ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 09.02.2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 771/2010

HOTĂRÂRE
09.02.2010
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 771/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Deliberând asupra recursului civil de

față:

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Tribunalul

Galați la 13 decembrie 2006, reclamantul C.R. a solicitat ca, în contradictoriu

cu pârâtul Consiliul Județean Galați, să se dispună anularea dispoziției nr. 312

din 7 noiembrie 2006, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în

natură a imobilului situat în Galați, actualul Muzeu de Istorie Galați.

În motivarea cererii reclamantul a arătat

că, inițial, prin notificarea formulată la 30 mai 2001 și înregistrată sub

nr.106, a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în

litigiu, însă, ulterior, ca urmare a modificării conținutului art. 16 din Legea

nr. 10/2001, prin O.U.G. nr. 209/2005, și-a modificat cererea, solicitând

restituirea în natură.

Prin sentința civilă nr. 512 din 8 martie

2007, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis acțiunea reclamantului și a

anulat dispoziția nr. 312 din 7 noiembrie 2006 a Consiliului Județean Galați,

dispunând restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima

instanță a reținut că, urmare a modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001,

restituirea trebuie făcută în natură și în cazul imobilelor cu destinația de muzeu,

cum este imobilul în speță, cu obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă

de până la 3 ani.

Împotriva sentinței menționate a declarat

apel pârâtul, criticând-o pentru acordarea a mai mult decât ce s-a cerut de

către reclamant, în condițiile în care acesta a solicitat doar măsuri

reparatorii în echivalent și nu și restituirea în natură.

Curtea de Apel Galați, secția civilă,

prin decizia civilă nr. 328 A din 11 septembrie 2007, a respins ca nefondat

apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean Galați, reținând că, prin

notificarea nr. 106 din 30 ianuarie 2001 reclamantul a solicitat acordarea de

măsuri reparatorii în echivalent, întrucât legislația în vigoare la acea dată

nu permitea restituirea în natură a imobilelor ocupate de unități bugetare din

învățământ, sănătate, așezăminte social-culturale, instituții publice, sedii

ale partidelor, etc.

S-a considerat că, față de modificările

aduse Legii nr. 10/2001, care în prezent permit restituirea în natură și a

imobilelor inițial exceptate prin art.16, în vechea sa formă, de la regula

restituirii în natură, reclamantul este îndreptățit să solicite restituirea în

natură a imobilului în litigiu în care funcționează un muzeu.

Împotriva deciziei menționate a declarat

recurs, în termenul legal, pârâtul Consiliul Județean Galați, prin președinte,

criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc.

civ.

Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a

susținut că inițial a fost notificată Prefectura Județului Galați pentru

acordarea de despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în Municipiul Galați, iar

prin adresa Primăriei Galați nr. 20402 din 28 februarie 2005, notificarea,

însoțită de actele doveditoare, a fost înaintată spre competentă soluționare

deținătorului, Consiliul Județean Galați.

S-a arătat că, odată ce prin notificare

s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, nu se putea soluționa

cererea prin restituirea în natură, întrucât ar fi avut semnificația unei

pronunțări plus petita.

Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat

faptul că, deși reclamantul intimat a recunoscut că a formulat notificarea în

sensul menționat, s-a prevalat de posibilitatea atacării în instanță

a dispozițiilor emise înainte de modificarea art. 16

din Legea 10/2001, reglementată de art. II Titlul I din Legea nr. 247/2005,

prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele

inițial exceptate de la restituire, ipoteză ce nu se regăsește în speță.

S-a susținut, de către recurentă că

dispoziția putea fi atacată doar până la 22 iulie 2006.

Examinând criticile formulate prin

motivele invocate de pârâtul recurent, Curtea va constata că recursul este

nefondat pentru considerentele ce succed:

Deși și-a motivat recursul exclusiv pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., critica formulată de recurentul

pârât prin primul motiv de recurs se circumscrie cazului de modificare prevăzut

de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în raport de care această critică va fi

analizată.

Prin acțiunea introductivă reclamantul C.R.

a solicitat anularea dispoziției nr. 312 din 7 noiembrie 2006, emisă de pârât

și restituirea în natură a imobilului situat în Galați.

Or, prin dispozitivul sentinței,

Tribunalul Galați a acordat exact ceea ce s-a cerut, obligând pârâtul la

restituirea în natură a imobilului.

Prin urmare, critica formulată prin

primul motiv de recurs este nefondată.

