ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9800/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința

civilă nr. 136 din 14 februarie 2007 a Judecătoriei Târgu Mureș s-a admis în

parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamant SC R. în

contradictoriu cu pârâții T.N., T.A., S.T. și S.L. și intervenientul T.T., au

fost obligați pârâții și intervenientul să-și ridice anexele improvizații

situate pe terenul arabil intravilan în suprafață de 2036 mp înscris în C.F.

nr. 92769/N, nr.top 88/65/1/1/1/6/22 situat în Tg. Mureș, fără număr, iar în

caz contrar să fie autorizată reclamanta să le ridice pe cheltuiala pârâților;

s-a respins cererea privind evacuarea pârâților și intervenientului de pe

terenul identificat anterior, ca admisibilă, s-au respins excepțiile lipsei

calității procesuale pasive invocate de către pârâți, ca neîntemeiate și au

fost obligați pârâții și intervenientul la plata în favoarea reclamantei a

sumei de 1424,90 lei cu titlu de cheltuieli de judecată după cum urmează:

pârâții T.N., T.A. și intervenientul T.T. câte 237,48 lei fiecare, iar pârâții

S.T. și S.L. câte 365,23 lei fiecare.

Împotriva

acestei hotărâri au declarat apel reclamanta SC R. SRL Tg. Mureș și pârâții

T.N., T.A., S.T. și S.L.

În apelul reclamantei s-a

arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, motiv de nulitate

prevăzut de art. 296 C. proc. civ., fiind pronunțată cu încălcarea art. 480 C.

civ. deoarece este în afara oricărui dubiu și rezultă din extrasul C.F. că

reclamanta este proprietara tabulară a imobilului teren intravilan în suprafața

de 2036 mp situat în Tg. Mureș, că reclamanta este împiedicată în mod abuziv de

pârâți să uzeze de atributele acestui drept de proprietate, neexistând nici un

raport contractual de locațiune între reclamantă și pârâții intimați aceștia

sunt simpli tolerați, conform legii și jurisprudenței în materie toleratul este

evacuabil

ad mutum

, de la data luării în posesie nelegitime a bunului

altuia, în speță pârâții intimați continuă să folosească pe nedrept un teren

proprietate reclamantei, încă din timpul în care acesta era proprietatea antecesorului

de drept al reclamantei, ceea ce nu le conferă acestora un drept de locațiune

sau de folosință, fiind evident ca în cauză nu au aplicațiune dispozițiile

legale în materia locațiunii, ci acelea ale art. 480 C. civ. care îi conferă

proprietarului dreptul de pașnică posesie, folosință și dispoziție.

În consecință s-a solicitat

admiterea apelului astfel cum a fost formulat și evacuarea pârâților de pe

terenul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.

În drept au fost invocate

prevederile art. 480 C. civ. , art. 1073, art. 1077 C. civ. , art. 274 C. proc.

civ.

În apelul declarat de pârâți

s-a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii

acțiunii reclamantei având ca obiect obligația de a face, respectiv de a-și

ridica construcțiile anexe de pe terenul în litigiu, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, s-a arătat că

sentința atacată este netemeinică și nelegală, instanța de fond dând o greșită

interpretare materialului probator existent în cauză, pe baza simplei existențe

a unui extras C.F. la dosar și a unei expertize care atestă faptul că suprafața

de teren invocată de reclamantă a fost dobândită prin act valabil de

vânzare-cumpărare și că reclamanta ar folosi mai puțin teren cu 2036 mp pe care

s-ar găsi amplasate anexele gospodărești ale pârâților, că din probele

administrate rezultă indubitabil că numitul F.E. a dobândit prin Titlul de

proprietate nr. 133348/1993 suprafața de numai 3.500 mp teren însă acesta prin

întabulări succesive, nelegale, a ajuns să figureze cu o suprafață mai mare cu

2193 mp suprafață care constituie proprietatea Statului Român și pe care o au

în folosință de foarte mulți ani și care nu le-a fost contestată nici o dată de

nimeni, pe care ei au solicitat-o conform Legii nr. 247/2005, sens în care au

solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea cererilor lor, cerere

respinsă în mod nelegal de prima instanță, deși intervenientul Statul Român a

arătat situația de fapt așa cum rezultă ea din actele depuse la dosar și care

se găsesc în evidențele Primăriei și ale biroului de carte funciară, că se

impune în mod corect și legal schimbarea sentinței atacate după ce în prealabil

cauza va fi suspendată până la soluționarea cererilor lor depuse conform Legii

nr. 247/2005 și a acțiunii în anularea actelor prin care F.E., vânzător, a

înstrăinat o suprafață mai mare de teren reclamantei decât avea dreptul,

acțiune promovată de către Primăria Tg. Mureș.

In drept, s-au invocat

prevederile art. 282, art. 284, art. 287, art. 296, art. 274 C. proc. civ.

Examinând apelurile

declarate prin prisma motivelor invocate și a prevederilor art. 295-296 C.

proc. civ., curtea de apel a constatat nefondate, pentru motivele ce vor fi

expuse în continuare.

Prin decizia civilă nr. 52

din 8 februarie 2008 Tribunalul Mureș a respins ca nefondat apelul declarat de

apelanta SC R. SRL, împotriva sentinței civile nr. 1362 din 14 martie 2007

pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș. S-a respins ca nefondat apelul declarat

de apelanții T.N., T.A., S.T. și S.L. împotriva sentinței civile nr. 1362 din 14

martie 2007 pronunțată de Judecătoria Târgu Mureș.

