ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2781/2010

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor dosarului,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 4 mai 2009 reclamanta SC Z.I.

SRL Dej cheamă în judecată pe pârâtul O.N.R.C. București solicitând instanței

ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună dizolvarea societății reclamante.

Prin sentința comercială nr. 2168/C

din 1 iunie 2009 Tribunalul Comercial Cluj respinge acțiunea reclamantei ca

inadmisibilă, reținând că, potrivit art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990,

invocat de reclamantă, solicitarea de dizolvare a unei societăți comerciale nu

poate fi făcută decât de O.N.R.C. București sau de o persoană interesată, alta

decât societatea în cauză, precum și că nu s-a dovedit că pârâtul – autoritatea

publică – ar fi refuzat o solicitare similară a reclamantei, pentru a putea fi

chemat în judecată.

Prin decizia civilă nr. 184 din 26

noiembrie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, respinge excepția lipsei calității procesuale pasive a

O.N.R.C. București și respinge apelul declarat de reclamantă împotriva

sentinței primei instanțe, reținând, pe de o parte, că în construcția juridică

a reclamantei numai O.N.R.C. București poate figura în calitate de pârât,

deoarece este entitatea ce ar urma să realizeze operațiunile concrete de

dizolvare și lichidare a reclamantei, și, pe de altă parte, că apelanta

reclamantă, persoană juridică, solicită pentru sine dizolvarea, deși nu se

identifică cu „orice persoană interesată”, terță față de societatea în cauză,

la care face referire art. 237 alin. (1) din Legea nr. 31/1990.

Împotriva deciziei de mai sus

reclamanta declară recurs prin care solicită – cu invocarea dispozițiilor art. 299

– art. 316 C. proc. civ. – admiterea acestuia, anularea deciziei recurate și

admiterea cererii sale de dizolvare și lichidare, apreciind că instanța de apel

a făcut o eronată aplicare a dispozițiilor art. 227 pct. 1 lit. b) și g), ale art.

262 și ale art. 237 alin. (4) din Legea nr. 31/1990, precum și a prevederilor

capitolului III din actul constitutiv al societății, societate care nu-și mai

poate realiza scopul pentru care a fost înființată.

Deși recurenta nu invocă în recursul

său niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1 - 9 C.

proc. civ., dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea - cu

aplicarea dispozițiilor art. 306 alin. (3) C. proc. civ. – în motivul vizat de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Examinând recursul recurentei din

perspectiva dispozițiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. se constată că recursul

nu este fondat, instanța de apel făcând o corectă aplicare a legii prin

menținerea soluției primei instanțe.

Se constată, în acest sens, că față

de dispozițiile art. 237 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 31/1990, invocate de

reclamanta recurentă în cererea introductivă de instanță ca temei de drept al

acțiunii sale, dispoziții care vizează ipoteza în care societatea și-a încetat

activitatea și nu pot fi găsiți asociații acesteia, și potrivit cărora orice

persoană interesată, ca și O.N.R.C. poate cere dizolvarea acelei societăți,

reclamanta recurentă nu are calitatea de a cere ea însăși propria sa dizolvare,

chiar pentru imposibilitatea de a-și mai realiza obiectul de activitate,

ipoteză prevăzută de art. 227 alin. (1) lit. b) din legea evocată, câtă vreme

asociatul unic exista și este identificabil, instanța de fond respingând corect

acțiunea societății comerciale reclamante ca inadmisibilă, iar instanța de apel

confirmând judicios soluția primei instanțe.

Astfel fiind, decizia recurată fiind

legală și temeinică, făcându-se aplicare dispozițiilor art. 312 alin. (1) C.

proc. civ. recursul declarat de reclamanta recurentă împotriva acesteia urmează

a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de

reclamanta SC Z.I. SRL Dej împotriva deciziei civile nr. 184/2009 din 26 noiembrie

2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 16 septembrie 2010.