ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4465/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor
din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
1.Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată
pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal,
reclamantul G.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor
Externe, obligarea acestuia să-i primească cererea de redobandire a cetățeniei române,
într-un termen scurt, rezonabil.
În motivarea cererii,
reclamantul a aratat că la data de 9 februarie 2009 s-a adresat cu o cerere de programare
la Secția Consulară a Ambasadei Romaniei din Chișinău, instituție competentă să
primească cererile de redobandire a cetățeniei române din partea solicitanților,
foști cetățeni români și descendenți ai acestora până la gradul II, care au domiciliul
in Republica Moldova, după ce în ianuarie 2009 s-a prezentat personal pentru a depune
această cerere, însa i-a fost refuzată primirea, comunicându-i-se să transmită cererea
scrisă de programare prin poștă, cerere la care i s-a răspuns de autoritatea pârâtă,
în sensul că atunci când aceasta va fi procesată, va primi o invitație pentru a
depune cererea de redobandire a cetateniei romane, fără însă a indica un termen.
Reclamantul a arătat că
la 16 martie 2009 a revenit cu o nouă cerere la autoritatea pârâtă, dar niciuna
dintre solicitările sale nu a fost soluționată, atitudine considerată a fi un refuz
nejustificat de soluționare a cererii sale.
Prin întâmpinarea formulată,
pârâtul a solicitat respingerea acțiunii.
2.Hotărârea primei instanțe
Prin sentința nr. 317
din 20 ianuarie 2010, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ
și fiscal a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul G.A. în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Afacerilor Externe, a obligat pârâtul să primească cererea
reclamantului de redobândire a cetățeniei române într-un termen scurt, rezonabil,
anulând capatul de cerere privind acordarea daunelor morale, ca netimbrat.
Pentru a pronunța această
soluție, prima instanță a reținut, în esență, că reclamantul nu poate fi obligat
să aștepte un termen nedeterminat doar ca să depună cererea de redobândire a cetățeniei
române și actele necesare, în condițiile în care a dorit depunerea acestora cu mai
mult de 6 luni în urmă (aproape un an până la pronunțarea prezentei sentințe), altfel
întreaga procedură ar dura ani de zile, ceea ce nu s-ar mai putea subscrie unui
termen rezonabil așa cum stipuleaza art. 10 din Conventia Europeană asupra cetațeniei,
ratificată prin Legea nr.
396/2002.
În ceea ce privește capătul
de cerere privind daunele solicitate, prima instanță a apreciat că reclamantul nu
se află în situația prevăzută de decizia nr. 778/2009 a Curții Constituționale pentru
a fi
scutit de la plata taxei judiciare de timbru,
astfel că avea obligația achitării taxei judiciare de timbru de 39 RON, conform
dispozițiilor art. 3 lit. m) teza a II-a din Legea nr. 146/1997, potrivit cu care
daunele morale în contencios administrativ sunt privite ca o cerere cu “caracter
patrimonial”.
3.Recursul declarat de
pârât
Împotriva acestei sentințe
a declarat recurs Ministerul Afacerilor Externe, încadrând motivele de nelegalitate
în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea căii de atac,
recurentul-pârât a arătat că răspunsul transmis reclamantului nu încorporează un
refuz de soluționare a cererii sale, ci cuprinde condițiile în care urma să fie
procesat dosarul acestuia, că acesta a fost dat în interiorul termenului de 30 de
zile prevăzut de lege, de la data primirii cererii, și chiar dacă în conținutul
său nu s-a precizat un termen de soluționare a cererii, răspunsul este unul pozitiv
și nu unul negativ.
Totodată, a invocat jurisprudența
europeană, potrivit căreia un termen rezonabil nu este neapărat un termen scurt
și faptul că numărul mare al cererilor de redobândire al cetățeniei depuse la Secția
Consulară a Ambasadei României la Chișinău generează în continuare o dificultate
în rezolvarea acestor cereri.
De asemenea, a mai afirmat
că, în lipsa unei culpe administrative, neexistând temei legal concret în stabilirea
termenelor de primire a cererilor de redobândire a cetățeniei, nu putea fi obligat
în baza legii contenciosului administrativ la schimbarea ordinii cronologice stabilite
și la primirea cererii reclamantului în detrimentul persoanelor care au depus cereri
anterior acestuia, puterea judecătorească nu putea să se substituie puterii executive
în a edicta termenele de primire ale cererilor de redobândire a cetățeniei.
Recurentul-pârât a menționat
că durata termenului rezonabil de rezolvare a unei cereri a fost decantată numai
în jurisprudența C.E.D.O., dar nu se aplică decât în cazurile expres specificate.
Termenul rezonabil de
procesare a cererilor se stabilește în funcție de toate circumstanțele relevante.
În legătură cu eforturile
autorității pârâte în găsirea unor soluții pentru rezolvarea situației generate
de primirea cererilor de redobândire a cetățeniei, recurentul - pârât a menționat
că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru aprobarea O.U.G 36/2009 ce modifică
și completează Legea nr. 21/1991, iar potrivit acestui act, cererea și documentele
vizând redobândirea cetățeniei vor putea fi înregistrate și la birourile teritoriale
aflate în subordinea Direcției Cetățenie din cadrul Ministerului Justiției, astfel
că nu se poate reține lipsa de diligență a Statului Român în deblocarea acestei
situații.
