ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1.Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, obligarea acestuia să-i primească cererea de redobandire a cetățeniei române, într-un termen scurt, rezonabil.

În motivarea cererii, reclamantul a aratat că la data de 9 februarie 2009 s-a adresat cu o cerere de programare la Secția Consulară a Ambasadei Romaniei din Chișinău, instituție competentă să primească cererile de redobandire a cetățeniei române din partea solicitanților, foști cetățeni români și descendenți ai acestora până la gradul II, care au domiciliul in Republica Moldova, după ce în ianuarie 2009 s-a prezentat personal pentru a depune această cerere, însa i-a fost refuzată primirea, comunicându-i-se să transmită cererea scrisă de programare prin poștă, cerere la care i s-a răspuns de autoritatea pârâtă, în sensul că atunci când aceasta va fi procesată, va primi o invitație pentru a depune cererea de redobandire a cetateniei romane, fără însă a indica un termen.

Reclamantul a arătat că la 16 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere la autoritatea pârâtă, dar niciuna dintre solicitările sale nu a fost soluționată, atitudine considerată a fi un refuz nejustificat de soluționare a cererii sale. Prin întâmpinarea formulată, pârâtul a solicitat respingerea acțiunii. 2.Hotărârea primei instanțe Prin sentința nr. 317 din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil, anulând capatul de cerere privind acordarea daunelor morale, ca netimbrat.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul nu poate fi obligat să aștepte un termen nedeterminat doar ca să depună cererea de redobândire a cetățeniei române și actele necesare, în condițiile în care a dorit depunerea acestora cu mai mult de 6 luni în urmă (aproape un an până la pronunțarea prezentei sentințe), altfel întreaga procedură ar dura ani de zile, ceea ce nu s-ar mai putea subscrie unui termen rezonabil așa cum stipuleaza art. 10 din Conventia Europeană asupra cetațeniei, ratificată prin Legea nr. 396/2002.

În ceea ce privește capătul de cerere privind daunele solicitate, prima instanță a apreciat că reclamantul nu se află în situația prevăzută de decizia nr. 778/2009 a Curții Constituționale pentru a fi scutit de la plata taxei judiciare de timbru, astfel că avea obligația achitării taxei judiciare de timbru de 39 RON, conform dispozițiilor art. 3 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care daunele morale în contencios administrativ sunt privite ca o cerere cu “caracter patrimonial”. 3.Recursul declarat de pârât Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe, încadrând motivele de nelegalitate în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul-pârât a arătat că răspunsul transmis reclamantului nu încorporează un refuz de soluționare a cererii sale, ci cuprinde condițiile în care urma să fie procesat dosarul acestuia, că acesta a fost dat în interiorul termenului de 30 de zile prevăzut de lege, de la data primirii cererii, și chiar dacă în conținutul său nu s-a precizat un termen de soluționare a cererii, răspunsul este unul pozitiv și nu unul negativ. Totodată, a invocat jurisprudența europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt și faptul că numărul mare al cererilor de redobândire al cetățeniei depuse la Secția Consulară a Ambasadei României la Chișinău generează în continuare o dificultate în rezolvarea acestor cereri.

De asemenea, a mai afirmat că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite și la primirea cererii reclamantului în detrimentul persoanelor care au depus cereri anterior acestuia, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei. Recurentul-pârât a menționat că durata termenului rezonabil de rezolvare a unei cereri a fost decantată numai în jurisprudența C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

Termenul rezonabil de procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante. În legătură cu eforturile autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul - pârât a menționat că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea și documentele vizând redobândirea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel că nu se poate reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea acestei situații.

Pe de altă parte, potrivit O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile art. 10 1 din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare prealabilă. II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304 1 , Înalta Curte constată că recursul este fondat.

1.Argumentele corespunzătoare motivelor de recurs invocate Înalta Curte reține că reclamantul s-a adresat autorității pârâte la data de 09 februarie 2009 cu o cerere prin care a solicitat să fie programat în vederea depunerii solicitării de redobandire a cetățeniei române, la care a primit răspuns la data de 20 februarie 2009, în sensul că atunci când cererea va fi procesată, va primi o invitație pentru a depune respectiva solicitare și actele necesare, arătându-se totodată situația cu care se confruntă instituția, iar la 16 martie 2009 reclamantul a formulat cu o nouă cerere, cu același conținut.

Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de a nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii, dacă prin lege nu se prevede un alt termen, în cauză, această situație nu se confirmă, având în vedere că în cazul cererii formulate de reclamant a fost respectat acest termen cu caracter general, în absența unei prevederi derogatorii în materie de cetățenie. Conform prevederilor art. 2 alin. (1) lit. i) din actul normativ sus menționat, prin „ refuz nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.

Totodată, dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n ) din același act normativ definesc „excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”. În speță, această ipoteză nu este întrunită, iar nesoluționarea cererii adresate instituției pârâte nu este de natură să-i creeze o vătămare reclamantului, de altfel răspunsul autorității exprimă voința acesteia de a-i rezolva cererea, arătând argumentele în susținerea acestui răspuns, astfel încât nu se poate reține existența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul prevederilor art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Potrivit art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, fiecare stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de cetățenie. În ceea ce privește criteriile de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de principiile cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Durata rezonabilă a procedurii se apreciază însă, în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului. Or, din această perspectivă, instanța de control judiciar constată că în cauză nu au fost încălcate prevederile art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, astfel cum în mod greșit a reținut prima instanță, întrucât nu se poate face abstracție de motivele de ordin administrativ, organizatoric, invocate de autoritatea competentă, de faptul că aceasta a stabilit un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a petenților, constând în invitarea acestora, în ordinea cronologică a exprimării voinței de a solicita redobândirea cetățeniei române.

2.Soluția pronunțată în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul formulat și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 317 din 20 ianuarie 2010 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. Modifică în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române. Menține celelalte dispoziții ale sentinței atacate. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2010.