ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5047/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului Brașov, sub nr. 1457/2004, reclamantele D.B.P., B.O.A. și B.R. au chemat în judecată pe pârâtele SC B. SA, prin lichidator SC C.E. SA Bacău și A.V.A.S., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtelor să soluționeze notificarea nr. 1134/2001 privind restituirea în natură a imobilului F.C. situat în jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4996 Brețcu, nr. top 1649,1650,1651, sub sancțiunea obligării pârâtelor la plata de daune cominatorii de câte 5.000.000 lei pe zi de întârziere de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data executării acesteia, cu cheltuieli de judecată în caz de opunere.

La termenul de judecată din 15 noiembrie 2004, reclamantele au depus la dosar precizare de acțiune, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună admiterea notificării nr. 1134 din 17 iulie 2001 adresată pârâtelor și restituirea în natură către reclamante a F.C., cu cheltuieli de judecată în caz de opunere. La termenul de judecată din 13 martie 2006, reclamantele și-au modificat acțiunea, arătând că înțeleg să se judece numai în contradictoriu cu pârâta SC B. SA și au solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Deciziei nr. 31din 30 noiembrie 2005 emisă de această pârâtă, și admiterea notificării nr. 1134 din 17 iulie 2001 adresată pârâtelor, privind restituirea în natură a imobilului identificat mai sus, în sensul restituirii către reclamante a acestui i nobil, cu cheltuieli de judecată.

Pin sentința civila nr. 135/S din 19 iunie 2006, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de reclamante, a dispus anularea deciziei nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisa de pârâta; a respins restul pretențiilor reclamanților si a respins cererea formulata de acestea in contradictoriu cu A.V.A.S., ca fiind îndreptată împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă. Împotriva acestei sentințe au declarat apel reclamantele D.B.P., B.O.A. și B.R. și pârâta SC B. SA Brașov, prin lichidator. Prin decizia civila nr. 93/Ap din 02 iulie 2007, Curtea de Apel Brașov a admis apelurile formulate de reclamante si pârâtă împotriva sentinței civile nr. 135/S din 19 iunie 2006 Tribunalul Brașov pe care a desființat-o si a trimis cauza spre rejudecare aceleași instanțe.

Pentru a pronunța aceasta decizie, Curtea a reținut ca în această instanță s-a administrat proba cu înscrisuri, respectiv acte de stare civilă și expertize tehnice de evaluare a imobilului și topografică, efectuate în faza administrativă de soluționare a notificării formulate de reclamante, înscrisuri ce nu au fost cunoscute de prima instanță, nefiind depuse la dosarul cauzei. Actele de stare civilă dovedesc însă calitatea procesuală activă a reclamantelor și implicit calitatea acestora de persoane îndreptățite la restituirea în natură a imobilului. Lipsa actelor de stare civilă a determinat necercetarea fondului litigios de către prima instanță , fără a exista vreo culpă a acesteia. Întrucât asupra cererii de restituire în natură a imobilului, justificat prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului, în baza art. 297 alin. (1) C. proc.

civ., apelurile au fost admise, iar cauza trimisă spre rejudecare, în vederea soluționării acestui petit. Instanța de apel a mai reținut că cererea de anulare a deciziei nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisă de pârâtă, ca și excepția lipsei de interes a reclamantelor invocată de pârâtă au fost corect soluționate de prima instanță. In rejudecare, dosarul a fost înregistrat sub nr. 6977/62/2007, iar Tribunalul Brașov, prin sentința civilă nr. 554/2007, a admis in parte acțiunea formulata si precizata de reclamantele D.B.P., B.O.A. si B.R., în contradictoriu cu pârâta SC B. SA Brașov, prin lichidator SC C.E. SA Bacău; a anulat decizia nr. 31 din 30 noiembrie 2005 emisa de pârâta; a dispus restituirea in natura către reclamante a F.C.

