ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3675/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin

acțiunea formulată, reclamantul P.L. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligat

pârâtul să-i primească cererea de redobândire a

cetățeniei romane, într-un termen

legal de 30 de zile.

În fapt,

reclamantul a arătat ca la data de 22 ianuarie 2009 s-a adresat cu o cerere de

programare la Secția Consulară a Ambasadei României din Chișinău, instituție

competentă să primească cererile de redobândire a cetățeniei române din partea

solicitanților, foști cetățeni români și descendenți ai acestora până la gradul

II, care au domiciliul în Republica Moldova.

A formulat o

nouă cerere în 27 februarie 2009, la care i s-a comunicat că va primi, când

cererea sa va fi procesată, o invitație să depună cererea de redobândire a

cetățeniei romane.

Intimatul-reclamant

a considerat atitudinea pârâtului un refuz nejustificat de soluționare a

cererii sale conform art. 2 alin. (2) din Legea nr. 554/2004.

La 12

noiembrie 2009 pârâtul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea

acțiunii reclamantului, invocând capacitatea limitată a Secției Consulare din

cadrul Ambasadei României la Chișinău de a procesa dosarele cuprinzând cererile

de redobândire a cetățeniei romane.

Prin sentința

civilă nr. 3984 din 18 noiembrie 2009 Curtea de Apel București, secția a VIII-a

contencios administrativ și fiscal, a admis în parte acțiunea reclamantului P.L.,

î

n contradictoriu cu pârâtul Ministerul

Afacerilor Externe și a o

bligat

pârâtul să primească cererea reclamantului de redobândire a

cetățeniei

române într-un termen scurt, rezonabil.

Pentru a

pronunța această soluție instanța de fond a reținut în esență următoarele:

Nu se pot

reține susținerile pârâtului deoarece faptul că sunt peste 360000 de persoane

care au dorit să depună cerere de redobândire a cetățeniei romane nu îl scutea

pe pârât de obligația de a-și organiza activitatea astfel încât să soluționeze

cererile cetățenilor moldoveni de depunere a dosarelor privind redobândirea

cetățeniei romane în termene rezonabile.

Instanța a

apreciat că nu se poate reține nici afirmația pârâtului în sensul că nu este

vorba în cauză de un refuz nejustificat, deoarece și comunicarea faptului că

cererea reclamantului va fi soluționată la o dată neprecizată echivalează cu

exprimarea explicită a voinței de a nu rezolva cererea într-un termen

rezonabil.

De asemenea, în aprecierea unui termen rezonabil de rezolvare a

cererii, în

raport de

dispozițiile art. 10 al Convenției Europene privind cetățenia, s-a reținut că

trebuie avut în vedere și faptul că ulterior primirii dosarului la Chișinău acesta merge la Ministerul Justiției și Libertăților Cetățenești, după care este

verificat, sunt solicitate avize de la o serie de autorități și apoi se poate

lua o decizie în privința cererii de redobândire a cetățeniei române.

Așadar, dacă

s-ar aprecia că este justificată susținerea pârâtului că numai pentru primirea

dosarelor și a cererilor este necesar un termen rezonabil, atunci întreaga

procedură ar dura ani de zile, ceea ce evident nu se mai poate subscrie

unui termen rezonabil, așa cum stipulează art. 10

din Convenția Europeană asupra

cetățeniei ratificată prin Legea nr. 396

din 14 iunie 2002.

Împotriva

hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Afacerilor Externe a declarat

recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea

recursului se arată că pentru instanța de fond nu a avut relevanță starea

obiectivă de fapt invocată de Ministerul Afacerilor Externe, deși tocmai

aceasta a determinat, într-o legătură cauzală directă, situația specifică a

derulării procedurii consulare sub potențialul pe care MAE îl învedera și pe

care și l-a dorit să se atingă în anii următori.

Recurentul mai

arată că, la data prezentei, stadiul procesării cererilor de dobândire a atins

un nivel satisfăcător față de anii anteriori, prin deschiderea unei locații a

Secției Consulare a Ambasadei României la Chișinău. Dar acumularea cererilor de intenție a cetățenilor moldoveni pentru redobândirea

cetățeniei din perioada când nu se înregistra ritmul actual de lucru (peste

360.000 de solicitări) generează și astăzi o mare dificultate în îndeplinirea

doleanțelor acestor cetățeni de a fi programați cât mai repede în vederea

depunerii actelor.

În lipsa

unei culpe administrative, pentru argumentele precizate, recurentul consideră

că nu putea fi obligat, în baza legii contenciosului administrativ (cu

discriminarea persoanelor ce au depus cereri anterior reclamanților dar care nu

au formulat acțiune în instanță), să schimbe ordinea cronologică stabilită și

să primească cererea reclamanților.

Pe de o

parte, durata acestui termen rezonabil a fost decantată numai în jurisprudența

CEDO dar, chiar și așa, ea nu se aplică decât în cazurile expres specificate.