Ceea ce încearcă să invoce recurentul

este, de fapt, pretinsa imposibilitate de a dispune restituirea în natură în

condițiile în care, prin notificare, s-a solicitat doar acordarea de măsuri

reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.

Instanțele de fond și apel au răspuns

însă acestei apărări, considerând legal că, recurentul era dator, ca la

momentul emiterii dispoziției să aibă în vedere și să facă aplicabilitatea

dispozițiilor art. 16 ale Legii nr. 10/2001, în forma modificată.

Este irelevantă împrejurarea că inițial

s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în

natură neconstituind

un plus petita

, ci o justă soluționare a conflictului

temporar de legi creat prin modificarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Acest conflict a fost soluționat, de

altfel, chiar de legiuitor, care a statuat expres că aceste norme sunt de

imediată aplicare, permițând atacarea în instanță chiar și a dispozițiilor

emise anterior modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin dispozițiile alin. (1) art. II din

Titlul I al Legii nr. 247/2005 s-a oferit astfel posibilitatea de a beneficia

de noile reglementări, inclusiv persoanelor ale căror notificări fuseseră deja

soluționate prin acordarea de măsuri reparatorii.

Dacă s-ar considera că, odată ce persoana

îndreptățită a solicitat prin notificare acordarea de măsuri reparatorii pentru

imobilele ce fac obiectul art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu ar mai exista

posibilitatea de a solicita în baza noilor reglementări, restituirea în natură,

dispozițiile legale în discuție ar fi lipsite de eficiență, întrucât prin

notificările pentru această categorie de imobile s-au solicitat exclusiv măsuri

reparatorii, aceasta fiind singura opțiune posibilă.

Intenția legiuitorului a fost de a da

maximă eficiență principiului restituirii în natură, soluția contrară, cum este

cea dată prin dispoziția contestată, emisă ulterior modificării art. 16 din

Legea nr. 10/2001, încălcând în mod evident acest principiu.

Cea de a doua critică întemeiată pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează, în realitate tardivitatea

acțiunii, raportată la dispozițiile art. II alin. (1) din Titlul I al Legii nr.

247/2005, conform cărora dispozițiile având ca obiect acordarea de măsuri

reparatorii pentru imobilele prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001

pot fi atacate în instanță în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare

a legii.

Această critică este, de asemenea,

nefondată, dispozițiile invocate neavând aplicabilitate în cauză întrucât

termenul de 12 luni vizează exclusiv situația deciziilor emise anterior

modificării textului art. 16 și nu și pe cele emise ulterior adoptării Legii nr.

247/2005.

În speță, dispoziția contestată a fost

emisă la 7 noiembrie 2006, comunicată la 13 noiembrie 2006 și atacată în

termenul legal de 30 zile, fiind înregistrată la 13 decembrie 2006 la

Tribunalul Galați.

Ca atare, se va considera că instanța de

apel, confirmând soluția primei instanțe, a interpretat și aplicat corect

dispozițiile Legii 10/2001 republicată, și, în temeiul art. 312 alin. (1) C.

proc. civ., se va respinge recursul pârâtului Consiliul Județean Galați ca

nefondat.

Respinge recursul declarat de pârâtul

Consiliul Județean Galați împotriva deciziei nr. 328/A din 11 septembrie 2007 a

Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie

2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2007-10-30
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7172/2007
Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 193 din 29 martie 2006, pronunțată de Tribunalul Vrancea, secția civilă, au fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale pasive
ÎCCJ 2003-09-19
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3490/2003
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați la 16 noiembrie 2001 Consiliul Local al Municipiului Galați a chemat în judecată C.N.C.F. „C.F.R.” S.A. – R
ÎCCJ 2004-03-31
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2607/2004
Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. 5076 din 27 septembrie 2002 pe rolul Tribunalului Galați, secția civilă, reclamantul G.N.B. a chemat în judecată pe pârâ
ÎCCJ 2007-06-06
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4619/2007
Asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La data de 31 mai 2005 reclamanta N.G.L. a chemat în judecată pe pârâții Consiliul Local al municipiului Galați și primarul municipiului Galați pent
ÎCCJ
0,94
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 8629/2009
Deliberând asupra recursului de față; Din examinarea actelor și lucrărilor cauzei constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1490 din 11 octombrie 2007 pronunțată de Tribunalul Galați, secția civilă, s-a respins acțiunea formulată în te
Sursă