ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1047/2015

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința nr, 1161 din 21 decembrie 2012 pronunțată în Dosar nr. 2377/1371/2011 Tribunalul Specializat Mureș a admis cererea de chemare în judecată formulată și precizată de reclamanta S.C.M.I. în contradictoriu cu pârâta SC C.S. SRL și a dispus evacuarea necondiționată a societății pârâte din imobilul situat în Tg. Mureș; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 22.218 lei cu titlul de chirie aferentă spațiului deținut fără titlu, dobânzi comerciale începând cu data promovării acțiunii injustiție și până la data achitării integrală a debitului; a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 2.680,3 lei cu titlul de cheltuieli de judecată; a respins cererea reconvențională formulată de pârâta SC C.S.

SRL, ca nefondată. Prin Decizia nr. 30/A din 3 iunie 2013 Curtea de Apel Târgu Mureș a respins, ca nefondat, apelul formulat de către pârâta SC C.S. SRL împotriva sentinței mai sus arătate. Prin Decizia nr. 601 din 19 februarie 2014 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă, a admis recursui formulat de pârâta SC C.S. SRL împotriva deciziei anterior menționate, pe care a casat-o, dispunând trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță de apel.

Pentru a se pronunța astfel, instanța supremă a reținut că referitor la instituția accesiunii reglementată de dispozițiile art. 494 C. civ., condițiile ce trebuie analizate pentru incidența acesteia sunt distincte de cele necesare pentru soluționarea unei actio de in rem verso, numai restituirea despăgubirilor având la bază principiul îmbogățirii iară justă cauză; iar teoria accesiunii presupune exercitarea dreptului potestativ de accesiune și diferențierea întinderii creanței de restituire, în funcție de buna sau reaua-credință a celui care ridică o construcție sau o lucrare pe terenul celuilalt.

În consecință, în rejudecare, se va stabili, în mod necesar, care este cauza juridică (causa petendi) a cererii reconvenționale, în sensul de faptul juridic sau material care constituie temeiul legal sau fundamentul direct și imediat al interesului sau dreptului pretins (sursa generatoare a acestuia), pentru a se fixa limitele obiective ale judecării acestei cereri, și, implicit, dreptul aplicabil unor împrejurări de fapt, ce vor fi pe deplin clarificate, pe baza unui probatoriu pertinent, solicitat de părțile litigante sau dispus de instanță din oficiu. Înalta Curte a mai apreciat că este necesară analiza contractului de închiriere din 26 august 1996, încheiat între Protopopiatul Reformat din Târgu Mureș, în calitate de uzufructuar locator, și SC C.S.

SRL, în calitate de locatar, sub aspectul drepturilor și obligațiilor părților prevăzute în conținutul său. În rejudecare, prin încheierea ședinței publice din 25 iunie 2014 Curtea de Apel Târgu Mureș a dispus apelantei pârâte să precizeze în scris, cauza juridică a cererii reconvenționale, în sensul de faptul juridic sau material care constituie temeiul legal sau fundamentul direct și imediat al interesului sau dreptului pretins. Să comunice care este starea de fapt în ceea ce privește îmbunătățirile aduse bunului, investițiile efectuate la imobil, valoarea acestora. În precizările depuse la dosar, pârâta apelantă a arătat că a încheiat contract de închiriere cu Protopopiatul Reformat Târgu Mureș din 26 august 1996, iar nu cu proprietarul imobilului, intimata SC M.I.

SA Mureș, cu aceasta din urmă neavând niciun raport juridic contractual. Conform alin. (4) din contractul de închiriere din 26 august 1996, pârâta apelantă s-a obligat să execute doar lucrările de întreținere a imobilului. Prin formularea acestor precizări și în limita lor, pârâta apelantă a arătat că înțelege să mențină motivele invocate în acțiunea reconvențională depusă în Dosar nr. 8877/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureș la termenul din 19 februarie 2009, ținând seama și de cererea de majorare a pretențiilor de la 400.000 lei la 513.175,70 lei depusă Ia termenul de judecată din 05 noiembrie 2012. Cu privire la starea actuală a investițiilor efectuate la imobil, aceasta a arătat că la data de 29 martie 2013 executorul judecătoresc R.P.

