ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5047/2010

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5047/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată inițial pe

rolul Tribunalului Brașov, sub nr. 1457/2004, reclamantele D.B.P., B.O.A. și B.R.

au chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA, prin lichidator SC C.E. SA Bacău și

A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună

obligarea pârâtelor să soluționeze notificarea nr. 1134/2001 privind

restituirea în natură a imobilului F.C. situat în jud. Covasna, înscris în C.F.

nr. 4996 Brețcu, nr. top 1649,1650,1651, sub sancțiunea obligării pârâtelor la

plata de daune cominatorii de câte 5.000.000 lei pe zi de întârziere de la data

rămânerii definitive a sentinței și până la data executării acesteia, cu cheltuieli

de judecată în caz de opunere.

La termenul de judecată din 15

noiembrie 2004, reclamantele au depus la dosar precizare de acțiune, solicitând

ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea notificării nr.

1134 din 17 iulie 2001 adresată pârâtelor și restituirea în natură către

reclamante a F.C., cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

La termenul de judecată din 13 martie

2006, reclamantele și-au modificat acțiunea, arătând că înțeleg să se judece

numai în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și au solicitat ca prin hotărârea ce

se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 31din 30 noiembrie 2005

emisă de această pârâtă, și admiterea notificării nr. 1134 din 17 iulie 2001

adresată pârâtelor, privind restituirea în natură a imobilului identificat mai

sus, în sensul restituirii către reclamante a acestui i nobil, cu cheltuieli de

judecată.

Pin sentința civila nr. 135/S din 19

iunie 2006, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de reclamante,

a dispus anularea deciziei nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisa de pârâta; a

respins restul pretențiilor reclamanților si a respins cererea formulata de

acestea in contradictoriu cu A.V.A.S., ca fiind îndreptată împotriva unei

persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe au declarat

apel reclamantele D.B.P., B.O.A. și B.R. și pârâta SC B. SA Brașov, prin

lichidator.

Prin decizia civila nr. 93/Ap din 02

iulie 2007, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile formulate de reclamante si

pârâtă împotriva sentinței civile nr. 135/S din 19 iunie 2006 Tribunalul Brașov

pe care a desființat-o si a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Pentru a pronunța aceasta decizie,

Curtea a reținut ca în această instanță s-a administrat proba cu înscrisuri,

respectiv acte de stare civilă și expertize tehnice de evaluare a imobilului și

topografică, efectuate în faza administrativă de soluționare a notificării formulate

de reclamante, înscrisuri ce nu au fost cunoscute de prima instanță, nefiind

depuse la dosarul cauzei. Actele de stare civilă dovedesc însă calitatea

procesuală activă a reclamantelor și implicit calitatea acestora de persoane

îndreptățite la restituirea în natură a imobilului. Lipsa actelor de stare

civilă a determinat necercetarea fondului litigios de către prima instanță , fără

a exista vreo culpă a acesteia.

Întrucât asupra cererii de

restituire în natură a imobilului, justificat prima instanță nu a intrat în

cercetarea fondului, în baza art. 297 alin. (1) C. proc. civ., apelurile au

fost admise, iar cauza trimisă spre rejudecare, în vederea soluționării acestui

petit.

Instanța de apel a mai reținut că

cererea de anulare a deciziei nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, ca

și excepția lipsei de interes a reclamantelor invocată de pârâtă au fost corect

soluționate de prima instanță.

In rejudecare, dosarul a fost

înregistrat sub nr. 6977/62/2007, iar Tribunalul Brașov, prin sentința civilă

nr. 554/2007, a admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantele D.B.P.,

B.O.A. si B.R., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Brașov, prin lichidator SC

C.E. SA Bacău; a anulat decizia nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisa de pârâta; a

dispus restituirea in natura către reclamante a F.C. situata in județul

Covasna, pe terenul înscris in C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top 1649,1650,1651,1652,1654,1655,1656;

a dispus restituirea in natura către reclamante a imobilului teren in suprafața

de 1972 mp situat in jud Covasna, inscris in C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top

1649.1650 si a dispus intabularea in C.F. a dreptului de proprietate a reclamantelor

asupra acestui teren; a respins restul cererilor formulate.

