ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 7809/2008

Deliberând asupra recursului civil

de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ. constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 554/S din

6 decembrie 2007, Tribunalul Brașov a admis în parte acțiunea formulată de reclamantele

B.O.A., B.R., D.B.P., în contradictoriu cu SC B. SA Brașov prin lichidator SC C.

SA Bacău.

S-a dispus restituirea către

reclamante a imobilului-teren în suprafață de 1972 mp, situat în comuna Brețcu,

jud. Covasna, înscris în C.F. nr. 4996 Brețcu, nr.top 1649, 1650 și intabularea

dreptului de proprietate în C.F. asupra acestui teren.

Au fost

respinse celelalte pretenții.

În rejudecare, prima instanță a

reținut că reclamantele au făcut dovada calității de persoane îndreptățite la

restituirea în natură a fabricii de cherestea, solicitare adresată pârâtei prin

notificarea nr. 1134/2004, formulată în temeiul

Legii nr. 10/2001, cererea fiind apreciată ca întemeiată numai în

parte.

Astfel, s-a avut în vedere de

către instanța de fond că reclamantele sunt îndreptățite la restituirea în

natură a fabricii de cherestea situată în comuna Brețcu, jud. Covasna,

identificată în raportul de expertiză tehnică întocmit în

cauză, ca fiind situată pe terenul înscris în C.F.

nr. 4996 Brețcu, nr.top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655 și 1656, fiind

făcută dovada că a aparținut antecesorului

reclamantelor, D.N.B. și că a

fost preluată abuziv de stat în baza

Legii

nr. 119/1948. Cu privire la terenul pe care este amplasată fabrica, instanța a

statuat

că numai parcelele înscrise sub nr. top 1649, 1650 au fost deținute în proprietate

de reclamante și preluate de stat, parcela înscrisă sub nr. top 1651 fiind

înstrăinată numitei D.G. anterior preluării.

A fost respinsă cererea

reclamantelor privind restituirea terenului înscris sub nr. top 1652, 1654,

1655 și 1656 pentru că nu s-a dovedit că antecesorul reclamantelor a fost

proprietarul respectivului teren.

Hotărârea a fost apelată de

părțile din proces.

Prin apelul declarat de reclamante

s-a dorit schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii

integrale a contestației.

În motivarea apelului s-a

învederat că, în mod greșit prima instanță a făcut

distincție între fabrica de cherestea și teren, în condițiile în care

actul de preluare

se referă la întregul imobil, așa cum se afla la data

preluării, expertiza atestând că îngrădirea fabricii este identică cu cea de la

momentul preluării și că în interiorul împrejmuirii se află toate parcelele

identificate.

Se mai susține că, din această

perspectivă, mențiunile cuprinse în alin. (3) și (4) din dispozitivul hotărârii

sunt contradictorii.

Pârâta SC B. SA Brașov prin

lichidator C. S.P.R.L. Bacău a solicitat schimbarea în parte a hotărârii

instanței de fond, în sensul obligării reclamantelor la plata contravalorii

construcțiilor pe care ea le-a edificat pe terenul restituit.

În acest sens, a invocat disp.

art. 31 din Legea nr. 10/2001, republicată, conform cărora, în cazul

restituirii terenului, persoanele îndreptățite trebuie să

achite valoarea de piață a construcțiilor

existente, aspect ignorat de către instanța

de fond, în condițiile în

care pârâta a dovedit existența construcțiilor.

S-a dispus intabularea dreptului

de proprietate al reclamantelor asupra întregului imobil înscris în C.F. nr. 4996

Brețcu nr. top. 1649, 1650, 1651, 1652, 1654, 1655, 1656.

Au fost menținute celelalte

dispoziții ale hotărârii și s-a luat act că reclamantele nu au solicitat

cheltuieli de judecată în apel.

Instanța de apel a reținut că, din

examinarea dispozitivului sentinței pronunțate de instanța de fond se constată

o contrarietate între dispozițiile alin. (3) și (4); astfel, deși se dispune

restituirea în natură către reclamante a fabricii de cherestea, situată pe

terenul înscris în C.F. nr. 4996 Brețcu, nr.top 1649, 1650, 1651, 1652, 1654,

1655, 1656, instanța restituie în natură și imobilul-teren

înscris în aceeași carte funciară sub nr.top

1649, 1650 în suprafață de 1972 mp și

dispune intabularea dreptului de

proprietate recunoscut în evidențele de

publicitate

imobiliară. în acest mod, instanța realizează o diferență între imobilul

construit,

fabrică, și terenul liber de construcții, trecând peste obiectul cererii cu

care a fost sesizată.

Prin notificarea adresată pârâtei,

reclamantele au solicitat restituirea în natură a întregului imobil preluat în

mod abuziv de stat, constând în fabrica de cherestea, cu împrejmuirea existentă

la data preluării. Memoriul tehnic întocmit în faza procedurii administrative a

relevat faptul că, în evidențele de carte

funciară

nu era înscris întregul perimetru al fabricii, expertul determinând că, în

amplasamentul

fizic, conform configurației din schițele de carte funciară, perimetrului îi

corespund și parcelele cu nr. top 1652, 1654, 1655 și 1656 alăturat celor

înscrise sub nr. top 1649, 1650 și 1651.