a încheiat Procesul-verbal în Dosar execuțional nr. 17/E/2013, aflat la dosarul cauzei, în care a consemnat că "nu s-au înregistrat obiecții din partea nici unui participant". Din aceste consemnări rezultă că societatea creditoare a preluat imobilul în bune condiții, fără a avea obiecțiuni, situație în care orice alte acte întocmite ulterior la care reprezentantul pârâtei apelante nu a participat nu îi este opozabil. Prin Decizia nr. 533/A din 15 octombrie 2014 Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondat, apelul. Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel, în rejudecare, a reținut eă la data de 17 martie 1992 s-a încheiat între intimata S.C.C.I.

și Protopopiatul Reformat contractul de vânzare-cumpărare de uzufruct, prin care s-a vândut dreptul de uzufruct asupra imobilului situat în Târgu Mureș, cu obligația uzufructuarului Protopopiatul Reformat de a continua executarea și a termina pe contul și cheltuiala sa lucrările de construcții neterminate până la data de 30 septembrie 1992, aflate în faza de executare și să achite integral contravaloarea lucrărilor de construcții executate până la 01 octombrie 1992. La data de 12 ianuarie 1993, aceleași părți au convenit asupra încheierii unui nou contract de vânzare-cumpărare de uzufruct, cu privire la același imobil prin care au reziliat contactul anterior (art. 23 contract). Cauza contractului este explicit și neechivoc consemnată, respectiv lipsa fondurilor bănești necesare executării lucrărilor de investiții începute și neterminate de către vânzătorul S.C.C.I.

și, pe de altă parte, realizarea unui spațiu sanitar-medical cu pronunțat caracter filantropic de către cumpărător. De asemenea se menționează, pe de o parte, obligația vânzătorului de a asigura executarea și finalizarea lucrărilor cu materiale proprii și pe cheltuială proprie, iar pe de altă parte, se arată că s-a achitai de către cumpărător suma de 12.000.000 lei în contul constructorului și în beneficiul vânzătorului precum și obligația asumată de cumpărător de a achita suma de 12.000.000 lei până în 15 ianuarie 1993 direct constructorului-antreprenor. Prețul contractului a fost stabilit la suma de 24.000.000 lei plus fondurile bănești (neevaluabile în bani) necesare finalizării construcției, plătit și plătibil vânzătorului de către cumpărător.

Ambele contracte atestă voința concordantă a părților de a finaliza construcția utilizând în fapt fondurile cumpărătorului, acesta reprezentând prețul uzufructului. Primul contract stabilește fără echivoc în sarcina uzufructuaruiui obligația de a achita și finaliza lucrările începute. Cel de al doilea contract aduce doar modificări de nuanță în sensul că deși se stipulează obligația vânzătorului de a finaliza lucrările, prețul contractului cuprinde sumele necesare finalizării construcției, fiind inclusiv recunoscute plăti efectuate în favoarea antreprenorului dar în numele vânzătorului. În acest context, în data de 26 august 1996 se încheie contractul de închiriere între uzufructuarui Protopopiatul Reformat și SC C.S.

SRL, contract încheiat pe o perioadă de 10 ani chiria fiind stabilită la doar 20.000 iei pe an cu mențiunea că o parte din cheltuielile necesare executării investițiilor a fost suportată de chiriaș. În baza acestui contract de închiriere SC C.S. SRL a folosit imobilul și a continuat executarea lucrărilor de investiții al căror preț, astfel cum rezultă din contract de vânzare-cumpărare uzufruct, trebuia în fapt suportat de către uzufructuar. Astfel cum rezultă din raportul de expertiză, Ia data încheierii contractului de uzufruct construcția nu era terminată fund finalizată structura de rezistență, închiderile, finisajele exterioare și pardoselile. Lucrările efectuate de chiriaș pe perioada 1995-2006 au avut ca scop amenajarea spațiilor sanitare-medicale în vederea acordării asistenței de sănătate cu respectarea normelor de igiena și a reglementărilor de sănătate publică.

