ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3552/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Petenta SC A.B.I. SRL, prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a solicitat suspendarea executării sentinței comerciale nr. 265/COM/2010 din 4 martie 2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, secția comercială și contencios administrativ. Prin încheierea nr. 56 din 1 iunie 2010, Curtea de Apel Oradea, secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de suspendare a executării sentinței comerciale nr. 265/COM/2010 pronunțată de Tribunalul Bihor, formulată de petenta SC A.B.I. SRL în contradictoriu cu intimata SC D.I.

SRL Oradea. A dispus restituirea în favoarea petentei SC A.B.I. SRL a cauțiunii în sumă de 16.200 lei, achitată prin recipisa de consemnare din 31 mai 2010 și înregistrată în registrul de valori al secției la poziția 169/2010. Pentru a pronunța această încheiere, instanța a reținut următoarele: Prin sentința comercială nr. 265/COM din 4 martie 2010, Tribunalul Bihor a admis în parte cererea reclamantei SC A.B.I. SRL, a admis în parte cererea reconvențională formulată de către pârâta - reclamantă reconvențională SC D.I. SRL împotriva reclamantei - pârâtă reconvențională SC A.B.I. SRL, a constatat rezilierea contractului de închiriere din 2 august 2005 dintre părți, pe baza acordului acestora, a dispus evacuarea pârâtei-reclamantă reconvențională SC D.I.

SRL din imobilul proprietatea reclamantei - pârâtă reconvențională situat în Oradea, str. Vasile Alecsandri, nr. 5, subsol; a admis în parte cererea precizată formulată în dosarul conexat, cu nr. 9719/271/2007 de către reclamanta SC D.I. SRL împotriva pârâtei SC A.B.I. SRL și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 161.925 lei reprezentând contravaloarea investiției efectuate de către reclamantă la imobilul pârâtei, după scăderea chiriei datorate de către reclamantă pârâtei. A respins solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei la plata celorlalte sume solicitate cu acest titlu. Instanța a apreciat că motivele invocate de apelantă nu pot sta la baza suspendării executării sentinței apelate, întrucât vicierea procedurii de comunicare a sentinței a cărei suspendare se solicită nu prezintă nicio relevanță în soluționarea cererii de suspendare a executării.

De asemenea, apelanta și-a motivat cererea de suspendare pe netemeinicia sentinței apelate, or în faza soluționării cererii de suspendare a executării, instanța de apel nu are căderea de a verifica legalitatea și temeinicia hotărârii, o asemenea analiză urmând a fi făcută doar în cadrul soluționării apelului.

S-a mai avut în vedere că susținerea generică a apelantei, în sensul că, dacă s-ar trece la executarea silită, i s-ar creea un „prejudiciu absolut considerabil, precum și o mare nedreptate", nu poate determina admiterea cererii de suspendare a executării, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte paguba efectivă ce s-ar produce apelantei prin executarea silită, în funcție de care instanța să analizeze și să țină cont de consecințele probabile ale acestei măsuri asupra tuturor persoanelor implicate și ale căror interese ar putea fi lezate, astfel încât să se asigure un echilibru între beneficiile uneia din părți și consecințele negative ale celeilalte părți. Instanța a mai apreciat că achitarea cauțiunii de către apelantă nu presupune în mod necesar admiterea cererii de suspendare a executării, ci aceasta poate fi privită în contextul art. 280 alin. (4) C. proc.

civ., doar ca o condiție de admisibilitate a cererii de suspendare, ceea ce înseamnă că, doar după îndeplinirea acestei obligații de către apelantă, instanța urmează să examineze temeinicia cererii de suspendare, în funcție de motivele invocate de aceasta. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs petenta SC A.B.I. SRL, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., prin care se solicită admiterea recursului, și în consecință suspendarea executării hotărârii comerciale. În motivarea recursului său, recurenta susține că nu a invocat ca și motiv de suspendare a executării sentinței apelate, vicierea procedurii de comunicare, ci doar a răspuns în apărare la excepția de tardivitate invocată de către intimată.