situata in județul Covasna, pe terenul înscris in C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top 1649,1650,1651,1652,1654,1655,1656; a dispus restituirea in natura către reclamante a imobilului teren in suprafața de 1972 mp situat in jud Covasna, inscris in C.F. nr. 4996 Bretcu, nr. top 1649.1650 si a dispus intabularea in C.F. a dreptului de proprietate a reclamantelor asupra acestui teren; a respins restul cererilor formulate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantele au solicitat restituirea F.C. Brețcu, neîntabulată în C.F., dar identificată prin raportul de expertiză P.R.ca fiind situată pe terenul înscris în C.F. 4996 Bretcu top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656; că în cauză s-a făcut dovada că această fabrică ce purta denumirea D.N.B., după numele asociatului unic, antecesorul reclamantelor, a fost preluată abuziv de către stat, prin naționalizare, în baza Legii nr. 119/1948; că se impune restituirea în natură a F.C.

deținută în prezent de SC B. SA, ce se întinde pe terenul înscris în C.F. 4996 Brețcu, top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656. In ceea ce privește reținerea în natură a terenului pe care se află această fabrică, Tribunalul Brașov a reținut că reclamantele, ca succesoare ale fostului proprietar al fabricii, justifică proprietatea doar pentru terenul din C.F. 4996 top 1649 și 1650. Cererea de restituire în natură a terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655, 1656 a fost respinsă, cu motivarea că reclamantele nu au dovedit că antecesorul lor a deținut aceste terenuri în proprietate și chiar din memoriul adresat pârâtei, rezultă că ele recunosc că aceste suprafețe au fost deținute în proprietate de alte persoane, de la care le-ar fi cumpărat antecesorul lor, însă existența acestor contracte de vânzare-cumpărare nu a fost dovedită.

Cu privire la solicitarea de restituire în natură a terenului din top 1651, instanța a reținut că a fost înstrăinat anterior preluării de către stat numitei D.G. de către autorul reclamantelor, drept pentru care nu s-a restituit acest teren. In consecință, instanța a dispus intabularea în C.F. a dreptului de proprietate a reclamantelor doar asupra terenurilor din C.F. 4996 Brețcu top 1649, 1650. Curtea de Apel Brașov, în al doilea ciclu procesual, prin decizia nr. 53/Ap din 24 aprilie 2008, a admis apelul declarat de reclamantele D.B.P., B.O.A. și B.R. împotriva sentinței civile nr. 554/S din 06 decembrie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a înlăturat din alin. (4) al dispozitivului sentinței mențiunea privind restituirea în natură către reclamante a imobilului teren în suprafață de 1972 mp, înscris în C.F.

nr. 4996 Brețcu, nr. top. 1649, 1650; a dispus intabularea dreptului de proprietate al reclamantelor asupra întregului imobil înscris în C.F. nr. 4996 Brețcu, nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656; a menținut restul dispozițiilor sentinței și a luat act că reclamantele nu solicită cheltuieli de judecată în apel. Împotriva cestei decizii a declarat recurs SC B. SA Brașov, iar Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia nr. 7809 din 8 decembrie 2008, a admis recursul declarat de pârâta SC B. SA Brașov, prin lichidator C.E.S.P.R.L. Bacău; a casat decizia recurată și a trimis cauza spre rejudecarea apelului la aceeași instanță, reținând, în esență, că exista identitate de obiect cu privire la cele două restituiri de imobile înscrise în C.F.

Brețcu sub nr. top 1652, 1654, 1655, 1656 și 1657, solicitate de reclamante și de numitul J.F., astfel că s-a ajuns la imposibilitatea restituirii în natură a imobilelor către intimatele reclamante și J.F. și că, deși hotărârea instanței de fond a fost atacată cu apel de către toate părțile, instanța a soluționat numai apelul reclamantelor D.B.P., B.D.A. și B.R., omițând să analizeze și să se pronunțe și cu privire la apelul declarat de pârâta SC B. SA Brașov. În această situație, instanța de apel a soluționat procesul fără a intra în cercetarea fondului, ceea ce impune casarea deciziei instanței de apel și trimiterea cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe, iar cu ocazia rejudecării, urmând ca instanța să aibă în vedere și aspectele criticate în recurs.