Pe de altă parte, potrivit
O.U.G. nr. 5/2010, cetățenii moldoveni categorie ce se încadrează în dispozițiile
art. 10
1
din Legea nr. 21/1991, pot depune cererea și la sediul Autorității
Naționale pentru Cetățenie, fără nicio restricție în ce privește situarea domiciliului
sau condiționat de obținerea dreptului de ședere în România ori de o programare
prealabilă.
II.Considerentele Înaltei
Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată,
în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele invocate de recurent, precum
și cu dispozițiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 304
1
,
Înalta Curte constată că recursul este fondat.
1.Argumentele corespunzătoare
motivelor de recurs invocate
Înalta Curte reține că
reclamantul s-a adresat autorității pârâte la data de 09 februarie 2009 cu o cerere
prin care a solicitat să fie programat în vederea depunerii solicitării de redobandire
a cetățeniei române, la care a primit răspuns la data de 20 februarie 2009, în sensul
că atunci când cererea va fi procesată, va primi o invitație pentru a depune respectiva
solicitare și actele necesare, arătându-se totodată situația cu care se confruntă
instituția, iar la 16 martie 2009 reclamantul a formulat cu o nouă cerere, cu același
conținut.
Potrivit dispozițiilor
art. 2 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 554/2004, cu modificările și completările
ulterioare, nesoluționarea în termenul legal a unei cereri semnifică faptul de a
nu răspunde solicitantului în termen de 30 de zile de la înregistrarea cererii,
dacă prin lege nu se prevede un alt termen, în cauză, această situație nu se confirmă,
având în vedere că în cazul cererii formulate de reclamant a fost respectat acest
termen cu caracter general, în absența unei prevederi derogatorii în materie de
cetățenie.
Conform prevederilor
art. 2 alin. (1) lit.
i) din actul normativ sus menționat, prin „
refuz
nejustificat de a soluționa o cerere” se înțelege
„exprimarea
explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane”.
Totodată, dispozițiile
art. 2 alin. (1) lit. n
) din același act normativ
definesc
„excesul de putere” ca fiind „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților
publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea
drepturilor și libertăților cetățenilor”.
În speță, această ipoteză
nu este întrunită, iar
nesoluționarea
cererii adresate instituției pârâte nu este de natură să-i creeze o vătămare reclamantului,
de altfel răspunsul autorității exprimă voința acesteia de a-i rezolva cererea,
arătând argumentele în susținerea acestui răspuns, astfel încât nu se poate reține
existența unui refuz nejustificat de soluționare a unei cereri, în sensul prevederilor
art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit
art. 10 din Convenția
Europeană asupra Cetățeniei, adoptată la Strasbourg la 6 noiembrie 1997 și ratificată
de România prin Legea nr. 396/2002, publicată în M. Of. nr. 490/9.07.2002, fiecare
stat trebuie să facă astfel încât să examineze într-un termen rezonabil cererile
privind dobândirea, păstrarea, pierderea cetățeniei sale, redobândirea acesteia
sau eliberarea unui atestat de cetățenie.
În ceea ce privește criteriile
de apreciere a caracterului rezonabil al duratei unei proceduri, aplicabile nu numai
celei judiciare, ci și procedurii administrative, nu se poate face abstracție de
principiile cristalizate în jurisprudența C.E.D.O., în aplicarea art. 6 din Convenția
pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.
Durata rezonabilă a procedurii
se apreciază însă, în lumina acestor principii, în funcție de particularitățile
fiecărei cauze, luându-se în calcul complexitatea cauzei, conduita reclamantului
sau petiționarului și cea a autorităților competente, miza litigiului.
Or, din această perspectivă,
instanța de control judiciar constată că în cauză nu au fost încălcate prevederile
art. 10 din Convenția Europeană asupra Cetățeniei, astfel cum în mod greșit a reținut
prima instanță, întrucât nu se poate face abstracție de motivele de ordin administrativ,
organizatoric, invocate de autoritatea competentă, de faptul că aceasta a stabilit
un criteriu obiectiv, de natură a asigura egalitatea de tratament a petenților,
constând în invitarea acestora, în ordinea cronologică a exprimării voinței de a
solicita redobândirea cetățeniei române.
2.Soluția pronunțată în
recurs
Pentru considerentele
expuse, în temeiul art. 312 alin. (2) din C. proc. civ. și art. 20 alin. (3) din
Legea nr. 554/2004, modificată și completată, Înalta Curte va admite recursul formulat
și va modifica în parte sentința atacată, în sensul respingerii capătului de cerere
prin care s-a solicitat obligarea pârâtului la primirea cererii reclamantului de
redobândire a cetățeniei române, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat
de
Ministerul
Afacerilor Externe împotriva sentinței nr. 317 din 20 ianuarie 2010 a Curții de
Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Modifică în parte sentința
atacată, în sensul respingerii capătului de cerere prin care s-a solicitat obligarea
pârâtului la primirea cererii reclamantului de redobândire a cetățeniei române.
Menține celelalte dispoziții
ale sentinței atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință
publică, astăzi 21 octombrie 2010.