ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9800/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 136 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Târgu Mureș s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant SC R. în contradictoriu cu pârâții T.N., T.A., S.T. și S.L. și intervenientul T.T., au fost obligați pârâții și intervenientul să-și ridice anexele improvizații situate pe terenul arabil intravilan în suprafață de 2036 mp înscris în C.F. nr. 92769/N, nr.top 88/65/1/1/1/6/22 situat în Tg.

Mureș, fără număr, iar în caz contrar să fie autorizată reclamanta să le ridice pe cheltuiala pârâților; s-a respins cererea privind evacuarea pârâților și intervenientului de pe terenul identificat anterior, ca admisibilă, s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de către pârâți, ca neîntemeiate și au fost obligați pârâții și intervenientul la plata în favoarea reclamantei a sumei de 1424,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată după cum urmează: pârâții T.N., T.A. și intervenientul T.T. câte 237,48 lei fiecare, iar pârâții S.T. și S.L. câte 365,23 lei fiecare. Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanta SC R. SRL Tg. Mureș și pârâții T.N., T.A., S.T. și S.L.

În apelul reclamantei s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, motiv de nulitate prevăzut de art. 296 C. proc. civ., fiind pronunțată cu încălcarea art. 480 C. civ. deoarece este în afara oricărui dubiu și rezultă din extrasul C.F. că reclamanta este proprietara tabulară a imobilului teren intravilan în suprafața de 2036 mp situat în Tg.

Mureș, că reclamanta este împiedicată în mod abuziv de pârâți să uzeze de atributele acestui drept de proprietate, neexistând nici un raport contractual de locațiune între reclamantă și pârâții intimați aceștia sunt simpli tolerați, conform legii și jurisprudenței în materie toleratul este evacuabil ad mutum , de la data luării în posesie nelegitime a bunului altuia, în speță pârâții intimați continuă să folosească pe nedrept un teren proprietate reclamantei, încă din timpul în care acesta era proprietatea antecesorului de drept al reclamantei, ceea ce nu le conferă acestora un drept de locațiune sau de folosință, fiind evident ca în cauză nu au aplicațiune dispozițiile legale în materia locațiunii, ci acelea ale art. 480 C. civ.

care îi conferă proprietarului dreptul de pașnică posesie, folosință și dispoziție. În consecință s-a solicitat admiterea apelului astfel cum a fost formulat și evacuarea pârâților de pe terenul în litigiu, cu cheltuieli de judecată. În drept au fost invocate prevederile art. 480 C. civ. , art. 1073, art. 1077 C. civ. , art. 274 C. proc. civ. În apelul declarat de pârâți s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii reclamantei având ca obiect obligația de a face, respectiv de a-și ridica construcțiile anexe de pe terenul în litigiu, cu cheltuieli de judecată. În motivare, s-a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond dând o greșită interpretare materialului probator existent în cauză, pe baza simplei existențe a unui extras C.F.

la dosar și a unei expertize care atestă faptul că suprafața de teren invocată de reclamantă a fost dobândită prin act valabil de vânzare-cumpărare și că reclamanta ar folosi mai puțin teren cu 2036 mp pe care s-ar găsi amplasate anexele gospodărești ale pârâților, că din probele administrate rezultă indubitabil că numitul F.E.

a dobândit prin Titlul de proprietate nr. 133348/1993 suprafața de numai 3.500 mp teren însă acesta prin întabulări succesive, nelegale, a ajuns să figureze cu o suprafață mai mare cu 2193 mp suprafață care constituie proprietatea Statului Român și pe care o au în folosință de foarte mulți ani și care nu le-a fost contestată nici o dată de nimeni, pe care ei au solicitat-o conform Legii nr. 247/2005, sens în care au solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea cererilor lor, cerere respinsă în mod nelegal de prima instanță, deși intervenientul Statul Român a arătat situația de fapt așa cum rezultă ea din actele depuse la dosar și care se găsesc în evidențele Primăriei și ale biroului de carte funciară, că se impune în mod corect și legal schimbarea sentinței atacate după ce în prealabil cauza va fi suspendată până la soluționarea cererilor lor depuse conform Legii nr. 247/2005 și a acțiunii în anularea actelor prin care F.E., vânzător, a înstrăinat o suprafață mai mare de teren reclamantei decât avea dreptul, acțiune promovată de către Primăria Tg.