Prin decizia civilă nr. 151/A din 9 decembrie 2009, Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins apelul declarat de SC B. SA prin lichidator SC C. S.P.R.L. Bacău împotriva sentinței civile nr. 554 din 6 decembrie 2007 a Tribunalului Brașov; a admis în parte apelul declarat de apelantele-reclamante D.B.P., B.O.A. și B.R. împotriva aceleiași sentințe pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamante a „F.C." situată în comuna Brețcu, Jud Covasna, identificată conform raportului de expertiză intitulat „ memoriu tehnic" efectuat de ing. P.R. cu nr. 27/2002, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și alcătuită din teren înscris în C.F.

4996 Brețcu top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655 și construcții - cu excepția construcțiilor edificate de SC B. SA reprezentând: „fabrica de lăzi, centrala termică, depozitul acoperit de cherestea, ciclonul", identificate conform aceluiași raport de expertiză; a dispus înscrierea dreptului de proprietate în favoarea reclamantelor apelante asupra imobilului înscris în C.F. 4996 Brețcu, top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655; a respins restul pretențiilor reclamantelor privind restituirea în natură a terenului de sub top 1656 din C.F. 4996 Brețcu; a înlăturat dispozițiile de la alin. (3), (4) din dispozitivul sentinței atacate și a păstrat dispoziția de anulare a deciziei 31/2005 emisă de intimată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, în rejudecarea apelurilor înregistrate inițial sub nr. 6977/62/2007, aceasta trebuie sa respecte îndrumările din decizia de casare; că obiectul apelului reclamantelor este clar stabilit și prin decizia 93/2007 a Curții de Apel Brașov care a desființat prima sentință pronunțată în speță și a trimis cauza spre rejudecare, reținând, cu putere de lucru judecat, că reclamantele au justificat calitatea de persoane îndreptățite la restituire; că decizia 31/2005 emisă de SC B. SA a fost corect anulată și s-a dat îndrumare ca la rejudecare să se verifice pretențiile reclamantelor pentru „întreaga suprafață de teren aferentă F.C.", având în vedere expertiza topografică întocmită de expert P.R., la cererea reclamantelor, necontestată de SC B. SA, în faza soluționării administrative a notificării reclamantelor, întocmită încă din 17 octombrie 2002. Prin urmare, reclamantele, succesoarele fostului proprietar al fabricii, au solicitat anularea deciziei nr. 31/2005 a SC B. SA și restituirea în natură a întregului imobil cunoscut ca fiind F.C.

- fosta proprietate a antecesorilor lor, identificată prin expertiza solicitată și efectuată în cadrul Legii nr. 10/2001. Fără a mai expune motivele de apel formulate de cele două părți împotriva sentinței civile 554/2007 a Tribunalului Brașov, instanța a reținut că apelul SC B. SA este neîntemeiat. SC B. SA, deținătoarea actuală a imobilelor ce fac obiectul prezentei cereri, și-a concretizat poziția procesuală față de cererea reclamantelor de restituire în natură a acestora, arătând în motivele de apel că „este de acord cu restituirea în natură, dar în condițiile stabilite de lege", adică, în cazul restituirii terenului în natură, reclamantele trebuie să achite valoarea de piață a construcțiilor existente.

Aceste pretenții ale societății deținătoare, cu privire la acordarea valorii de piață a construcțiilor din structura F.C., așa cum a fost identificată prin raportul de expertiză întocmit de ing. P.R., au fost pentru prima dată formulate în apelul promovat de această societate împotriva sentinței civile nr. 544/2007. Deși evoluția soluționării cauzei a cunoscut două cicluri procesuale și două soluții în fond, SC B. SA nu a pretins niciodată la fond aceste despăgubiri în sensul art. 10 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, iar instanța nu putea să le acorde din oficiu, doar ca efect al restituirii în natură a terenurilor, fără să fi fost investită cu o cerere în acest sens, în respectarea principiului disponibilității părții.

