ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 6151/2012

Asupra cauzei de

față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Judecătoriei Târgu Mureș, reclamantul Consiliul Județean Mureș a solicitat, în

contradictoriu cu pârâta SC A.M. SRL, evacuarea pârâtei din imobilul situat în

Târgu Mureș str. M.V. nr. X; obligarea pârâtei la ridicarea construcțiilor

edificate nelegal; obligarea pârâtei la plata sumei de 128.271,50 RON,

reprezentând restanța de plată a contravalorii folosinței imobilului la data de

28 februarie 2011 și a sumei de 50 RON/lună după această dată; obligarea

pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1.000 RON pentru fiecare zi de întârziere.

Prin Sentința nr.

8106 din 28 octombrie 2011, Judecătoria Târgu Mureș, și-a declinat competența

în favoarea Tribunalului Mureș apreciind că în speță litigiul, în raport de

dispozițiile art. 4 C. com., în vigoare la data demarării procesului, este unul

comercial, întrucât, pe de o parte, unul din petite este neevaluabil în bani,

iar pe de altă parte, pretențiile care formează alte petite depășesc 100.000

RON, iar în raport de dispozițiile art. 2 pct. 1 lit. i) C. proc. civ.,

competența aparține Tribunalului Specializat Mureș.

Tribunalul

Specializat Mureș, la rândul său, prin Sentința nr. 189 din 13 februarie 2012,

și-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, apreciind că

regimul juridic al dreptului de proprietate este reglementat de dispozițiile

codului civil, reclamanta precizându-și temeiul juridic privind evacuarea

pârâtei în temeiul art. 494 C. civ., iar cel privind pretențiile rezultate din

folosința imobilului, în temeiul art. 998 - 999 C. civ., fiind irelevantă

calitatea de comerciant al uneia dintre părțile raportului juridic.

Sesizată cu

soluționarea conflictului de competență, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a

II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin Încheierea nr. 47/F/CC

din 28 mai 2012 a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Specializat Mureș, instanța reținând că imobilul din care se

solicită evacuarea face parte din domeniul public al Județului Mureș, iar

pârâta desfășoară o activitate comercială (prestări servicii medicale) în acest

imobil, utilizându-l în acest scop potrivit art. 4 și 5 din H.C.J.M. nr.

86/2007, abrogat prin H.C.J.M. nr. 13/2011, iar natura juridică a litigiului

este una comercială, determinată de dispozițiile art. 56 C. com.

Acțiunea în evacuare

și de ridicare a construcției este o acțiune neevaluabilă în bani iar

pretențiile reclamantei depășesc suma de 100.000 RON, ceea ce atrage competența

tribunalului în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Împotriva acestei

încheieri au declarat recurs Județul Mureș și Consiliul județean Mureș,

indicând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Arată că cererea

introductivă de instanță este formulată în materie civilă, reprezentând o

acțiune de evacuare, cu consecința repunerii terenului, pe care s-a edificat

fără autorizație de construcție, în situația anterioară și subsidiarul

acordării de despăgubiri pentru lipsa de folosință.

Proprietarul

imobilului este o persoană juridică de drept public - Județul Mureș, și nu un

comerciant. În ce privește valoarea petitului accesoriu, arata că despăgubirile

solicitate sunt sub 500.000 RON, astfel că instanța competentă este tot

judecătoria.

Analizând recursul

din prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată următoarele:

Prin cererea

introductivă de instanță reclamantul a solicitat: evacuarea pârâtei din imobil,

cu temei de drept precizat ulterior ca fiind art. 480 - 483 C. civ.; obligarea

pârâtei la ridicarea construcțiilor edificate nelegal art. 494 C. civ.;

obligarea pârâtei la plata sumei de 128.271,50 RON, reprezentând restanța de

plată a contravalorii folosinței imobilului la data de 28 februarie 2011 și a

sumei de 50 RON/lună după această dată art. 998 - 999 C. civ.; obligarea

pârâtei la plata unor daune cominatorii de 1.000 RON pentru fiecare zi de

întârziere.

Acțiunea cuprinde mai

multe capete, unul principal, care privește evacuarea pârâtei, și celelalte

accesorii, subsecvente, care se referă la ridicarea construcțiilor edificate

nelegal și plata unor despăgubiri civile, această ultimă cerere fiind în raport

de dependență de cea principală, deoarece soluționarea ei depinde de modul de

rezolvare a cererii de evacuare.

Acțiunea

reclamantului este una patrimonială, reală, prin care se urmărește apărarea

dreptului de proprietate publică, exercitată de reclamant în nume de

proprietar, iar prezumția de comercialitate a litigiului, stabilită prin

dispozițiile art. 4 C. com. este răsturnată prin natura civilă a raportului

juridic de proprietate imobiliară.

Astfel, în conformitate

cu prevederile art. 4 C. com. se socotesc a fi fapte de comerț (subiective), în

afară de faptelor de comerț obiective enunțate prin art. 3 C. com., și

celelalte contracte și obligațiuni ale unui comerciant, care nu sunt de natură

civilă sau contrariul nu rezultă din actul însuși. Actele materiale de

folosință asupra bunului, exercitate de pârâtă în temeiul H.C.J. nr. 86 din 30

august 2007, sunt operațiuni de natură civilă care nu se supun legii

comerciale, respectiv jurisdicției comerciale, iar din acest punct de vedere

calitatea de comerciant a părților raportului juridic este nerelevantă.

Având în vedere

aspectele menționate, instanța constată că în speță sunt aplicabile

dispozițiile art. 17 C. proc. civ., care reglementează prorogarea legală de

competență. Această prevedere legală are un caracter de normă specială, și

derogă de la dispozițiile de drept comun privind competența materială a

instanțelor. Conform textului de lege menționat, judecătorul cererii principale

este și judecătorul celorlalte cereri accesorii și incidentale, indiferent de

natura și obiectul lor.

Prin urmare, se

constată că cererea principală, referitoare la evacuarea pârâtei, este în

competența materială a Judecătoriei Târgu Mureș, în baza art. 1 C. proc. civ.,

întrucât pentru rezolvarea capetelor de cerere accesorii, chiar dacă obiectul

lor ar depăși valoarea de 500.000 de RON, competența aparține tot acestei

instanțe, în baza art. 17 C. proc. civ.

Față de aceste

considerente, Înalta Curte, în baza art. 304 pct. 9 C. proc. civ., coroborat cu

art. 312 din același cod, va admite recursul și va modifica încheierea atacată,

în sensul că va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Târgu Mureș.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul

declarat de reclamanții Consiliul județean Mureș și de Județul Mureș împotriva

Încheierii nr. 47/F/CC din 28 mai 2012 dată de Curtea de Apel Târgu Mureș,

secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr.

3.850/320/2011.

Modifică încheierea

în sensul că stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei Mureș.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 10 octombrie 2012.

Procesat de GGC - LM