ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1101/2010
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1101/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin sentința
civilă nr. 1144 din 19 decembrie 2008, Tribunalul
Vâlcea, secția civilă, a admis contestația introdusă
de U.J.C.M.
Vâlcea și a anulat dispoziția
și a
obligat Primarul Municipiului
Ramnicu Vâlcea să emită dispoziție de
restituire
prin echivalent - despăgubiri bănești estimate la suma de
36.828 Euro sau în monedă națională 133.027 lei -
pentru imobilul
preluat de stat în
mod abuziv de la contestatoare, terenul în suprafață
de 720 mp situat în
Râmnicu Vâlcea, Drumul Câmpului - Uzina de Apă.
A
fost
obligat pârâtul la plata sumei de 1.000 lei cu titlu cheltuieli
de
judecată față de contestatoare.
Pentru a se pronunța
astfel, tribunalul a apreciat ca întemeiată
contestația, contestatoarea făcând dovada că este
persoană juridică
îndreptățită
în sensul definit de art. 3 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 10/2001, că a
avut în patrimoniu un teren în
suprafață de 720 mp pe care s-a aflat o
secție
de fabricat teracotă care a fost preluată fără plată conform
HCM nr. 1594/2959 și a Instrucțiunilor nr. 73524/1959
de aplicare a
acesteia.
Modul de preluare,
fără plată și contrar Statutului Cooperativei
de producție meșteșugărești din anul 1955,
echivalează cu o preluare
abuzivă și
formează obiectul Legii nr. 10/2001, act normativ cu caracter reparatoriu.
Expertul desemnat în cauză a verificat
atât la Primăria
Municipiului Râmnicu
Vâlcea, cât și la Consiliul Județean documentele
din care rezultă datele de identificare ale imobilelor solicitate a fi
restituite, procesele-verbale de predare-primire,
bilanțurile contabile,
precum și alte acte care s-au încheiat cu ocazia
transformării
cooperativei U. având în
vedere că întreaga documentație a fost
preluată și arhivată de stat.
Deosebit, din
raportul de expertiză efectuat rezultă că terenul a
fost identificat fizic pe raza
Municipiului Râmnicu Vâlcea conform
datelor emise de numitul D.R., care a fost angajat al
întreprinderii „S.M." și care cunoștea bine
amplasamentul terenului în suprafață de 720 mp și corespunde în prezent cu
terenul
pe care este amplasat în punctul
Drumul Câmpului - Uzina de Apă,
categoria
de folosință clădiri, estimat la valoarea de 36.828 Euro sau în
monedă
națională 133.027 lei, conform raportului de expertiză întocmit în cauză.
Instanța a dispus și audierea martorului
de care s-a folosit
expertul tehnic în
identificarea fizică a terenului în litigiu, respectiv D.R., care a declarat că
a lucrat la întreprinderea locală S.M. Râmnicu Vâlcea, iar atunci când a fost
adoptat actul normativ
de preluare a bunurilor cooperativei, cunoaște că
a fost preluată și
fabrica de cărămidă cu
teren aferent de 720 mp, situată în punctul
Drumul Câmpului - Uzina de
Apă.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat apel intimatul Municipiul
Râmnicu Vâlcea prin Primar iar prin decizia civilă
nr. 74 din 26 aprilie 2009 a
Curții de Apel Pitești s-a respins ca nefondat apelul, reținându-se
următoarele considerente:
Astfel, prima critică este nefondată,
tribunalul interpretând în mod corect aplicabilitatea în cauză a dispozițiilor
art. 3 din Legea n
r. 10/2001 modificată,
vizând calitatea de persoană îndreptățită la
restituire a reclamantei.
Potrivit textului
susmenționat, alin. (1) lit. c), sunt îndreptățite, în
înțelesul prezentei legi, la
măsuri reparatorii constând în restituirea în
natură sau, după caz, prin echivalent, persoanele
juridice proprietari ai
imobilelor preluate în mod abuziv de stat, de organizații cooperatiste
sau de orice alte persoane juridice după data de 6
martie 1945;
îndreptățirea la măsurile
reparatorii prevăzute de prezentul articol este condiționată de continuarea
activității ca persoană juridică până la data
intrării în vigoare a prezentei legi sau de împrejurarea ca activitatea
lor
să fi fost interzisă sau întreruptă în perioada 6 martie 1945-22
decembrie 1989, iar acestea să-și fi reluat
activitatea după data de 22
decembrie
1989, dacă, prin hotărâre judecătorească se constată că sunt
aceeași persoană juridică cu cea desființată sau
interzisă, precum și
partidele
politice a căror activitate a fost interzisă sau întreruptă în
perioada 6 martie 1945-22 decembrie 1989, dacă
și-au reluat activitatea
în condițiile legii.
