ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1610/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Judecata în prima instanță Prin cererea înregistrată la data de 6 ianuarie 2009 sub nr. 154/95/2009 pe rolul Tribunalului Gorj, secția civilă, reclamanta F.P.F.A. a solicitat instanței de judecată obligarea pârâtei Cancelaria Primului Ministru, Compartimentul de aplicare a Legii nr. 9/1998, la plata contravalorii terenului în suprafață de 1100 mp care a făcut obiectul Protocolului din 14 septembrie 1940, teren ce i-a aparținut antecesorului său, C.I., care a deținut un loc de casă în suprafață de 2100 mp pe teritoriul comunei Opancea, jud. Caliacra, dar care în urma acestui Protocol, a devenit parte a teritoriului bulgar.

î n drept, reclamanta a invocat dispozițiile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al Convenției Europene a Drepturilor Omului. Prin încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Gorj, secția civilă, constatând că, potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 4 din Legea nr. 9/1998 soluționarea cererilor având ca obiect acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării t ratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, este de competența secției de contencios administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantului, a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj.

Prin sentința nr. 851 din 18.03.2009 Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reținând în acest sens, faptul că potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de apel. 2. Soluția primei instanțe Astfel investită cu soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 322 din 24 septembrie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut, în esență faptul că reclamanta a beneficiat deja de prevederile reparatorii ale Legii nr. 9/1998, din actele dosarului, respectiv sentința nr. 306 din 27 septembrie 2002 a Tribunalului Gorj rămasă irevocabilă prin decizia nr. 989 din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, rezultând faptul că reclamanta a uzat deja de procedura reglementată de această lege, obținând despăgubiri pentru suprafața de 1.000 mp teren aferent casei de locuit, conform Hotărârii Comisiei Județene Gorj nr. 14/2000.

Cum limita maximă de 1000 mp teren aferent locuinței pentru care reclamanta a primit despăgubiri este o limită legală stabilită de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 9/1998, coroborate cu cele ale Legii nr. 18/1991 și ale Legii nr. 50/1991, instanța a constatat că acțiunea reclamantei prin care se solicită, pe cale separată, întemeiată pe prevederile Constituției și ale Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. obligarea Cancelariei Primului Ministru - Compartimentul de aplicare a Legii nr. 9/1998 la despăgubiri pentru diferența de 1100 mp, cât timp acesta a beneficiat deja de dispozițiile Legii nr. 9/1998, este neîntemeiată. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile nr. 322 din 24 septembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel Craiova, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost formulată.

Recurenta nu și-a structurat criticile formulate în motivele de recurs, fiind reluate solicitările cu care a învestit instanța de judecată. Înalta Curte reține că, din modul în care au fost expuse acestea vizează greșita respingere a cererii prin care se solicită ca pe cale separată întemeiată pe dispozițiile Constituției și ale Protocolului nr. 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie obligată pârâta să-i acorde despăgubiri pentru diferența de 1100 mp teren care a aparținut autorului său. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate aspectele, în temeiul art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte constată că este legală, așa încât va fi menținută.

1. Argumentele de fapt și de drept corespunzătoare motivelor de recurs formulate Recurenta-reclamantă a solicitat obligarea pârâtei-intimate să-i acorde diferența de 1.100 mp teren ce a aparținut autorului său, ca bun trecut în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria semnat la Craiova în anul 1940. Instanța de fond a analizat corect situația de fapt expusă anterior, și în pe baza materialului probator administrat în cauză a reținut că reclamanta-recurentă a uzat de procedura reglementată de Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar.

Astfel, prin sentința civilă nr. 306 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Gorj rămasă irevocabilă prin Decizia nr. 989 din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova s-a dispus admiterea contestației formulată de reclamanta P.A., a fost desființată Hotărârea nr. 539 din 5 iulie 2008 emisă de Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a fost menținută Hotărârea nr. 14/2000 emisă de Prefectura județului Gorj, Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998. Prin această ultimă hotărâre, reclamantei în calitate de moștenitoare a autorului C.N.I. i s-au acordat compensații în valoare totală de 922.485.581 RON reprezentând contravaloarea locuinței, anexelor construcției și a terenului agricol aferent.

În cuprinsul sentinței anterior menționată, s-a făcut referire la argumentele legale și de fapt privind evaluarea terenului aferent construcției, a terenului agricol cât și locuinței ce au aparținut autorului său. Referitor la întinderea terenului aferent construcției s-au avut în vedere prevederile art. 12 alin. (2) din Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998 și art. 13 din Legea nr. 50/1991. Prin Hotărârea Comisiei județene nr. 14/2000 necontestată de reclamantă, au fost stabilite despăgubiri pentru suprafața de 1000 mp teren, în concordanță cu actele depuse și prevederile legale incidente în cauză. Această hotărâre judecătorească a fost recurată numai de pârâtă în litigiu și prin Decizia nr. 989/2004, Curtea de Apel Craiova a respins recursul ca nefondat.

În acest context, apare ca neîntemeiată solicitarea reclamantei-recurente ca pe cale separată și cu încălcarea puterii de lucru judecat să solicite diferența de 110 mp teren, deși această solicitare a făcut obiectul prevederilor reparatorii ale Legii nr. 9/1998. Mai mult, s-a reținut în mod corect în hotărârea recurată, că prevederile din normele metodologice nu contravin Legii nr. 9/1998 și nu limitează nelegal despăgubirile ci dimpotrivă detaliază situațiile în care se acordă despăgubiri și prevăd modalitatea concretă de stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul aferent locuinței ce a aparținut autorului reclamantei.

A da părții posibilitatea ca pe cale separată să solicite compensații care au făcut obiectul unei legi speciale și de care aceasta a și beneficiat conform actelor depuse la dosar, înseamnă a încălca puterea de lucru judecat și principiul lex specialis generalibus derogant , fiind vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv Legea nr. 9/1998. 2. Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de F.P.F.A. împotriva sentinței civile nr. 322 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 martie 2010.