Recurenta susține că, prin blocarea conturilor sale prin poprire în condițiile în care nu mai poate achita ratele la bancă aferente creditului de 100.000 de euro aflat în derulare reprezintă un prejudiciu imens adus societății. Se mai susține că instanța putea lesne să-și dea seama că hotărârea instanței de fond este vădit netemeinică, întrucât nu a ținut cont de contractul încheiat între părți, care este "legea părților". De altfel, recurenta consideră că la soluționarea prezentului recurs trebuie avut în vedere faptul că judecătorul care a pronunțat sentința comercială nr. 265/COM/2010 este același judecător sindic care a pronunțat sentința nr. 2072 din 29 octombrie 2009, prin care s-a dispus intrarea în procedura insolvenței a intimatei.

În final, recurenta susține că la pronunțarea hotărârii comerciale în data de 4 martie 2010, intimata nu a fost reprezentată legal de către administratorul judiciar C.V.A. IPURL, fapt pentru care apreciază că în mod normal și legal în cadrul apelului va fi admisă excepția privind lipsa calității de reprezentant, o excepție absolută și peremptorie. Recursul este nefondat. Din examinarea actelor de la dosar, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente cauzei, se constată că motivele petentei în susținerea recursului sunt nefondate, întrucât instanța de apel în mod corect a reținut că motivele aduse în susținerea cererii de suspendare nu constituie argumente temeinice care să conducă la admiterea cererii, având în vedere că motivarea acesteia a vizat netemeinicia sentinței apelate.

Faptul că instanța de apel a apreciat că vicierea procedurii de comunicare a sentinței nu prezintă nicio relevanță în soluționarea cererii de suspendare, nu poate conduce la concluzia că atunci când s-a respins cererea petentei instanța a avut în vedere că acesta reprezintă un motiv de suspendare. La pronunțarea încheierii, instanța a avut în vedere faptul că motivele invocate de petentă în susținerea cererii nu pot fi considerate temeinice pentru a justifica suspendarea hotărârii în raport de starea de fapt reținută și de actele aflate la dosar. Or, pentru ca instanța să dispună suspendarea executării silite a unei sentințe în cadrul căii de atac a apelului, este necesar ca partea interesată să obțină o asemenea măsură, să facă dovada unui pericol iminent care nu ar putea fi înlăturat, iar, o eventuală, întoarcere a executării silite să fie practic imposibil de realizat.

În cauză, recurenta petentă nu a făcut dovada existenței unor motive temeinice, fapt pentru care Înalta Curte constată că în mod corect și judicios s-a respins cererea de suspendare a executării silite a sentinței apelate. În ceea ce privește criticile referitoare la faptul că judecătorul care a pronunțat sentința comercială nr. 265/COM/2010 este același judecător sindic care a pronunțat sentința nr. 2072 din 29 octombrie 2009, prin care s-a dispus intrarea în procedura insolvenței a intimatei, precum și cea referitoare la lipsa reprezentantului legal al intimatei, respectiv administratorul judiciar C.V.A.

IPURL de la data pronunțării hotărârii din 4 martie 2010, Înalta Curte nu le va analiza având în vedere că prezentul recurs este formulat împotriva încheierii nr. 56 din 1 iunie 2010, prin care s-a respins cererea de suspendare, instanța fiind îndrituită să se pronunțe doar asupra aspectelor de nelegalitate care vizează această încheiere și nu asupra altor aspecte care vizează alte hotărârii pronunțate în alte litigii. Pentru considerentele reținute, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ. va respinge recursul declarat de SC A.B.I. SRL Oradea împotriva încheierii nr. 56 din 1 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de SC A.B.I. SRL Oradea împotriva încheierii nr. 56 din 1 iunie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 octombrie 2010.