în condițiile în care solicitanții sunt rezidenți în țara a cărei cetățenie o

solicită, durata analizării cererii determină o vătămare prin limitarea

drepturilor individului față de celelalte persoane în mijlocul cărora trăiește

în mod statornic și care se bucură de plenitudinea beneficiilor oferite de

statutul de cetățean, ipoteză în care nu se regăsesc reclamanții.

Interpretarea

potrivit căreia aprecierea caracterului „rezonabil" al unui termen depinde

de complexul circumstanțelor fiecărui caz în parte, și nu doar de durata

termenului, este constantă și în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor

Omului (CEDO).

În lipsa

unui temei legal concret, recurentul consideră că puterea judecătorească nu se

poate substitui puterii executive în a edicta termenele de primire ale

cererilor de redobândire a cetățeniei.

Recurentul

mai menționează

că, la

data de 19 noiembrie 2009, a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 pentru

aprobarea O.U.G. nr. 36/2009 ce modifică și completează Legea nr. 21/1991.

Examinând

sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și din oficiu, în baza

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare

.

Instanța de

control judiciar constată că, în cauză, nu sunt întrunite cerințele impuse de

art. 304 și art. 304

1

C. proc. civ., în vederea casării sau

modificării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în

raport de materialul probator administrat și a realizat o încadrare juridică

adecvată.

Critica

recurentului privind greșita aplicare de către prima instanță a dispozițiilor

art. 2 alin. (1) lit. i) din Legea contenciosului administrativ, care definește

noțiunea de refuz nejustificat de soluționare a cererii, nu este fondată pentru

următoarele motive:

Potrivit

art. 12 alin. (3) din Legea cetățeniei nr. 21/1991, persoanele care au

domiciliul sau reședința în străinătate pot depune cererea de redobândire a

cetățeniei române, însoțită de actele care dovedesc îndeplinirea condițiilor

impuse de lege, la misiunile diplomatice sau oficiile consulare competente ale

României; cererile vor fi înaintate de îndată Comisiei pentru cetățenie.

Problema

care se impune a fi rezolvată în cauză este legată de termenul în care

autoritățile române trebuie să soluționeze cererile de redobândire a cetățeniei

române.

Din

lecturarea textului legal anterior arătat, rezultă că, într-adevăr, legiuitorul

român nu a stabilit un termen în care autoritățile române să proceseze astfel

de cereri.

Ca atare, în

lipsa unui asemenea termen legal, trebuia să se facă aplicarea prevederilor

art. 10 din Convenția Europeană pentru Cetățenie, adoptată la Strasbourg la data de 6 noiembrie 1997 și ratificată de România prin Legea nr. 396/2002,

potrivit cărora: „Fiecare stat parte trebuie să facă astfel încât să examineze

într-un termen rezonabil cererile privind dobândirea, păstrarea, pierderea

cetățeniei sale, redobândirea acesteia sau eliberarea unui atestat de

cetățenie”.

Doctrina

europeană a arătat că noțiunea de „termen rezonabil” este o noțiune

relativă, care nu poate fi definită după criterii stricte. Dreptul de a fi

ascultat într-un „termen rezonabil” trebuie apreciat într-o dublă manieră,

respectiv în mod global și în mod concret.

Curtea de la Strasbourg a avut ocazia să fixeze cele două momente care trebuie luate în considerare pentru

a determina durata unei proceduri, respectiv caracterul său rezonabil sau

nerezonabil. Aprecierea se face asupra ansamblului procedurii, adică asupra întregului

proces, în toate fazele sale, ceea ce conferă mai multă rigoare realizării unei

durate rezonabile.

Astfel, în

materie « civilă », dies a quo începe să curgă de la data sesizării

jurisdicției competente, dar el include și durata procedurii administrative

prealabile, atunci când sesizarea jurisdicției este precedată de un recurs

prealabil, obligatoriu.

În opinia

Curții de la Strasbourg, caracterul rezonabil al duratei unei proceduri se

apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și de criteriile consacrate de

jurisprudența sa, în special, în funcție de complexitatea speței,

comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente.

Pe de altă

parte, instanța de control judiciar nu poate primi susținerea recurentului în

sensul că există un număr foarte mare de cereri, care depășesc capacitatea de

procesare a Secției Consulare a Ambasadei, întrucât autoritățile naționale

trebuie să ia măsurile necesare pentru respectarea principiului celerității,

care guvernează materia aflată în discuție.

În ceea ce

privește menționarea faptului că a intrat în vigoare Legea nr. 354/2009 care modifică

și completează Legea nr. 21/1991, instanța constată că dispozițiile acestei

legi sunt ulterioare momentului introducerii acțiunii.

Astfel

fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile recurentului sunt

neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre

temeinică și legală pe care o va menține.

În

consecință, pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 312

alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Ministerul Afacerilor Externe

împotriva sentinței civile nr. 3984 din 18 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 17

septembrie 2010.