S-a reținut că nu pot fi aplicate, în speță, nici dispozițiile art. 294 alin. (2) C. proc. civ., deoarece pretențiile noi ale apelantei SC B. SA nu echivalează cu „despăgubiri ivite după darea hotărârii primei instanțe", pentru a fi acceptate pentru prima dată în apel. Pe de altă parte, deși apelanta a încearcat să justifice pretențiile invocând raportul de expertiză efectuat de expert L.I. în faza soluționării administrative a notificării reclamantelor (fila 53 dosar 211/64/2006 al Curții de Apel Brașov), se constată că prin acest raport nu au fost evaluate și construcțiile edificate de apelantă pe terenul din incinta fabricii, ce a aparținut antecesorului reclamantelor.

Expertul a identificat și evaluat construcțiile vechi și terenul din incinta fabricii, ce au făcut obiectul preluării abuzive, conform inventarului din 30 iunie 1948, fila 97-98 din dosar nr. 1457/2004 al Tribunalului Brașov, însă nu a evaluat și construcțiile realizate de B. SA (fabrica de lăzi, centrala termică, depozitul de cherestea, ciclonul). Așadar, valoarea acestor construcții nu a fost determinată iar interesul cuantificării valorii de piață a construcțiilor respective îi incumbă acestei societăți. Prin urmare , lipsa evaluării construcțiilor din culpa acestei apelante nu poate atrage nesoluționarea cererii de restituire în natură a terenului, valoarea de piață a construcțiilor putând fi obținută și pe cale separată.

In ceea ce privește apelul reclamantelor, instanța de apel a reținut că în mod greșit prima instanță a înțeles că „F.C." a fost solicitată de reclamante a fi restituită în natură doar ca și construcție, iar pentru terenul pe care este amplasată a făcut o drastică cenzură, încălcând dispozițiile art. 10 din Legea nr. 10/2001 , cât și art. 23 din Legea nr. 10/2001. Reclamanții au solicitat anularea deciziei nr. 31/2005 emisă de SC B. SA și restituirea în natură a „F.C." înțelegând prin aceasta construcția și terenul în întinderea și structura pe care a avut-o exact la momentul naționalizării la data de 30 iunie 1948, așa cum rezultă din inventarul de preluare a „F.C.D.N.B.” de către I.P.E.I.E.L.

Brețcu, confirmat și de conținutul Deciziei nr. 422/1963, care concretizează regimul juridic al acestui imobil raportat la legislația vremii. S-a mai reținut, că, în mod greșit, instanța de fond a dispus restituirea în natură doar a terenului de sub top 1649 și 1650, ignorând probele administrate care creează în favoarea reclamantelor „prezumția relativă de proprietate", acestea justificând că la momentul preluării abuzive (al naționalizării în baza Legii nr. 119/1948), autorul lor deținea, în alcătuirea F.C., terenurile identificate conform expertizei P.R. și construcțiile identificate conform expertizei L.I., și că sunt îndeplinite dispozițiile art. 23 din Legea 10/2001, întrucât reclamantele justifică proprietatea antecesorilor lor înainte de preluarea imobilului de către stat prin extras C.F.

4996, pentru top 1649, 1650, 1651, potrivit căruia dreptul de proprietate înainte de naționalizare a aparținut numiților M.M. născută D., B.E. născută D., B.R. născută D. și D.P. Chiar dacă terenul de sub top 1651 a fost înstrăinat de antecesorii reclamantelor numitei D.G. în 1959, care se și înscrise în C.F. - figurând la data încheierii nr. 436/1963 ca proprietar anterior Statului Român, nu trebuie ignorat momentul preluării folosinței acestui imobil ca efect al naționalizării de la fostul proprietar al F.D.B., în iunie 1948, conform inventarului. La acel moment s-a produs preluarea abuzivă, iar imobilul , teren și construcție, din C.F. 4996 Brețcu, top 1651, era în proprietatea și posesia evidentă a autorilor reclamantelor.

