ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1186/2010

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 229/ PI din 5 octombrie 2009 Curtea de Apel Timișoara, secția penală, în baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) C. proc. pen. a respins plângerea formulată de F.I. împotriva rezoluțiilor din 11 iunie 2009 dată în Dosar nr. 285/P/2009 și din 11 august 2009 dată în Dosar nr. 819/II/2/2009 ale Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara, pe care le-a menținut ca temeinice și legale. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat petentul la 50 lei cheltuieli judiciare față de stat. Pentru a hotărî astfel, instanța fondului a reținut că prin rezoluția nr. 285/P/2009 din 11 iunie 2009 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de judecătorii P.R., H.Z., A.A., din cadrul Tribunalului Timiș și de K.R., grefier la aceeași instanță pentru infracțiunile prev. de art. 246 și art. 289 C. pen.

S-a mai reținut că împotriva intimaților s-a formulat o plângere penală de către petentul F.I. care pretinde că prin soluția adoptată în Dosarul nr. 10542/325/2008 cei 3 judecători împreună cu grefiera i-au cauzat o vătămare a intereselor legale întrucât magistrații n-au semnat minuta, semnăturile acestora fiind executate de către grefieră. Instanța a apreciat că plângerea petentului F.I. împotriva rezoluției nr. 285/P/2009 este inadmisibilă în condițiile în care aceasta a fost comunicată petentului la data de 16 iunie 2009, iar petentul a depus plângere la procurorul ierarhic superior împotriva acestei rezoluții abia la 15 iulie 2009. S-a constatat, prin urmare, că în cauză nu a fost respectat termenul de 20 de zile prevăzut de art. 278 alin. (3) C. proc.

pen. Împotriva sentinței a declarat recurs petentul F.I., care nu și-a motivat recursul. Examinând din oficiu sentința atacată, Curtea constată că aceasta este legală și temeinică. Potrivit art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale dată de procuror persoana vătămată poate face plângere în termen de 20 de zile de la comunicarea de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art. 277 și art. 278, la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni potrivit legii competența să judece cauza în primă instanță. Din examinarea textului mai sus menționat rezultă că pentru exercitarea dreptului procesual reglementat la art. 278 1 legea prevede termene și condiții.

Prima condiție înscrisă în text este că o astfel de plângere împotriva rezoluției de neurmărire poate fi făcută doar „după respingerea plângerii făcute conform art. 275 – art. 278 împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale”. Or, potrivit art. 278 alin. (3) C. proc. pen. în cazul rezoluției de neîncepere a urmăririi penale plângerea se face în termen de 20 de zile de la comunicarea copiei de pe rezoluție persoanelor interesate. Pe de altă parte, potrivit art. 185 C. proc. pen., când pentru exercitarea unui drept procesual legea prevede un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercițiul dreptului și nulitatea actului făcut peste termen.

În cauză, în mod corect instanța fondului a constatat că rezoluția de neurmărire penală a fost comunicată petentului la 16 iunie 2009, iar acesta a sesizat procurorul ierarhic superior abia la 15 iulie 2009, cu depășirea termenului de 20 de zile, care potrivit textului mai sus menționat este un termen de decădere a petentului din exercițiul dreptului de a cere instanței controlul rezoluției procurorului în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen. Așa fiind, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge recursul petiționarului ca nefondat și-l va obliga la cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul F.I. împotriva sentinței penale nr. 229/ PI din 5 octombrie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția penală. Obligă recurentul petiționar la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 26 martie 2010.