Ministerele,
celelalte instituții publice ale statului sau ale unităților
administrativ-teritoriale,
inclusiv cele autonome sau independente,
regiile
autonome, companiile/societățile naționale, societățile
comerciale cu capital de stat, precum și cele privatizate, potrivit
legii nu
au calitatea de persoane
îndreptățite și nu fac obiectul prezentei legi.
In speță, instanța
de fond a reținut că reclamanta nu se regăsește printre persoanele prevăzute de
lege a fi exceptate de la aplicarea legii
speciale de reparație, nefiind societate cu capital de
stat sau privatizată,
astfel cum în mod greșit susține apelanta, ci succesoarea în drepturi a
Cooperativei meșteșugărești „U." Râmnicu Vâlcea
care, pe
parcursul anilor 1959-1991, potrivit
probelor administrate de tribunal,
a
suferit mai mulate transformări de natură organizatorică, regăsindu-
se în anul 2005 ca societate cooperativă, cu
capital privat, iar nu ca
societate
comercială cu capital de stat sau care să fi parcurs procesul de
privatizare
după 1991.
Dimpotrivă, inițial societate cooperativă
meșteșugărească, respectiv o asociație de persoane fizice care desfășoară în
comun
activități de producție, de
comercializare a mărfurilor, de executare de
lucrări și prestări de servicii, care contribuie, direct sau indirect,
la
dezvoltarea activităților
meșteșugărești ale membrilor lor cooperatori,
potrivit Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea
cooperației, reclamanta și-a menținut statutul juridic
de agent
economic cu capital privat.
In acest sens se va
mai reține că, potrivit art. 64 și art. 65 din actul normativ susmenționat,
proprietatea societății cooperative este privată,
patrimoniul său se compune dintr-o parte divizibilă
și o parte
indivizibilă, orice înstrăinare
sau transmitere a folosinței imobilizărilor corporale, care sunt proprietatea
societății cooperative, se poate realiza
numai cu plată, cu aprobarea adunării generale, iar rolul statului este
doar acela de a sprijini dezvoltarea societăților cooperative, indiferent
de grad și formă și a formelor lor asociative,
cărora le garantează
autonomia,
independența și un regim care să nu fie mai puțin favorabil
decât cel
acordat altor agenți economici (art. 105).
Deosebit, la data
preluării de către stat, patrimoniul cooperativei
meșteșugărești nu putea fi
transferat în contra Statutului model al Cooperativei de producție
meșteșugărească adoptat în anul 1955 (în
vigoare la data transformării) fără plată, ci acesta
aparținea, în caz de
dizolvare a
cooperativei, uniunii la care era afiliată cooperativa,
respectiv U.R.C.M. Argeș
,
reprezentanta legală la nivel regional.
Prin urmare, uniunea la care era afiliată
cooperativa avea un drept exclusiv de proprietate asupra coactivului
cooperativei
meșteșugărești, activ care
cuprindea ca mijloc fix, imobilul ce a format
obiectul cererii de
restituire.
Mai mult, așa cum în
mod corect a reținut și prima instanță, în
ceea ce privește modalitatea de preluare a
imobilului ce face obiectul cauzei, prin HCM nr. 1594/1959 cu caracter secret,
aceasta nu poate fi
considerată
decât abuzivă, prin prisma art. 2 lit. f) din Legea nr. 10/2001,
modificată potrivit căruia, prin imobile preluate în
mod abuziv se
înțeleg imobilele preluate de
stat în baza unor legi sau a altor acte
normative nepublicate, la data preluării, în Monitorul Oficial al
României,
Partea
I,
sau în Buletinul Oficial,
situație incidență în speță.
In sfârșit, în ceea ce privește critica
referitoare la dovada dreptului de proprietate asupra imobilului ce face
obiectul cauzei,
Curtea o va considera tot
neîntemeiată, prin prisma dispozițiilor art. 24
alin. (1) din Legea nr. 10/2001
modificată, potrivit cărora, în absența
unor
probe contrare, existența și, după caz, întinderea dreptului de
proprietate, se prezumă a fi cea recunoscută în
actul normativ sau de
autoritate prin
care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în
executare măsura
preluării abuzive.
In aplicarea prevederilor alin. (1) și în
absența unor probe
contrare, persoana
individualizată în actul normativ sau de autoritate
prin care s-a dispus sau, după caz, s-a pus în
executare măsura preluării
abuzive
este presupusă că deține imobilul sub nume de proprietar, or,
în speță,
existența imobilului în patrimoniul reclamantei reiese din
chiar situația analitică întocmită în vederea
preluării sale, în anul 1959.
Nu în ultimul rând, instanța de apel a
reținut în analiza
temeiniciei și
legalității sentinței de fond că menționarea cuantumului
despăgubirilor
cuvenite reclamantei nu împiedică autoritatea
competentă
a le stabili, respectiv Comisia Centrală pentru Stabilirea
Despăgubirilor, să procedeze potrivit atribuțiilor
conferite de lege în
acest sens.
