.
Va modifica în parte sentința atacată
în sensul că va respinge ca fiind rămas fără obiect capătul de cerere din
acțiune prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la analizarea/avizarea
cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
Se vor menține celelalte dispoziții
ale sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de
Ministerul Justiției împotriva sentinței civile nr. 1917 din 6 mai 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința atacată
în sensul că respinge, ca rămas fără obiect, capătul de cerere din acțiune prin
care s-a solicitat obligarea pârâtului la analizarea/avizarea cererii
reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
Menține celelalte dispoziții ale
sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică,
astăzi 4 martie 2009.