Pentru restul imobilelor de sub top 1652, 1654, 1655, s-a constatat că se impune restituirea în natură, deoarece reclamantele au dovedit că antecesorul lor deținea la momentul preluării abuzive și aceste terenuri, iar pârâta nu se opune restituirii în natură recunoscând aceste terenuri ca alcătuind incinta fabricii - conform raportului de expertiză L.I., reținându-se astfel aplicabilitatea dispozițiilor art. 23 din Legea nr. 10/2001 și justificarea dreptului de proprietate al antecesoarelor reclamantelor asupra terenurilor de sub top 1652, 1654, 1655. Prin art. 24 din lege, legiuitorul a creat o prezumție relativă simplă în favoarea persoanelor îndreptățite în sensul că „ în absența unor probe contrare se consideră că persoana individualizată în actul normativ a deținut imobilul sub nume de proprietar , existența și întinderea dreptului de proprietate fiind cea înscrisă în actul normativ sau de autoritate prin care s-a dispus măsura preluării abuzive sau s-a pus în execuție măsura preluării abuzive”, iar, în speță, inventarul încheiat în 1948, prin care s-a preluat imobilul F.C.

- construcții și teren - de la D.B. și a trecut în folosința I.P.E.I.L. Brețcu, face dovada dreptului de proprietate al autorilor reclamantelor asupra acestor terenuri. In ceea ce privește restituirea în natură a terenului de sub nr. top 1656 instanța a apreciat pretențiile reclamantelor nefondate, reținând că legalitatea și temeinicia pretențiilor reclamantelor trebuie analizată și prin raportare la obiectul notificării soluționată prin Decizia nr. 31/2005, a cărei anulare s-a solicitat. S-a constatat că, în etapa administrativă, după întocmirea raportului de expertiză P.R. reclamanta D.B.P., prin adresa 987 din 13 martie 2003, fila 51 dosar apel, arată că solicită restituirea în natură a terenului care figurează sub nr. top 1649, 1650, 1651, 1652 , 1654, 1655, iar despre terenul de sub top 1656 declară că nu arc nici un fel de pretenții.

Constatând că nu sunt justificate dispozițiile art. 23 din Legea 10/2001, cât și dispozițiile art. 23.1 din Normele metodologice cu privire la acest teren, instanța a respins pretențiile reclamantelor referitoare la restituirea terenului de sub nr. top 1656. Preluarea abuzivă a F.C., în temeiul Legii nr. 119/1948 de la fostul proprietar D.N.B. a vizat și clădirile existente pe toate aceste parcele de teren, identificate conform inventarului încheiat în iunie 1948. În prezent, pe teren se mai regăsesc o parte din acestea , altele au fost dezafectate, situația actuală a construcțiilor fiind descrisă în raportul de expertiza L.I., cu precizarea că la data efectuării expertizei fabrica nu mai funcționa.

Raportul menționează că SC B. SA a construit fabrica de lăzi (amplasată pe top 1654, 1655 , parțial pe 1656 conform raportului de expertiză P.R.), centrala termică (amplasată pe top 1650 conform expertizei P.R.), depozitul acoperit de cherestea (identificat conform anexei 4 la raportul de expertiză P.R.) ciclonul (amplasat pe top 1649 conform anexei 4 la raportul de expertiză P.R.), care nu vor fi restituite în natură, neintrând în structura fabricii așa cum era ea alcătuită la momentul preluării abuzive.