Pentru a pronunța această

hotărâre, instanța a reținut că prima instanță a administrat un probatoriu

complet. pe care l-a interpretat bine, pronunțând o hotărâre legală și

temeinică.

Cu privire la apelul

reclamantei, se reține că între aceasta și pârâți nu

au existat

raporturi de locațiune asupra terenului în litigiu, în realitate reclamanta

încercând să intre în posesia unui imobil pe care l-a dobândit prin cumpărare

și care se află în posesia faptică a pârâților care nu au vreun titlu legal

care să-i îndreptățească la

aceasta.

Ca

atare, legal prima instanță a respins cererea de evacuare formulată de

reclamantă ca inadmisibilă, evacuarea fiind o sancțiune specifică raporturilor

de locațiune,privind locuințele, situația existentă în speță putând fi tranșată

doar printr-acțiune în revendicare.

Cu

privire la apelul pârâților, se retine că în mod întemeiat prima instanță a

admis petitul formulat de reclamantă privind obligația de a face. Reclamanta

este proprietara tabulară a suprafeței de 2036 mp teren situat în Tg. Mureș,

înscris în C.F. nr. 92.769/N Tg. Mureș, nr. top 8/65/1/1/1/6/22, dobândit prin

cumpărare prin contractul autentificat sub nr. 733/2005 de către BNP L.D. (f.

5-6 dosar primă instanță).

Din

expertiza topografică efectuată de prima instanță (f. 54-56,76) reiese că

reclamantă are în posesie din proprietatea sa doar suprafața 1577,48 mp teren,

restul fiind ocupat ilegal de pârâți, care folosesc 554,52 mp teren, deși legal

au dreptul la folosința a doar 100 mp teren, aflat în proprietatea Statului

Român, 454,52 mp fiind ocupați din proprietatea reclamantei.

Cu

privire la criticile din apelul pârâților că prima instanță nelegal ar fi admis

acest petit, în baza simplei existențe a unui extras C.F. și a unei expertize

fără a lua în considerare că numitul F.E., de la care reclamanta a cumpărat

imobilul în litigiu a vândut mai mult decât avea dreptul, tribunalul constată

și aceste critici neîntemeiate. Din contractul de vânzare-cumpărare și extrasul

C.F. 92769/N Tg. Mureș reiese cu certitudine că reclamanta este proprietara de

drept a terenului ocupat de pârâți, fiind aplicabile prevederile art. 33 din

Legea nr. 7/1996, înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate în

favoarea reclamantei nefiind criticată în sensul susținut de pârâți.

De

asemenea se constată neîntemeiate și criticile apelanților pârâți vizând faptul

că în mod nelegal prima instanță a respins cererea de suspendare a judecării

cauzei până la soluționarea cererii lor de atribuire a terenului în litigiu în

baza Legii nr. 247/2005. În mod legal prima instanță a constatat că nu sunt

îndeplinite condițiile prevăzute de art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

deoarece textul legal prevede condiția dependenței soluției ce se va pronunța

în cauză de existența sau neexistența unui drept ce face obiectul unei alte

judecăți ori în speță pârâții au cerut suspendarea până la soluționarea unor

cereri adresate Comisiei Locale Tg. Mureș de stabilire a dreptului de

proprietate privată asupra terenurilor în baza Legii nr. 247/2005. În al doilea

rând suspendarea judecării cauzei în baza art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc.

civ. și în situația existenței unei alte judecări este facultativă, iar nu

obligatorie pentru instanță, astfel s-ar ajunge la tergiversarea fără sfârșit a

soluționării cauzei.

Împotriva

deciziei nr. 74 au declarat recurs pârâții T.N., T.A., S.T. și S.L., susținând

aplicarea prevederilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Prin

încheierea de ședință din 24 iunie 2008 Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus

suspendarea judecării cauzei conform art. 244 pct. 1 C. proc. civ., urmând a se

relua dezbaterea cauzei după soluționarea irevocabilă a dosarului nr.

4248/320/2007 al Judecătoriei Târgu Mureș.

S-a

considerat de către instanță că soluția ce se va pronunța în cauza având ca

obiect rectificarea cărții funciare influențează soluționarea prezentei cauze,

dezlegarea pricinii atârnând de existența unui drept ce face obiectul altei

judecăți conform dispozițiilor art. 244 pct. 1 C. proc. civ.

Împotriva

încheierii a declarat recurs SC R. SRL ce a considerat incidente prevederile

art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ. Pe de o parte, se susține încălcarea

prevederilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 146/1947 privind taxele de timbru,

iar pe de altă parte, modul de soluționare al cauzei nu ar depinde integral de

modul în care va fi soluționat dosarul privind modificarea cărții funciare

aflat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș.

Analizând

recursul declarat prin prisma dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte de

Casație și Justiție constată că acesta este inadmisibil pentru următoarele

considerente:

Dispozițiile

art. 244

1

C. proc. civ. prevăd că asupra suspendării judecării

procesului, instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs

în mod separat, cu excepția celor pronunțate în recurs.

Din

interpretarea acestor dispoziții rezultă fără echivoc că încheierile prin care

s-a suspendat judecata recursului nu sunt susceptibile de a fi atacate cu

recurs, fiind irevocabile.

Cum

prin încheierea recurată în speța supusă judecății s-a dispus suspendarea

judecării recursului în baza art. 244

1

C. proc. civ., recursul

exercitat împotriva acesteia urmează a fi respins ca inadmisibil.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul

declarat de reclamanta SC R. SRL împotriva încheierii de ședință din 20 mai

2009 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, de muncă și asigurări

sociale, pentru minori și familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

decembrie 2009.