Pentru a hotărî astfel, prima

instanță a reținut că reclamantele au solicitat restituirea F.C. Brețcu, neîntabulată

în C.F., dar identificată prin raportul de expertiză P.R.ca fiind situată pe

terenul înscris în C.F. 4996 Bretcu top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655,

1656; că în cauză s-a făcut dovada că această fabrică ce purta denumirea D.N.B.,

după numele asociatului unic, antecesorul reclamantelor, a fost preluată abuziv

de către stat, prin naționalizare, în baza Legii nr. 119/1948; că se impune

restituirea în natură a F.C. deținută în prezent de SC B. SA, ce se întinde pe

terenul înscris în C.F. 4996 Brețcu, top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655,

1656.

In ceea ce privește reținerea în

natură a terenului pe care se află această fabrică, Tribunalul Brașov a reținut

că reclamantele, ca succesoare ale fostului proprietar al fabricii, justifică

proprietatea doar pentru terenul din C.F. 4996 top 1649 și 1650.

Cererea de restituire în natură a

terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655, 1656 a fost respinsă, cu motivarea că reclamantele nu au dovedit că antecesorul lor a deținut aceste terenuri în

proprietate și chiar din memoriul adresat pârâtei, rezultă că ele recunosc că

aceste suprafețe au fost deținute în proprietate de alte persoane, de la care le-ar

fi cumpărat antecesorul lor, însă existența acestor contracte de

vânzare-cumpărare nu a fost dovedită.

Cu privire la solicitarea de

restituire în natură a terenului din top 1651, instanța a reținut că a fost

înstrăinat anterior preluării de către stat numitei D.G. de către autorul

reclamantelor, drept pentru care nu s-a restituit acest teren.

In consecință, instanța a dispus

intabularea în C.F. a dreptului de proprietate a reclamantelor doar asupra

terenurilor din C.F. 4996 Brețcu top 1649, 1650.

Curtea de Apel Brașov, în al doilea

ciclu procesual, prin decizia nr. 53/Ap din 24 aprilie 2008, a admis apelul declarat de reclamantele D.B.P., B.O.A. și B.R. împotriva sentinței civile nr.

554/S din 06 decembrie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în

parte, în sensul că a înlăturat din alin. (4) al dispozitivului sentinței

mențiunea privind restituirea în natură către reclamante a imobilului teren în

suprafață de 1972 mp, înscris în C.F. nr. 4996 Brețcu, nr. top. 1649, 1650; a

dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra întregului

imobil înscris în C.F. nr. 4996 Brețcu, nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654,

1655, 1656; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a luat act că

reclamantele nu solicită cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva cestei decizii a declarat

recurs SC B. SA Brașov, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr.

7809 din 8 decembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâta SC B. SA Brașov,

prin lichidator C.E.S.P.R.L. Bacău; a casat decizia recurată și a trimis cauza

spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, reținând, în esență, că exista identitate

de obiect cu privire la cele două restituiri de imobile înscrise în C.F. Brețcu

sub nr. top 1652, 1654, 1655, 1656 și 1657, solicitate de reclamante și de numitul

J.F., astfel că s-a ajuns la imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor

către intimatele reclamante și J.F. și că, deși hotărârea instanței de fond a

fost atacată cu apel de către toate părțile, instanța a soluționat numai apelul

reclamantelor D.B.P., B.D.A. și B.R., omițând să analizeze și să se pronunțe și

cu privire la apelul declarat de pârâta SC B. SA Brașov.

În această situație, instanța de

apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce impune

casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului

aceleiași instanțe, iar cu ocazia rejudecării, urmând ca instanța să aibă în

vedere și aspectele criticate în recurs.

Prin decizia civilă nr. 151/A din 9

decembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul

declarat de SC B. SA prin lichidator SC C. S.P.R.L. Bacău împotriva sentinței

civile nr. 554 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Brașov; a admis în parte

apelul declarat de apelantele-reclamante D.B.P., B.O.A. și B.R. împotriva

aceleiași sentințe pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus

restituirea în natură către reclamante a „F.C." situată în comuna Brețcu,

Jud Covasna, identificată conform raportului de expertiză intitulat „ memoriu

tehnic" efectuat de ing. P.R. cu nr. 27/2002, ce face parte integrantă din

prezenta decizie, și alcătuită din teren înscris în C.F. 4996 Brețcu top 1649,

1650, 1651, 1652, 1654, 1655 și construcții - cu excepția construcțiilor

edificate de SC B. SA reprezentând: „fabrica de lăzi, centrala termică,

depozitul acoperit de cherestea, ciclonul", identificate conform aceluiași

raport de expertiză; a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea

reclamantelor apelante asupra imobilului înscris în C.F. 4996 Brețcu, top 1649,

1650, 1651, 1652, 1654, 1655; a respins restul pretențiilor reclamantelor

privind restituirea în natură a terenului de sub top 1656 din C.F. 4996 Brețcu;