S-a conchis, că, în temeiul art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, se impune restituirea în natură a terenului pe care se află aceste construcții dacă persoana îndreptățită achită unității deținătoare o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcțiilor respective, însă, în speță, valoarea acestor edificate nu a fost solicitată cu respectarea dispozițiilor procedurale, de către apelanta SC B. SA, însă această despăgubire poate fi obținută pe cale separată. Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantele D.B.P., precum și pârâta SC B. SA Brașov. Prin recursul lor, reclamantele D.B.P., B.O.A. și B.R. au criticat decizia pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., iar în dezvoltarea criticilor formulate au arătat că, chiar dacă art. 10 alin. (2) din Legea nr. 10/2001, face referire expresă doar la terenuri, lăsând oarecum incerta situația construcțiilor ridicate fără autorizație pe acestea, din perspectiva dispozițiilor art. 9 din Legea nr. 10/2001, este cert că existența sau inexistența unei autorizații de construire constituie un element ce se resfrânge asupra situației juridice a întregului imobil. Prin urmare, întrucât legea specială este lacunară, se arată că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile dreptului comun din materia accesiunii imobiliare artificiale, art. 492 și art. 494 C. civ., potrivit cărora orice construcție aparține celui care, la data edificării, era proprietarul fondului.

Terenul fiind luat de stat fără titlu valabil, din perspectiva art. 2 din Legea nr. 10/2001, indiferent de persoana care a edificat construcția neautorizată, proprietarul terenului este și proprietarul construcției încă de la data edificării ei. S-a mai arătat că, în plus, construcțiile edificate de intimată sunt într-o stare de gravă deteriorare, care implică demolarea lor. Mai mult, intimata nu și-a dovedit susținerile făcute, iar raportul de prezentare și evaluare a construcțiilor, fiind extrajudiciare, nu și l-a însușit. Prin recursul său, pârâta SC B. SA a arătat că instanța de apel a dispus restituirea în natură către reclamante a F.C. situată în comuna Bretcu, județul Covasna, identificată conform raportului de expertiză efectuat de P.R., cu nr. 27/2002, alcătuită din teren înscris în C.F.

4996 Bretcu și construcții, cu excepția construcțiilor edificate de SC B. SA Or, SC B. SA a mai fost obligată la restituirea acestui teren către un alt contestator, respectiv J.F., prin Decizia nr. 153/Ap pronunțată de Curtea de Apel Brașov, în dosarul nr. 4902/62/2003, prin care a fost obligată să restituie numitului J.F. imobilele înscrise în C.F. nr. 4996 Bretcu, sub nr. top 1652, 1657, 1654 și 1655, în temeiul raportului de expertiză efectuat de P.R. Câtă vreme reclamantele, cât și numitul J.F. au solicitat restituirea aceleiași suprafețe de teren, a solicitat trimiterea cauzei spre rejudecare pentru completarea probatoriului, în sensul identificării terenului ce trebuie restituit reclamantelor.

În recurs, s-a dispus decizia pronunțată în dosarul nr. 4902/62/2006 al Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, nr. 52 din 29 aprilie 2010, prin care s-a admis apelul declarat de SC B. SA împotriva sentinței civile nr. 154 din 23 februarie 2007 a Tribunalului Brașov, pe care s schimbat-o în tot, în sensul că a luat act de renunțarea la judecata cererii de chemare în jduecată formulată de contestatoarea J.F., în dosarul nr. nou 4902/62/2006 al Tribunalului Brașov. Prin această cerere, numitul J.F. a solicitat anularea deciziei nr. 17 din 22 noiembrie 2005 emisă de intimată și restituirea în natură a imobilelor înscrise în C.F.

nr. 4996 Bretcu, nr. top 1652, 1654 și 1653, precum și în C.F. 4402 Bretcu, nr. top 1656. Examinând decizia în limita criticilor formulate de recurentele-reclamante și recurenta-pârâtă, ce permit încadrarea în art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanța constată recursurile nefondate, pentru următoarele considerente: Recurentele-reclamante formulează critici împotriva deciziei recurate ca fiind dată cu aplicarea greșită a prevederilor art. 9, art. 10 alin. (2) și (3) din Legea nr. 10/2001, cât și a art. 492 și art. 494 C. civ., în ceea ce privește soluționarea pe fond a cererii pârâtei de acordarea de despăgubiri de către reclamante, reprezentând valoarea construcțiilor din cadrul F.C. edificate ulterior preluării abuzive a terenului, ce a fost restituit reclamantelor.