Împotriva acestei
hotărâri a declarat recurs pârâtul Municipiul
Râmnicu Vâlcea prin Primar, solicitând modificarea lui în sensul
admiterii apelului astfel cum a fost formulat.
Criticile aduse
hotărârii instanței de apel vizează nelegaltatea ei
sub următoarele aspecte:
Recurentul susține că instanța de apel a
făcut o greșită interpretare și aplicare a legii, în condițiile în care
trecerea în
proprietatea statului a sumelor
ce au aparținut Cooperativei „U."
nu
poate fi asimilată cu o expropriere sau o naționalizare, întrucât toate
cooperativele
meșteșugărești care au făcut obiectul Decretului
nr. 1594/1959 s-au transformat în unități productive de stat la
inițiativa
acestora exprimată de Adunările Generale ale Cooperativelor
cu
aprobarea forurilor superioare, așa cum
rezultă din primul alineat al
acestui act normativ, ca urmare această
transformare nu poate fi asimilată cu o măsură abuzivă a statului.
Se mai susține că aceste foste
cooperative și-au desfășurat
activitate în
continuare ca foste întreprinderi de stat după ce au fost
preluate cu activ sau pasiv pe bază de bilanț,
inclusiv creditele ce au
fost plătite din activitatea noii
întreprinderi.
Recurenta mai arată că în ce privește
dovada dreptului de
proprietate asupra
terenului în suprafață de 720 mp, nu este suficientă
doar lista de
inventar, întrucât acest bun imobil putea fi contribuția
socială a unui membru cooperator, care se putea
retrage oricând din
cooperativă și să
preia în proprietate privată terenul.
Astfel, recurenta susține că au fost
încălcate prevederile art. 3
alin. (2) din
Legea nr. 10/2001, fiind astfel în opinia recurentei prezent
motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.
proc. civ.
Prin întâmpinarea
depusă la fila 61 intimata s-a opus admiterii
recursului.
Examinând hotărârea
atacată prin prisma motivelor de recurs, a
dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta
Curte reține că
recursul este nefondat.
Dispozițiunile art.
3 alin. (2) din Legea nr 10/2001 prevăd că
ministerele, celelalte instituții publice ale
statului sau ale unităților
adrninistrativ-teritoriale, inclusiv cele autonome sau independente,
companiile/societățile
naționale, societățile comerciale cu capital de
stat precum și cele privatizate, potrivit legii nu
au calitatea de persoane
îndreptățite și
nu fac obiectul prezentei legi.
Art. 3.3 din Normele metodologice de
aplicare unitară a Legii
nr. 10/2001 prevede
că „pentru instituțiile publice ce au în administrare
bunuri ale
statului sau ale unităților adrninistrativ-teritoriale reglementarea unor
probleme de proprietate sau după caz de administrare se face prin acte
administrative fie potrivit Legii nr. 213/1998, fie potrivit Legii nr. 90/201
privind organizarea și
funcționarea
Guvernului României și a ministerelor.
De asemenea în
cazul societăților comerciale cu capital de stat,
sau în cazul celor privatizate,
nu se poate acorda beneficiul măsurilor
reparatorii
prevăzute de lege, deoarece pe de o parte, temeiul
dobândirii capitalului de către noii acționari este contractul de
vânzare-
cumpărare de acțiuni și pe de
altă parte, nu se poate invoca principiul
succesivității persoanei juridice, întrucât ar echivala cu acordarea
unor
drepturi necuvenite în raport cu
noii acționari (îmbogățire fără just
temei).
Or, față de actele de la dosar, de faptul
că reclamanta se
încadrează în dispozițiile
exprese ale art. 3 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,
instanța de apel a făcut o greșită interpretare
și aplicare a legii, fiind
astfel prezent motivul de recurs prevăzut de
art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Astfel, urmează a
se admite recursul, a se casa hotărârea atacată
și sentința civilă nr. 1144 din 19 decembrie 2008
a Tribunalului Vâlcea și pe fond
urmează a se respinge contestația reclamantei ca
neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE
LEGII
D E C I D E
Admite recursul
pârâtului Municipiul Râmnicu Vâlcea prin
Primar,
împotriva deciziei civile nr. 74 A din 06 aprilie 2009 a Curții de
Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind
conflicte de muncă și
pentru cauze cu
minori și de familie și pe cale de consecință:
Casează
decizia atacată, precum și sentința civilă nr. 1144 din
19 decembrie 2008, pronunțată
de Tribunalul Vâlcea, iar pe fond respinge
contestația formulată de reclamanta Uniunea Județeană a
Cooperativelor Meșteșugărești Vâlcea împotriva
dispoziției nr. 860 din
11 februarie 2008,
emisă de Primarul Municipiului Râmnicu Vâlcea.
Irevocabilă.
Pronunțată
în ședință publică, astăzi 22 februarie 2010.