a înlăturat dispozițiile de la alin. (3), (4) din dispozitivul sentinței

atacate și a păstrat dispoziția de anulare a deciziei 31/2005 emisă de intimată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de

apel a reținut, în esență, că, în rejudecarea apelurilor înregistrate inițial

sub nr. 6977/62/2007, aceasta trebuie sa respecte îndrumările din decizia de

casare; că obiectul apelului reclamantelor este clar stabilit și prin decizia

93/2007 a Curții de Apel Brașov care a desființat prima sentință pronunțată în

speță și a trimis cauza spre rejudecare, reținând, cu putere de lucru judecat, că

reclamantele au justificat calitatea de persoane îndreptățite la restituire; că

decizia 31/2005 emisă de SC B. SA a fost corect anulată și s-a dat îndrumare ca

la rejudecare să se verifice pretențiile reclamantelor pentru „întreaga

suprafață de teren aferentă F.C.", având în vedere expertiza topografică

întocmită de expert P.R., la cererea reclamantelor, necontestată de SC B. SA,

în faza soluționării administrative a notificării reclamantelor, întocmită încă

din 17 octombrie 2002.

Prin urmare, reclamantele,

succesoarele fostului proprietar al fabricii, au solicitat anularea deciziei nr.

31/2005 a SC B. SA și restituirea în natură a întregului imobil cunoscut ca

fiind F.C. - fosta proprietate a antecesorilor lor, identificată prin expertiza

solicitată și efectuată în cadrul Legii nr. 10/2001.

Fără a mai expune motivele de apel

formulate de cele două părți împotriva sentinței civile 554/2007 a Tribunalului

Brașov, instanța a reținut că apelul SC B. SA este neîntemeiat.

SC B. SA, deținătoarea actuală a imobilelor

ce fac obiectul prezentei cereri, și-a concretizat poziția procesuală față de

cererea reclamantelor de restituire în natură a acestora, arătând în motivele

de apel că „este de acord cu restituirea în natură, dar în condițiile stabilite

de lege", adică, în cazul restituirii terenului în natură, reclamantele

trebuie să achite valoarea de piață a construcțiilor existente.

Aceste pretenții ale societății

deținătoare, cu privire la acordarea valorii de piață a construcțiilor din

structura F.C., așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit

de ing. P.R., au fost pentru prima dată formulate în apelul promovat de această

societate împotriva sentinței civile nr. 544/2007.

Deși evoluția soluționării cauzei a

cunoscut două cicluri procesuale și două soluții în fond, SC B. SA nu a pretins

niciodată la fond aceste despăgubiri în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

iar instanța nu putea să le acorde din oficiu, doar ca efect al restituirii în

natură a terenurilor, fără să fi fost investită cu o cerere în acest sens, în

respectarea principiului disponibilității părții.

S-a reținut că nu pot fi aplicate,

în speță, nici dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ., deoarece pretențiile

noi ale apelantei SC B. SA nu echivalează cu „despăgubiri ivite după darea

hotărârii primei instanțe", pentru a fi acceptate pentru prima dată în

apel.

Pe de altă parte, deși apelanta a

încearcat să justifice pretențiile invocând raportul de expertiză efectuat de

expert L.I. în faza soluționării administrative a notificării reclamantelor (fila

53 dosar 211/64/2006 al Curții de Apel Brașov), se constată că prin acest

raport nu au fost evaluate și construcțiile edificate de apelantă pe terenul

din incinta fabricii, ce a aparținut antecesorului reclamantelor.

Expertul a identificat și evaluat

construcțiile vechi și terenul din incinta fabricii, ce au făcut obiectul

preluării abuzive, conform inventarului din 30 iunie 1948, fila 97-98 din dosar

nr. 1457/2004 al Tribunalului Brașov, însă nu a evaluat și construcțiile realizate

de B. SA (fabrica de lăzi, centrala termică, depozitul de cherestea, ciclonul).

Așadar, valoarea acestor construcții

nu a fost determinată iar interesul cuantificării valorii de piață a

construcțiilor respective îi incumbă acestei societăți. Prin urmare , lipsa

evaluării construcțiilor din culpa acestei apelante nu poate atrage

nesoluționarea cererii de restituire în natură a terenului, valoarea de piață a

construcțiilor putând fi obținută și pe cale separată.