Potrivit art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001 „se restituie în natură și terenurile pe care, ulterior preluării abuzive, s-au edificat construcții autorizate care nu mai sunt necesare unității deținătoare, dacă persoana îndreptățită achită acesteia o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcțiilor respective, stabilită potrivit standardelor internaționale de evaluare”. Numai că, în speță, reclamantele, prin acțiunea introductivă de instanță, nu au solicitat stabilirea regimului juridic al construcțiilor edificate de pârâtă pe terenurile în litigiu și implicit dacă acestea cad sau nu cad sub incidența art. 10 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, iar pârâta a formulat pentru prima dată pretenții cu privire la acordarea valorii de piață a construcțiilor edificate de aceasta din structura F.C., așa cum au fost identificate prin raportul de expertiză întocmit de ing.

P.R., pentru prima dacă în apelul formulat de această pârâtă împotriva sentinței civile nr. 544/2007 a Tribunalului Brașov, cerere respinsă atât în primul ciclu procesual, cât și în cel de-al doilea ciclu procesual, prin decizia recurată, cu motivarea că aceasta constituie o cerere nouă, devenind astfel incidente prevederile art. 294 alin. (1) C. proc. civ., și, prin urmare, această cerere nu a fost și analizată. Mai mult, pe acest aspect, recurenta-pârâtă nu a formulat critici împotriva deciziei pronunțate în apel, astfel că nu se poate discuta fondul acestei cereri pentru prima dată în recurs, așa cum tind recurentele-reclamante, părțile având deschisă calea unei acțiuni separate pentru tranșarea acestei chestiuni litigioase.

De aceea, recursul declarat de recurentele-reclamante este nefondat, urmând a fi respins în consecință. Și recursul declarat de pârâta SC B. SA este nefondat, pentru cele ce succed: Prin recursul său, pârâta SC B. SA a arătat că, urmare a pronunțării deciziei recurate, cât și a celei pronunțate în dosarul nr. 4902/62/2006 al Curții de Apel Brașov, este obligată să atribuie aceleași imobile atât către reclamante, cât și către numitul J.F. În recurs, s-a depus decizia nr. 52/Ap din 29 aprilie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale, prin care s-a admis apelul declarat de intimata SC B. SA Brașov, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a luat act de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată formulată de contestatorul J.F., în dosarul nr. 661/2005 (nr. nou 4902/62/2006) al Tribunalului Brașov, acțiune prin care numitul J.F.

a solicitat anularea deciziei nr. 17 din 22 noiembrie 2005 emisă de intimată și obligarea acesteia la restituirea în natură a imobilului-teren situat în comuna Bretcu, județul Covasna, acțiune precizată ulterior în sensul că solicită obligarea intimatei la emiterea unei decizii prin care să îi restituie în natură imobilele înscrise în C.F. 4996 Bretcu, nr. top 1652, 1654 și 1655, precum și în C.F. 4402 Bretcu, nr. top 1656. Prin urmare, prin decizia mai sus precizată, numitul J.F. a renunțat la judecata acțiunii față de recurenta SC B. SA prin care a solicitat obligarea acesteia la restituirea în natură a terenurilor ce au fost restituite prin decizia recurată către reclamante, astfel că aceasta nu se mai află în imposibilitatea obiectivă de a restitui terenurile în litigiu către recurentele-reclamante, iar criticile formulate de pârâtă pe acest aspect apar ca neîntemeiate, urmând a fi respinse în consecință.

Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursurile declarate de B.O.A., B.R. și D.B.P. și de pârâta SC B. SA Brașov, prin lichidator SC C. SPRL Bacău, ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de reclamantele B.O.A., B.R. și D.B.P. și de pârâta SC B. SA Brașov, prin lichidator SC C. S.P.R.L. Bacău împotriva deciziei nr. 151/Ap din 9 decembrie 2009 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie, de conflicte de muncă și asigurări sociale. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 6 octombrie 2010.