Mureș. In drept, s-au invocat prevederile art. 282, art. 284, art. 287, art. 296, art. 274 C. proc. civ. Examinând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295-296 C. proc. civ., curtea de apel a constatat nefondate, pentru motivele ce vor fi expuse în continuare. Prin decizia civilă nr. 52 din 8 februarie 2008 Tribunalul Mureș a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta SC R. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1362 din 14 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș. S-a respins ca nefondat apelul declarat de apelanții T.N., T.A., S.T. și S.L. împotriva sentinței civile nr. 1362 din 14 martie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că prima instanță a administrat un probatoriu complet.

pe care l-a interpretat bine, pronunțând o hotărâre legală și temeinică. Cu privire la apelul reclamantei, se reține că între aceasta și pârâți nu au existat raporturi de locațiune asupra terenului în litigiu, în realitate reclamanta încercând să intre în posesia unui imobil pe care l-a dobândit prin cumpărare și care se află în posesia faptică a pârâților care nu au vreun titlu legal care să-i îndreptățească la aceasta. Ca atare, legal prima instanță a respins cererea de evacuare formulată de reclamantă ca inadmisibilă, evacuarea fiind o sancțiune specifică raporturilor de locațiune,privind locuințele, situația existentă în speță putând fi tranșată doar printr-acțiune în revendicare. Cu privire la apelul pârâților, se retine că în mod întemeiat prima instanță a admis petitul formulat de reclamantă privind obligația de a face.

Reclamanta este proprietara tabulară a suprafeței de 2036 mp teren situat în Tg. Mureș, înscris în C.F. nr. 92.769/N Tg. Mureș, nr. top 8/65/1/1/1/6/22, dobândit prin cumpărare prin contractul autentificat sub nr. 733/2005 de către BNP L.D. (f. 5-6 dosar primă instanță). Din expertiza topografică efectuată de prima instanță (f. 54-56,76) reiese că reclamantă are în posesie din proprietatea sa doar suprafața 1577,48 mp teren, restul fiind ocupat ilegal de pârâți, care folosesc 554,52 mp teren, deși legal au dreptul la folosința a doar 100 mp teren, aflat în proprietatea Statului Român, 454,52 mp fiind ocupați din proprietatea reclamantei. Cu privire la criticile din apelul pârâților că prima instanță nelegal ar fi admis acest petit, în baza simplei existențe a unui extras C.F.

și a unei expertize fără a lua în considerare că numitul F.E., de la care reclamanta a cumpărat imobilul în litigiu a vândut mai mult decât avea dreptul, tribunalul constată și aceste critici neîntemeiate. Din contractul de vânzare-cumpărare și extrasul C.F. 92769/N Tg. Mureș reiese cu certitudine că reclamanta este proprietara de drept a terenului ocupat de pârâți, fiind aplicabile prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în favoarea reclamantei nefiind criticată în sensul susținut de pârâți. De asemenea se constată neîntemeiate și criticile apelanților pârâți vizând faptul că în mod nelegal prima instanță a respins cererea de suspendare a judecării cauzei până la soluționarea cererii lor de atribuire a terenului în litigiu în baza Legii nr. 247/2005.

În mod legal prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. deoarece textul legal prevede condiția dependenței soluției ce se va pronunța în cauză de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte judecăți ori în speță pârâții au cerut suspendarea până la soluționarea unor cereri adresate Comisiei Locale Tg. Mureș de stabilire a dreptului de proprietate privată asupra terenurilor în baza Legii nr. 247/2005. În al doilea rând suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. și în situația existenței unei alte judecări este facultativă, iar nu obligatorie pentru instanță, astfel s-ar ajunge la tergiversarea fără sfârșit a soluționării cauzei.

Împotriva deciziei nr. 74 au declarat recurs pârâții T.N., T.A., S.T. și S.L., susținând aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin încheierea de ședință din 24 iunie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus suspendarea judecării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., urmând a se relua dezbaterea cauzei după soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 4248/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureș. S-a considerat de către instanță că soluția ce se va pronunța în cauza având ca obiect rectificarea cărții funciare influențează soluționarea prezentei cauze, dezlegarea pricinii atârnând de existența unui drept ce face obiectul altei judecăți conform dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc.

civ. Împotriva încheierii a declarat recurs SC R. SRL ce a considerat incidente prevederile art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Pe de o parte, se susține încălcarea prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1947 privind taxele de timbru, iar pe de altă parte, modul de soluționare al cauzei nu ar depinde integral de modul în care va fi soluționat dosarul privind modificarea cărții funciare aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș. Analizând recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente: Dispozițiile art. 244 1 C. proc. civ. prevăd că asupra suspendării judecării procesului, instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Din interpretarea acestor dispoziții rezultă fără echivoc că încheierile prin care s-a suspendat judecata recursului nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs, fiind irevocabile. Cum prin încheierea recurată în speța supusă judecății s-a dispus suspendarea judecării recursului în baza art. 244 1 C. proc. civ., recursul exercitat împotriva acesteia urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamanta SC R. SRL împotriva încheierii de ședință din 20 mai 2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.