In ceea ce privește apelul

reclamantelor, instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a

înțeles că „F.C." a fost solicitată de reclamante a fi restituită în

natură doar ca și construcție, iar pentru terenul pe care este amplasată a

făcut o drastică cenzură, încălcând dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001

, cât și art. 23 din Legea nr. 10/2001.

Reclamanții au solicitat anularea

deciziei nr. 31/2005 emisă de SC B. SA și restituirea în natură a „F.C."

înțelegând prin aceasta construcția și terenul în întinderea și structura pe

care a avut-o exact la momentul naționalizării la data de 30 iunie 1948, așa

cum rezultă din inventarul de preluare a „F.C.D.N.B.” de către I.P.E.I.E.L. Brețcu,

confirmat și de conținutul Deciziei nr. 422/1963, care concretizează regimul juridic

al acestui imobil raportat la legislația vremii.

S-a mai reținut, că, în mod greșit,

instanța de fond a dispus restituirea în natură doar a terenului de sub top

1649 și 1650, ignorând probele administrate care creează în favoarea

reclamantelor „prezumția relativă de proprietate", acestea justificând că la

momentul preluării abuzive (al naționalizării în baza Legii nr. 119/1948),

autorul lor deținea, în alcătuirea F.C., terenurile identificate conform

expertizei P.R. și construcțiile identificate conform expertizei L.I., și că sunt

îndeplinite dispozițiile art. 23 din Legea 10/2001, întrucât reclamantele

justifică proprietatea antecesorilor lor înainte de preluarea imobilului de

către stat prin extras C.F. 4996, pentru top 1649, 1650, 1651, potrivit căruia

dreptul de proprietate înainte de naționalizare a aparținut numiților M.M.

născută D., B.E. născută D., B.R. născută D. și D.P.

Chiar dacă terenul de sub top 1651 a fost înstrăinat de antecesorii reclamantelor numitei D.G. în 1959, care se și înscrise în C.F.

- figurând la data încheierii nr. 436/1963 ca proprietar anterior Statului

Român, nu trebuie ignorat momentul preluării folosinței acestui imobil ca efect

al naționalizării de la fostul proprietar al F.D.B., în iunie 1948, conform

inventarului.

La acel moment s-a produs preluarea

abuzivă, iar imobilul , teren și construcție, din C.F. 4996 Brețcu, top 1651,

era în proprietatea și posesia evidentă a autorilor reclamantelor.

Pentru restul imobilelor de sub top

1652, 1654, 1655, s-a constatat că se impune restituirea în natură, deoarece

reclamantele au dovedit că antecesorul lor deținea la momentul preluării

abuzive și aceste terenuri, iar pârâta nu se opune restituirii în natură

recunoscând aceste terenuri ca alcătuind incinta fabricii - conform raportului

de expertiză L.I., reținându-se astfel aplicabilitatea dispozițiilor art. 23

din Legea nr. 10/2001 și justificarea dreptului de proprietate al

antecesoarelor reclamantelor asupra terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655.

Prin art. 24 din lege, legiuitorul a

creat o prezumție relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptățite în

sensul că „ în absența unor probe contrare se consideră că persoana

individualizată în actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar ,

existența și întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul

normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau

s-a pus în execuție măsura preluării abuzive”, iar, în speță, inventarul

încheiat în 1948, prin care s-a preluat imobilul F.C. - construcții și teren - de

la D.B. și a trecut în folosința I.P.E.I.L. Brețcu, face dovada dreptului de

proprietate al autorilor reclamantelor asupra acestor terenuri.

In ceea ce privește restituirea în

natură a terenului de sub nr. top 1656 instanța a apreciat pretențiile

reclamantelor nefondate, reținând că legalitatea și temeinicia pretențiilor reclamantelor

trebuie analizată și prin raportare la obiectul notificării soluționată prin Decizia

nr. 31/2005, a cărei anulare s-a solicitat.

S-a constatat că, în etapa

administrativă, după întocmirea raportului de expertiză P.R. reclamanta D.B.P.,

prin adresa 987 din 13 martie 2003, fila 51 dosar apel, arată că solicită

restituirea în natură a terenului care figurează sub nr. top 1649, 1650, 1651,

1652 , 1654, 1655, iar despre terenul de sub top 1656 declară că nu arc nici un

fel de pretenții.

Constatând că nu sunt justificate

dispozițiile art. 23 din Legea 10/2001, cât și dispozițiile art. 23.1 din Normele

metodologice cu privire la acest teren, instanța a respins pretențiile reclamantelor

referitoare la restituirea terenului de sub nr. top 1656.