Or, astfel cum reiese din cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare de uzufruct, realizarea unui spațiu santtar-rnedical cu pronunțat caracter filantropic, este tocmai cauza mediată a încheierii convenției. În considerarea situației juridice anterior redate are a fi anaiizată cererea reconvențională a apelantei, cerere având ca obiect obligarea intimatei la piața sumei de 513.175,70 lei. Se reține că efectuarea lucrărilor de investiții de către apelanta SC C.S. SRL, a determinat - aspect ce reiese și din cuprinsul raportului de expertiză - un spor de valoare ai imobilului. în acest sens sunt îndeplinite condițiile ce vizează mărirea patrimoniului intimatei respectiv micșorarea patrimoniului apelantei cu valoarea investițiilor efectuate.

În egală măsură trebuie analizată cea de a treia condiție materială, respectiv existența unei legături sau corelații directe între sporirea unui patrimoniu și diminuarea celuilalt, coroborat cu condiția juridică a absenței unei cauze legitime a măririi patrimoniului și cea a absenței oricărui alt mijloc juridic pentru recuperarea pierderii suferite. Or, din această perspectivă, instanța de apel a constatat că mărirea patrimoniului intimatei are o cauză legitimă indicată ca atare în cuprinsul contractului de vânzare-cumpărare uzufruct. în condițiile în care intimata a cedat dreptul de uzufruct asupra imobilului tocmai datorită lipsei fondurilor bănești necesare finalizării lucrărilor de investiții și în vederea realizării unui spațiu sanitar-medical, rezultă că nu a avut loc o sporire a patrimoniului în sensul unei îmbogățiri fără justă cauză ci, realizarea acestui obiectiv echivalează cu executarea întocmai a contractului de vânzare-cumpărare uzufruct.

Chiar dacă modalitatea concretă de executare a contractului nu corespunde întru-totul clauzelor contractuale, în sensul că, deși intimata trebuia să execute lucrările cu fondurile oferite de terțul uzufructuar, în fapt lucrările au fost executate de chiriaș cu fonduri proprii, această situație a fost acceptată de toate părțile implicate - cel puțin până îa data de 23 mai 2007, dată la care intimata a acționat în instanță pentru reluarea posesiei asupra imobilului, proces în care a intervenit și apelanta. Se reține așadar că cel puțin până la finalul anului 2007 s-a acceptat efectuarea lucrărilor de investiții de către apelantă, în contul terțului uzufructuar, cum de altfel apelanta a și indicat în mod expres în cuprinsul cererii reconvenționale ce face obiectul cauzei, în temeiul contractului de uzufruct și a contractului de închiriere.

De altfel intimata nu avea nici un interes să denunțe această situație în condițiile în care se executa faptic contractul de vânzare-cumpărare uzufruct, fiind realizat scopul declarat al convenției. În ceea ce o privește pe apelantă, Ia rândul său și-a asumat realizarea obligațiilor ce reveneau uzufructuarului, sens în care de altfel în contractul de închiriere se și menționează, ca justificare a prețului chiriei și a duratei contractului, achitarea unor sume de bani în contul uzufructuarului. Mai mult, în cererea reconvențională se arată că deși efectuarea investițiilor trebuia adusă la îndeplinire de uzufruetuar, în temeiul contractului de închiriere și-a asumat obligația de a achita investițiile.

Rezultă așadar că investițiile au fost efectuate de către apelantă în locul și contul uzufructuarului-locator și în executarea contractului de uzufruct, astfel încât nu se poate reține că a avut loc o sporire a patrimoniului intimatei în absența vreunei cauze juridice. Chiar dacă s-ar accepta existența unei diminuări a patrimoniului apelantei, aceasta nu este în corelație cu sporirea patrimoniului intimatei ci eventual a terțului uzufaictuar în contul căruia s-au executat lucrările. De asemenea, dacă este avut în vedere conținutul contractului de închiriere dar și susținerile apelantei din cuprinsul cererii reconvenționale, rezultă că nu este îndeplinită nici condiția absenței oricărui alt mijloc juridic de recuperare a prejudiciului, aceasta deoarece apelanta a arătat că a executat lucrările în contul uzufructuarului cu care are raporturi contractuale.

