ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 771/2010

Deliberând asupra recursului civil de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Galați la 13 decembrie 2006, reclamantul C.R. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Județean Galați, să se dispună anularea dispoziției nr. 312 din 7 noiembrie 2006, prin care i-a fost respinsă cererea de restituire în natură a imobilului situat în Galați, actualul Muzeu de Istorie Galați. În motivarea cererii reclamantul a arătat că, inițial, prin notificarea formulată la 30 mai 2001 și înregistrată sub nr.106, a solicitat măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu, însă, ulterior, ca urmare a modificării conținutului art. 16 din Legea nr. 10/2001, prin O.U.G.

nr. 209/2005, și-a modificat cererea, solicitând restituirea în natură. Prin sentința civilă nr. 512 din 8 martie 2007, Tribunalul Galați, secția civilă, a admis acțiunea reclamantului și a anulat dispoziția nr. 312 din 7 noiembrie 2006 a Consiliului Județean Galați, dispunând restituirea în natură către reclamant a imobilului situat în Galați. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, urmare a modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001, restituirea trebuie făcută în natură și în cazul imobilelor cu destinația de muzeu, cum este imobilul în speță, cu obligația menținerii afectațiunii pe o perioadă de până la 3 ani. Împotriva sentinței menționate a declarat apel pârâtul, criticând-o pentru acordarea a mai mult decât ce s-a cerut de către reclamant, în condițiile în care acesta a solicitat doar măsuri reparatorii în echivalent și nu și restituirea în natură.

Curtea de Apel Galați, secția civilă, prin decizia civilă nr. 328 A din 11 septembrie 2007, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul Consiliul Județean Galați, reținând că, prin notificarea nr. 106 din 30 ianuarie 2001 reclamantul a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, întrucât legislația în vigoare la acea dată nu permitea restituirea în natură a imobilelor ocupate de unități bugetare din învățământ, sănătate, așezăminte social-culturale, instituții publice, sedii ale partidelor, etc. S-a considerat că, față de modificările aduse Legii nr. 10/2001, care în prezent permit restituirea în natură și a imobilelor inițial exceptate prin art.16, în vechea sa formă, de la regula restituirii în natură, reclamantul este îndreptățit să solicite restituirea în natură a imobilului în litigiu în care funcționează un muzeu.

Împotriva deciziei menționate a declarat recurs, în termenul legal, pârâtul Consiliul Județean Galați, prin președinte, criticând-o ca nelegală pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Dezvoltând motivele de recurs, pârâtul a susținut că inițial a fost notificată Prefectura Județului Galați pentru acordarea de despăgubiri bănești, pentru imobilul situat în Municipiul Galați, iar prin adresa Primăriei Galați nr. 20402 din 28 februarie 2005, notificarea, însoțită de actele doveditoare, a fost înaintată spre competentă soluționare deținătorului, Consiliul Județean Galați. S-a arătat că, odată ce prin notificare s-au solicitat măsuri reparatorii prin echivalent, nu se putea soluționa cererea prin restituirea în natură, întrucât ar fi avut semnificația unei pronunțări plus petita.

Cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că, deși reclamantul intimat a recunoscut că a formulat notificarea în sensul menționat, s-a prevalat de posibilitatea atacării în instanță a dispozițiilor emise înainte de modificarea art. 16 din Legea 10/2001, reglementată de art. II Titlul I din Legea nr. 247/2005, prin care s-au acordat măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilele inițial exceptate de la restituire, ipoteză ce nu se regăsește în speță. S-a susținut, de către recurentă că dispoziția putea fi atacată doar până la 22 iulie 2006. Examinând criticile formulate prin motivele invocate de pârâtul recurent, Curtea va constata că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed: Deși și-a motivat recursul exclusiv pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., critica formulată de recurentul pârât prin primul motiv de recurs se circumscrie cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 6 C. proc. civ., în raport de care această critică va fi analizată. Prin acțiunea introductivă reclamantul C.R. a solicitat anularea dispoziției nr. 312 din 7 noiembrie 2006, emisă de pârât și restituirea în natură a imobilului situat în Galați. Or, prin dispozitivul sentinței, Tribunalul Galați a acordat exact ceea ce s-a cerut, obligând pârâtul la restituirea în natură a imobilului. Prin urmare, critica formulată prin primul motiv de recurs este nefondată. Ceea ce încearcă să invoce recurentul este, de fapt, pretinsa imposibilitate de a dispune restituirea în natură în condițiile în care, prin notificare, s-a solicitat doar acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul în litigiu.

Instanțele de fond și apel au răspuns însă acestei apărări, considerând legal că, recurentul era dator, ca la momentul emiterii dispoziției să aibă în vedere și să facă aplicabilitatea dispozițiilor art. 16 ale Legii nr. 10/2001, în forma modificată. Este irelevantă împrejurarea că inițial s-a solicitat acordarea de măsuri reparatorii în echivalent, restituirea în natură neconstituind un plus petita , ci o justă soluționare a conflictului temporar de legi creat prin modificarea dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 10/2001. Acest conflict a fost soluționat, de altfel, chiar de legiuitor, care a statuat expres că aceste norme sunt de imediată aplicare, permițând atacarea în instanță chiar și a dispozițiilor emise anterior modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001.

Prin dispozițiile alin. (1) art. II din Titlul I al Legii nr. 247/2005 s-a oferit astfel posibilitatea de a beneficia de noile reglementări, inclusiv persoanelor ale căror notificări fuseseră deja soluționate prin acordarea de măsuri reparatorii. Dacă s-ar considera că, odată ce persoana îndreptățită a solicitat prin notificare acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele ce fac obiectul art. 16 din Legea nr. 10/2001, nu ar mai exista posibilitatea de a solicita în baza noilor reglementări, restituirea în natură, dispozițiile legale în discuție ar fi lipsite de eficiență, întrucât prin notificările pentru această categorie de imobile s-au solicitat exclusiv măsuri reparatorii, aceasta fiind singura opțiune posibilă.

Intenția legiuitorului a fost de a da maximă eficiență principiului restituirii în natură, soluția contrară, cum este cea dată prin dispoziția contestată, emisă ulterior modificării art. 16 din Legea nr. 10/2001, încălcând în mod evident acest principiu. Cea de a doua critică întemeiată pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. vizează, în realitate tardivitatea acțiunii, raportată la dispozițiile art. II alin. (1) din Titlul I al Legii nr. 247/2005, conform cărora dispozițiile având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii pentru imobilele prevăzute în art. 16 alin. (1) din Legea nr. 10/2001 pot fi atacate în instanță în termen de 12 luni de la data intrării în vigoare a legii. Această critică este, de asemenea, nefondată, dispozițiile invocate neavând aplicabilitate în cauză întrucât termenul de 12 luni vizează exclusiv situația deciziilor emise anterior modificării textului art. 16 și nu și pe cele emise ulterior adoptării Legii nr. 247/2005.

În speță, dispoziția contestată a fost emisă la 7 noiembrie 2006, comunicată la 13 noiembrie 2006 și atacată în termenul legal de 30 zile, fiind înregistrată la 13 decembrie 2006 la Tribunalul Galați. Ca atare, se va considera că instanța de apel, confirmând soluția primei instanțe, a interpretat și aplicat corect dispozițiile Legii 10/2001 republicată, și, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., se va respinge recursul pârâtului Consiliul Județean Galați ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean Galați împotriva deciziei nr. 328/A din 11 septembrie 2007 a Curții de Apel Galați, secția civilă, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.