Preluarea abuzivă a F.C., în temeiul

Legii nr. 119/1948 de la fostul proprietar D.N.B. a vizat și clădirile

existente pe toate aceste parcele de teren, identificate conform inventarului

încheiat în iunie 1948.

În prezent, pe teren se mai regăsesc

o parte din acestea , altele au fost dezafectate, situația actuală a

construcțiilor fiind descrisă în raportul de expertiza L.I., cu precizarea că

la data efectuării expertizei fabrica nu mai funcționa.

Raportul menționează că SC B. SA a

construit fabrica de lăzi (amplasată pe top 1654, 1655 , parțial pe 1656

conform raportului de expertiză P.R.), centrala termică (amplasată pe top 1650

conform expertizei P.R.), depozitul acoperit de cherestea (identificat conform

anexei 4 la raportul de expertiză P.R.) ciclonul (amplasat pe top 1649 conform

anexei 4 la raportul de expertiză P.R.), care nu vor fi restituite în natură,

neintrând în structura fabricii așa cum era ea alcătuită la momentul preluării

abuzive.

S-a conchis, că, în temeiul art. 10

alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a terenului pe

care se află aceste construcții dacă persoana îndreptățită achită unității

deținătoare o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcțiilor

respective, însă, în speță, valoarea acestor edificate nu a fost solicitată cu

respectarea dispozițiilor procedurale, de către apelanta SC B. SA, însă această

despăgubire poate fi obținută pe cale separată.

Împotriva acestei decizii au

declarat recurs reclamantele D.B.P., precum și pârâta SC B. SA Brașov.

Prin recursul lor, reclamantele D.B.P.,

B.O.A. și B.R. au criticat decizia pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct.

9 C. proc. civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că, chiar

dacă art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, face referire expresă doar la

terenuri, lăsând oarecum incerta situația construcțiilor ridicate fără

autorizație pe acestea, din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea nr.

10/2001, este cert că existența sau inexistența unei autorizații de construire

constituie un element ce se resfrânge asupra situației juridice a întregului

imobil.

Prin urmare, întrucât legea specială

este lacunară, se arată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile dreptului

comun din materia accesiunii imobiliare artificiale, art. 492 și art. 494 C.

civ., potrivit cărora orice construcție aparține celui care, la data

edificării, era proprietarul fondului.

Terenul fiind luat de stat fără

titlu valabil, din perspectiva art. 2 din Legea nr. 10/2001, indiferent de

persoana care a edificat construcția neautorizată, proprietarul terenului este

și proprietarul construcției încă de la data edificării ei.

S-a mai arătat că, în plus,

construcțiile edificate de intimată sunt într-o stare de gravă deteriorare,

care implică demolarea lor.

Mai mult, intimata nu și-a dovedit

susținerile făcute, iar raportul de prezentare și evaluare a construcțiilor,

fiind extrajudiciare, nu și l-a însușit.

Prin recursul său, pârâta SC B. SA a

arătat că instanța de apel a dispus restituirea în natură către reclamante a F.C.

situată în comuna Bretcu, județul Covasna, identificată conform raportului de expertiză

efectuat de P.R., cu nr. 27/2002, alcătuită din teren înscris în C.F. 4996

Bretcu și construcții, cu excepția construcțiilor edificate de SC B. SA

Or, SC B. SA a mai fost obligată la

restituirea acestui teren către un alt contestator, respectiv J.F., prin

Decizia nr. 153/Ap pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr.

4902/62/2003, prin care a fost obligată să restituie numitului J.F. imobilele

înscrise în C.F. nr. 4996 Bretcu, sub nr. top 1652, 1657, 1654 și 1655, în

temeiul raportului de expertiză efectuat de P.R.

Câtă vreme reclamantele, cât și

numitul J.F. au solicitat restituirea aceleiași suprafețe de teren, a solicitat

trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, în sensul

identificării terenului ce trebuie restituit reclamantelor.

În recurs, s-a dispus decizia

pronunțată în dosarul nr. 4902/62/2006 al Curții de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări

sociale, nr. 52 din 29 aprilie 2010, prin care s-a admis apelul declarat de SC

B. SA împotriva sentinței civile nr. 154 din 23 februarie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care s schimbat-o în tot, în sensul că a luat act de renunțarea la judecata

cererii de chemare în jduecată formulată de contestatoarea J.F., în dosarul nr.

nou 4902/62/2006 al Tribunalului Brașov.

Prin această cerere, numitul J.F. a

solicitat anularea deciziei nr. 17 din 22 noiembrie 2005 emisă de intimată și

restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top

1652, 1654 și 1653, precum și în C.F. 4402 Bretcu, nr. top 1656.