Ulterior denunțării acestei situații de către intimată - prin intentarea acțiunii în evacuare și fiind încunoștiințată apelanta al cărei contract de închiriere a expirat în cursul anului 2006, efectuarea lucrărilor împotriva voinței proprietarului imobilului nu reprezintă un fapt juridic licit ci o acțiune ce se înscrie domeniului delictual, astfel încât din nou nu pot fi avute în vedere condițiile îmbogățirii fără justă cauză. În acest context, instanța de apel a reținut că soluția primei instanțe, de respingere a cererii reconvenționale, ca neîntemeiată, soluție care face obiectul prezentei căi de atac, este legală și temeinică, dar raportând cererea apelantei și precizările ulterioare ia condițiile acțiunii pentru îmbogățire Iară justă cauză și nu la dispozițiile art. 494 C. civ.

Împotriva acestei decizii pârâta SC C.S. SRL a declarat recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct 9 C. proc. civ., arătând că a încheiat contract de închiriere cu Protopopiatul Reformat Târgu Mureș din 26 august 1996, iar nu cu proprietarul imobilului, intimata S.C. Meșteșugărească Igiena Mureș, cu aceasta din urmă neavând niciun raport juridic contractual. Conform alin. (4) din contractul de închiriere din 26 august 1996, recurenta-pârâtă s-a obligat să execute doar lucrările de întreținere a imobilului.

Prin formularea acestor precizări și în limita lor, recurenta-pârâtă a arătat că înțelege să mențină motivele invocate în acțiunea reconvențională depusă în Dosar nr. 8877/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureș la termenul din 19 februarie 2009, ținând seama și de cererea de majorare a pretențiilor de la 400.000 lei la 513.175,70 lei depusă la termenul de judecată din 05 noiembrie 2012. Cu privire la starea actuală a investițiilor efectuate la imobil, aceasta a arătat că la data de 29 martie 2013 executorul judecătoresc R.P. a încheiat procesul-verbal în Dosar execuțional nr. 17/E/2013, aflat la dosarul cauzei, în care a consemnat că nu s-a înregistrat obiecții din partea nici unui participant.

Din aceste consemnări rezultă că societatea creditoare a preluat imobilul în bune condiții, fără a avea obiecțiuni, situație în care orice alte acte întocmite ulterior la care reprezentantul recurentei-pârâte nu a participat, nu îi este opozabil. În susținerea recursului, recurenta-pârâtă a mai tăcut considerații teoretice privind condițiile intentării acțiunii în restituire și natura juridică a îmbogățirii fără justă cauză. Examinând recursul în raport de excepția de nulitate invocată de instanță din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, față de caracterul său peremptoriu, înalta Curte constată următoarele: Potrivit art. 302 1 lit. a) C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care- se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, sau după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

Recursul se motivează, conform art. 303 C. proc. civ., prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, motivele de recurs fiind evidențiate limitativ de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., iar art. 306 alin. (1) din același cod prevede că recursul este nul daca nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2), care se referă la motivele de ordine publică. Din economia textelor legale anterior citate rezultă că nu este suficient ca recursul să fie depus și motivat în termenul prevăzut de lege, ci este necesar ca eriticile formulate să se circumscrie motivelor de nelegalitate expres și limitativ reglementate. În consecință, în măsura în care recursul nu este motivat ori atunci când aspectele învederate în cererea de recurs nu pot fi încadrate în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc.

civ., calea de atac va fi lovită de nulitate. În speță, se constată că, deși formal încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul nu face referiri la soluția dată de către instanța de apel și nu se arată care sunt, în concret, motivele de nelegalitate ale deciziei recurate.

Recurenta-pârâtă arată că prin contractul de închiriere din 26 august 1996 încheiat cu Protopopiatul Reformat Târgu Mureș s-a obligat să execute doar lucrările de întreținere a imobilului; că înțelege să mențină motivele invocate în acțiunea reconvențională depusă în Dosar nr. 8877/320/2008 al Judecătoriei Târgu Mureș la termenul din 19 februarie 2009, ținând seama și de cererea de majorare a pretențiilor de la 400,000 lei la 513.175,70 lei depusă la termenul de judecată din 05 noiembrie 2012 și că potrivit procesului verbal din 29 martie 2013 încheiat în Dosarul execuțional nr. 17/E/2013, societatea creditoare a preluat imobilul în bune condiții, fără a avea obiecțiuni, situație în care orice alte acte întocmite uiterior la care reprezentantul recurentei-pârâte nu a participat nu îi sunt opozabile.