S-a reținut că inventarul întocmit

cu prilejul preluării fabricii face referire la terenul fabricii conform foii

cadastrale, chiar fără a-i indica suprafața, aspect rezultând din faptul că

acest teren este împrejmuit „ ...cu gard de scânduri".

Instanța a mai reținut că martora B.M.

a arătat că perimetrul fabricii în momentul de față corespunde celui existent

la data preluării și din coroborarea probelor rezultă că imobilul solicitat de

reclamante a fi restituit în natură este cel preluat abuziv de către stat,

identificat în expertiză prin parcele înscrise sub nr. top 1649, 1650, 1651,

1652, 1654, 1655 și 1656 din C.F. nr. 4996 Brețcu.

S-a evidențiat că este lipsită de

relevanță absența unor înscrisuri care să ateste dreptul de proprietate al

autorului reclamantelor, în condițiile în care chiar evidența imobilului nu a

fost completă, fiind relevantă împrejurarea că suprafața actuală a imobilului

este aceeași cu împrejmuirea existentă la data preluării de către stat.

Referitor la apelul pârâtei SC B. SA

Brașov prin care s-a solicitat obligarea reclamantelor la plata valorii de

circulație a construcțiilor, s-a reținut a fi o cerere nouă, formulată numai în

apel, ce contravine prevederilor art. 294 alin. (1)C. proc. civ.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a declarat recurs pârâta SC B. SA Brașov prin lichidator C.

S.P.R.L Bacău.

În dezvoltarea motivelor de

recurs, recurenta învederează în esență, că

solicită

obligarea reclamantelor la plata valorii de piață a construcțiilor existente

pe

terenul revendicat, conform dispozițiilor Legii nr. 10/2001, republicată și

modificată, în cazul în care se restituie terenul în situația actuală, aspect

ce nu constituie „o nouă cerere", așa cum greșit a interpretat instanța de

apel.

Susține recurenta că, potrivit

art. 10 alin. (3

2

) din lege, restituirea în natură este condiționată

de „o despăgubire reprezentând valoarea de piață a construcției

respective".

Astfel, recurenta solicită

respectarea în întregime a prevederilor Legii

nr.

10/2001, cu mențiunea că o condiție impusă de lege nu poate fi considerată o

cerere

nouă și nu poate fi ignorată în judecarea corectă a cauzei.

Recurenta mai arată că, prin

sentința civilă nr. 154/S din 23 februarie 2007, pronunțată de Tribunalul

Brașov s-a dispus restituirea în natură către contestatorul J.F. a imobilelor

înscrise în C.F. Brețcu cu nr.top 1652, 1654, 1655, 1656 și 1657; această

sentință a rămas definitivă prin respingerea apelului conform deciziei nr. 153/Ap

din 1 noiembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze cu

minori și de familie.

Prin decizia nr. 53Ap din 24

aprilie 2008, Curtea de Apel Brașov a menținut dispozițiile sentinței civile

nr. 554/S din 6 decembrie 2007 și a dispus restituirea în natură către

contestatoarele D.B.P., B.O.A. și B.R. și a imobilelor înscrise în C.F. Brețcu

sub nr.top 1652, 1654, 1655 și 1656.

Existând o identitate de obiect cu

privire la cele două restituiri de imobile înscrise în C.F. Brețcu sub nr. top

1652, 1654, 1655 și 1656 se ajunge la imposibilitatea restituirii în natură a

imobilelor către intimatele-reclamante și J.F.

La termenul din 8 decembrie 2008,

recurenta depune o cerere intitulată „precizări la recurs".

Conform art. 301 C. proc. civ.,

„Termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu

dispune altfel„.

Potrivit art. 303 C. proc. civ.

Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de

recurs.

Art. 306 alin. (1)C. proc. civ.

prevede că „Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu

excepția cazurilor prevăzute în alin. (2)", potrivit cărora motivele de

ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care este

obligată să le pună în dezbaterea părților.

Față de dispozițiile enunțate,

cererea intitulată „precizări" ale motivelor de recurs este formulată după

expirarea celor 15 zile de la data comunicării hotărârii recurate, situație în

care nu mai poate fi discutată în această cale de atac.

Referitor la recursul declarat de

pârâta SC B. SA Brașov prin lichidator, instanța îl reține ca fondat pentru

următoarele considerente:

Fără a analiza criticile formulate

de către recurentă, instanța reține că, deși hotărârea instanței de fond a fost

atacată cu apel de către toate părțile din cauză, s-a soluționat numai apelul

reclamantelor D.B.P., B.O.A. și B.R., omițând să analizeze și să se pronunțe și

cu privire la apelul declarat de pârâta SC B. SA Brașov.

În această situație, instanța de

apel a cărei hotărâre este recurată a soluționat procesul fără a intra în

cercetarea fondului, ceea ce impune conform art. 312 alin. (1) și (5) C. proc.

civ. admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și trimiterea

cauzei spre rejudecarea apelului aceleiași instanțe.

Cu ocazia rejudecării, instanța va

avea în vedere și aspectele criticate în recurs.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul declarat de

pârâta SC B. SA Brașov prin lichidator C. S.P.R.L. Bacău împotriva deciziei nr.

53Ap din 24 aprilie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze

cu minori și de familie, pe care o casează și trimite cauza spre rejudecarea

apelului aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 8 decembrie 2008.

6