Examinând decizia în limita

criticilor formulate de recurentele-reclamante și recurenta-pârâtă, ce permit

încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursurile

nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurentele-reclamante formulează

critici împotriva deciziei recurate ca fiind dată cu aplicarea greșită a

prevederilor art. 9, art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, cât și a

art. 492 și art. 494 C. civ., în ceea ce privește soluționarea pe fond a

cererii pârâtei de acordarea de despăgubiri de către reclamante, reprezentând

valoarea construcțiilor din cadrul F.C. edificate ulterior preluării abuzive a terenului,

ce a fost restituit reclamantelor.

Potrivit art. 10 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001 „se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării

abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare

unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire

reprezentând valoarea de piață a construcțiilor respective, stabilită potrivit

standardelor internaționale de evaluare”.

Numai că, în speță, reclamantele,

prin acțiunea introductivă de instanță, nu au solicitat stabilirea regimului

juridic al construcțiilor edificate de pârâtă pe terenurile în litigiu și

implicit dacă acestea cad sau nu cad sub incidența art. 10 alin. (5) din Legea

nr. 10/2001, iar pârâta a formulat pentru prima dată pretenții cu privire la acordarea

valorii de piață a construcțiilor edificate de aceasta din structura F.C., așa

cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de ing. P.R.,

pentru prima dacă în apelul formulat de această pârâtă împotriva sentinței

civile nr. 544/2007 a Tribunalului Brașov, cerere respinsă atât în primul ciclu

procesual, cât și în cel de-al doilea ciclu procesual, prin decizia recurată,

cu motivarea că aceasta constituie o cerere nouă, devenind astfel incidente

prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., și, prin urmare, această cerere

nu a fost și analizată.

Mai mult, pe acest aspect, recurenta-pârâtă

nu a formulat critici împotriva deciziei pronunțate în apel, astfel că nu se

poate discuta fondul acestei cereri pentru prima dată în recurs, așa cum tind recurentele-reclamante,

părțile având deschisă calea unei acțiuni separate pentru tranșarea acestei

chestiuni litigioase.

De aceea, recursul declarat de recurentele-reclamante

este nefondat, urmând a fi respins în consecință.

Și recursul declarat de pârâta SC B.

SA este nefondat, pentru cele ce succed:

Prin recursul său, pârâta SC B. SA a

arătat că, urmare a pronunțării deciziei recurate, cât și a celei pronunțate în

dosarul nr. 4902/62/2006 al Curții de Apel Brașov, este obligată să atribuie

aceleași imobile atât către reclamante, cât și către numitul J.F.

În recurs, s-a depus decizia nr.

52/Ap din 29 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și

pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin care s-a admis apelul declarat de intimata SC B. SA Brașov, pe care a

schimbat-o în tot, în sensul că a luat act de renunțare la judecata cererii de chemare

în judecată formulată de contestatorul J.F., în dosarul nr. 661/2005 (nr. nou

4902/62/2006) al Tribunalului Brașov, acțiune prin care numitul J.F. a

solicitat anularea deciziei nr. 17 din 22 noiembrie 2005 emisă de intimată și

obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului-teren situat în comuna

Bretcu, județul Covasna, acțiune precizată ulterior în sensul că solicită

obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să îi restituie în

natură imobilele înscrise în C.F. 4996 Bretcu, nr. top 1652, 1654 și 1655,

precum și în C.F. 4402 Bretcu, nr. top 1656.

Prin urmare, prin decizia mai sus

precizată, numitul J.F. a renunțat la judecata acțiunii față de recurenta SC B.

SA prin care a solicitat obligarea acesteia la restituirea în natură a

terenurilor ce au fost restituite prin decizia recurată către reclamante,

astfel că aceasta nu se mai află în imposibilitatea obiectivă de a restitui

terenurile în litigiu către recurentele-reclamante, iar criticile formulate de pârâtă

pe acest aspect apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse în consecință.

Pentru considerentele expuse,

instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile

declarate de B.O.A., B.R. și D.B.P. și de pârâta SC B. SA Brașov, prin

lichidator SC C. SPRL Bacău, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate, recursurile

declarate de reclamantele B.O.A., B.R. și D.B.P. și de pârâta SC B. SA Brașov,

prin lichidator SC C. S.P.R.L. Bacău împotriva deciziei nr. 151/Ap din 9

decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori

și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 6

octombrie 2010.