Recurenta-pârâtă a mai expus în memoriul de recurs ample considerații teoretice generale legate de natura j uridică a îmbogățirii fără justă cauză și de condițiile acțiunii în restituire. Prin decizia atacată au fost analizate însă, pe de o parte, contractele succesive de vânzare-cumpărare uzufruct intervenite între S.C.I. și Protopopiatul Reformat, sar pe de altă parte, contractul de închiriere din 26 august 1996 încheiat între Protopopiatul Reformat și SC C.S. SRL, contract în baza căruia această societate a folosit imobilul și a continuat executarea lucrărilor de investiții al căror preț, astfel cum rezultă din contract de vânzare-cumpărare uzufruct, trebuia în fapt suportat de către uzufructuar.

Aceasta întrucât prin cererea reconvențională formulată în dosar, SC C.S. SRL a susținut că prin costurile pe care le-a suportat s-a realizat o îmbogățire fără justă cauză în intimatei-reclarnante. Procedând la o atare analiză, instanța de apel a constatat, referitor la susținerile și pretențiile formulate prin cererea reconvențională, că deși prin efectuarea lucrărilor de investiții realizate de SC C.S. SRL a rezultat un spor de valoare al imobilului obiect al contractului de închiriere, acest spor are o cauză legitimă indicată ca atare în cuprinsul contractului, respectiv, asumarea, de către SC C.S. SRL, a obligațiilor ce reveneau uzufructuarului (Protopopiatul Reformat) potrivit contractului de vânzare-cumpărare de uzufruct, adică, în concret, obligația de a achita investițiile la care Protopopiatul Reformat se obligase față de intimata-reclamantă.

în acest context, investițiile au fost realizate de către SC C.S. SRL în locul și contul uzufructuarului-locator (Protopopiatul) și în executarea obligațiilor asumate de acesta prin contractul de uzufruct. Ulterior denunțării situației de către reclamantă, prin intentarea acțiunii în evacuarea spațiului imobilului, executarea de lucrări împotriva voinței proprietarului nu constituie oricum un fapt juridic licit care să dea dreptul la o acțiune în restituire.

Față de cele arătate, Înalta Curte constată că aspectele pe care recurenta-pârâtă ie-a evocat în calea extraordinară de atac a recursului -respectiv, cele vizând situația de fapt a cauzei, legate de partea cu care recurenta s-a aflat în raporturi contractuale ori referitoare la obligațiile asumate prin contractul de închiriere din 26 august 1996, cele vizând menținerea pretențiilor majorate și a motivelor din cererea reconvențională, circumstanțele predării imobilului către intimata-recîamantă ori chiar aspectele pur teoretice referitoare la condițiile acțiunii în restituire decurgând din îmbogățirea fără justă cauză - vizează chestiuni ce nu se raportează la considerentele conținute în hotărârea atacată și care au stat la baza adoptării soluției de respingere a apelului, astfel cum acestea au fost descrise pe scurt mai sus, ceea ce are drept consecință imposibilitatea încadrării criticilor formulate în vreunul din punctele art 304 C. proc.

civ. Recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se supune cenzurii judiciare a instanței competente controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept incidente cazului concret dedus judecații, iar când criticile formulate nu se raportează punctual, la conținutul deciziei supusă acestei căi extraordinare de atac, chiar încadrate sau încadrabile în drept, atrag nulitatea recursului, întrucât sunt străine problemelor rezolvate prin respectiva hotărâre. Pentru considerentele arătate, constatând și că în speță nu există motive de ordine publică ce ar putea fi reținute și din oficiu de către instanță, Înalta Curte urmează a constata, în conformitate cu art. 306 alin. (1) C. proc.

civ., că recursul dedus judecății este lovit de nulitate. În ceea ce privește cererea intimatei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată din recurs, Înalta Curte o va respinge, reținând că partea nu a făcut dovada acestora pentru etapa procesuală vizată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de pârâta SC C.S. SRL împotriva Deciziei nr. 533/A din 15 octombrie 2014 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată formulată de intimata-reclamantă S.C.M.I. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 aprilie 2015.