ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1186/2010

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin

sentința penală nr. 229/ PI din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara,

secția penală, în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a

respins plângerea formulată de F.I. împotriva rezoluțiilor din 11 iunie 2009

dată în Dosar nr. 285/P/2009 și din 11 august 2009 dată în Dosar nr.

819/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care

le-a menținut ca temeinice și legale.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc.

pen. a fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat.

Pentru a hotărî astfel, instanța

fondului a reținut că prin rezoluția nr. 285/P/2009 din 11 iunie 2009 a

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea

urmăririi penale față de judecătorii P.R., H.Z., A.A., din cadrul Tribunalului

Timiș și de K.R., grefier la aceeași instanță pentru infracțiunile prev. de

art. 246 și art. 289 C. pen.

S-a mai reținut că împotriva

intimaților s-a formulat o plângere penală de către petentul F.I. care pretinde

că prin soluția adoptată în Dosarul nr. 10542/325/2008 cei 3 judecători

împreună cu grefiera i-au cauzat o vătămare a intereselor legale întrucât

magistrații n-au semnat minuta, semnăturile acestora fiind executate de către

grefieră.

Instanța a apreciat că plângerea

petentului F.I. împotriva rezoluției nr. 285/P/2009 este inadmisibilă în

condițiile în care aceasta a fost comunicată petentului la data de 16 iunie

2009, iar petentul a depus plângere la procurorul ierarhic superior împotriva

acestei rezoluții abia la 15 iulie 2009.

S-a constatat, prin urmare, că în

cauză nu a fost respectat termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3)

C. proc. pen.

Împotriva sentinței a declarat

recurs petentul F.I., care nu și-a motivat recursul.

Examinând din oficiu sentința

atacată, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică.

Potrivit art. 278

1

C.

proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278

împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror persoana

vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea de către

procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul

de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în

primă instanță.

Din examinarea textului mai sus

menționat rezultă că pentru exercitarea dreptului procesual reglementat la art.

278

1

legea prevede termene și condiții.

Prima condiție înscrisă în text este

că o astfel de plângere împotriva rezoluției de neurmărire poate fi făcută doar

„după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva

rezoluției de neîncepere a urmăririi penale”.

Or, potrivit art. 278 alin. (3) C.

proc. pen. în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale plângerea se

face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție

persoanelor interesate.

Pe de altă parte, potrivit art. 185

C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un

anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului

și nulitatea actului făcut peste termen.

În cauză, în mod corect instanța

fondului a constatat că rezoluția de neurmărire penală a fost comunicată

petentului la 16 iunie 2009, iar acesta a sesizat procurorul ierarhic superior

abia la 15 iulie 2009, cu depășirea termenului de 20 de zile, care potrivit

textului mai sus menționat este un termen de decădere a petentului din

exercițiul dreptului de a cere instanței controlul rezoluției procurorului în

procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen.

Așa fiind, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul petiționarului ca

nefondat și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul F.I. împotriva sentinței penale nr. 229/ PI din 5

octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală.

Obligă recurentul petiționar la

plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

26 martie 2010.