ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1610/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

instanță

Prin cererea înregistrată la

data de 6 ianuarie 2009 sub nr. 154/95/2009 pe rolul Tribunalului Gorj, secția

civilă, reclamanta F.P.F.A. a solicitat

instanței

de judecată obligarea pârâtei Cancelaria Primului Ministru, Compartimentul

de aplicare a Legii nr. 9/1998, la plata contravalorii terenului în

suprafață de 1100 mp care a

făcut obiectul Protocolului

din 14 septembrie 1940, teren ce i-a aparținut antecesorului său, C.I.,

care a deținut un loc de casă în suprafață de 2100 mp pe

teritoriul comunei Opancea, jud. Caliacra, dar care în urma acestui Protocol, a

devenit parte a teritoriului bulgar.

î

n drept, reclamanta a

invocat dispozițiile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații

cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului

bulgar, în urma aplicării tratatului dintre România și Bulgaria,

semnat la Craiova la 7 septembrie 1940 și art. 1 din Protocolul nr. 1 al

Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Prin încheierea de

ședință din data de 23 ianuarie 2009, Tribunalul Gorj, secția

civilă, constatând că, potrivit dispozițiilor art. 7 pct. 4 din

Legea nr. 9/1998 soluționarea cererilor având ca obiect acordarea de

compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în

proprietatea statului bulgar, în urma aplicării

t

ratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, este de competența secției de contencios

administrativ a tribunalului de la domiciliul reclamantului, a dispus scoaterea

cauzei de pe rol și înaintarea acesteia la Secția contencios administrativ și fiscal a Tribunalului Gorj.

Prin sentința nr. 851 din

18.03.2009 Tribunalul Gorj, secția contencios administrativ și

fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și

fiscal, reținând în acest sens, faptul că potrivit prevederilor art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ,

litigiile

privind actele administrative

emise sau încheiate de autoritățile publice centrale se

soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ

și fiscal ale curților de apel.

Astfel investită cu

soluționarea cauzei, Curtea de Apel Craiova, secția contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 322 din 24

septembrie 2009 a respins acțiunea formulată de reclamantă, ca

neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, curtea

de apel a reținut, în esență faptul că reclamanta a

beneficiat deja de prevederile reparatorii ale Legii nr. 9/1998, din actele

dosarului, respectiv sentința nr. 306 din 27 septembrie 2002 a

Tribunalului Gorj rămasă irevocabilă prin decizia nr. 989 din 16

noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova, rezultând faptul că

reclamanta a uzat deja de procedura reglementată de această lege,

obținând despăgubiri pentru suprafața de 1.000 mp teren aferent

casei de locuit, conform Hotărârii Comisiei Județene Gorj nr.

14/2000.

Cum limita maximă de 1000 mp

teren aferent locuinței pentru care reclamanta a primit despăgubiri

este o limită legală stabilită de dispozițiile art. 2 din

Legea nr. 9/1998, coroborate cu cele ale Legii nr. 18/1991 și ale Legii

nr. 50/1991, instanța a constatat că acțiunea reclamantei prin

care se solicită, pe cale separată, întemeiată pe prevederile

Constituției și ale Protocolului nr. 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului. obligarea Cancelariei Primului Ministru -

Compartimentul de aplicare a Legii nr. 9/1998 la despăgubiri pentru

diferența de 1100 mp, cât timp acesta a beneficiat deja de

dispozițiile Legii nr. 9/1998, este neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a

declarat recurs reclamanta, solicitând admiterea recursului și modificarea

sentinței civile nr. 322 din 24 septembrie 2009 pronunțată de

Curtea de Apel Craiova, în sensul admiterii cererii astfel cum a fost

formulată.

Recurenta nu și-a structurat

criticile formulate în motivele de recurs, fiind reluate solicitările cu

care a învestit instanța de judecată.

Înalta Curte reține că,

din modul în care au fost expuse acestea vizează greșita respingere a

cererii prin care se solicită ca pe cale separată întemeiată pe

dispozițiile Constituției și ale Protocolului nr. 1 din

Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie obligată pârâta

să-i acorde despăgubiri pentru diferența de 1100 mp teren care a

aparținut autorului său.

II. Considerentele Înaltei

Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată

prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și sub toate

aspectele, în temeiul art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte

constată că este legală, așa încât va fi

menținută.

drept corespunzătoare motivelor de recurs formulate

Recurenta-reclamantă a

solicitat obligarea pârâtei-intimate să-i acorde diferența de 1.100

mp teren ce a aparținut autorului său, ca bun trecut în proprietatea

statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria

semnat la Craiova în anul 1940.

Instanța de fond a analizat

corect situația de fapt expusă anterior, și în pe baza materialului

probator administrat în cauză a reținut că

reclamanta-recurentă a uzat de procedura reglementată de Legea nr. 9/1998

privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile

trecute în proprietatea statului bulgar. Astfel, prin sentința civilă

nr. 306 din 27 septembrie 2007 a Tribunalului Gorj rămasă

irevocabilă prin Decizia nr. 989 din 16 noiembrie 2004 a Curții de Apel Craiova s-a dispus admiterea contestației formulată de

reclamanta P.A., a fost desființată Hotărârea nr. 539 din 5

iulie 2008 emisă de Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998

și a fost menținută Hotărârea nr. 14/2000 emisă de

Prefectura județului Gorj, Comisia de aplicare a Legii nr. 9/1998.

Prin această ultimă

hotărâre, reclamantei în calitate de moștenitoare a autorului C.N.I.

i s-au acordat compensații în valoare totală de 922.485.581 RON reprezentând

contravaloarea locuinței, anexelor construcției și a terenului

agricol aferent.

În cuprinsul sentinței anterior

menționată, s-a făcut referire la argumentele legale și de

fapt privind evaluarea terenului aferent construcției, a terenului agricol

cât și locuinței ce au aparținut autorului său.

Referitor la întinderea terenului

aferent construcției s-au avut în vedere prevederile art. 12 alin. (2) din

Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 9/1998 și art. 13 din Legea

nr. 50/1991.

Prin Hotărârea Comisiei

județene nr. 14/2000 necontestată de reclamantă, au fost

stabilite despăgubiri pentru suprafața de 1000 mp teren, în

concordanță cu actele depuse și prevederile legale incidente în

cauză. Această hotărâre judecătorească a fost

recurată numai de pârâtă în litigiu și prin Decizia nr. 989/2004,

Curtea de Apel Craiova a respins recursul ca nefondat.

În acest context, apare ca

neîntemeiată solicitarea reclamantei-recurente ca pe cale separată

și cu încălcarea puterii de lucru judecat să solicite

diferența de 110 mp teren, deși această solicitare a făcut

obiectul prevederilor reparatorii ale Legii nr. 9/1998.

Mai mult, s-a reținut în mod

corect în hotărârea recurată, că prevederile din normele

metodologice nu contravin Legii nr. 9/1998 și nu limitează nelegal

despăgubirile ci dimpotrivă detaliază situațiile în care se

acordă despăgubiri și prevăd modalitatea concretă de

stabilire a cuantumului despăgubirilor pentru terenul aferent

locuinței ce a aparținut autorului reclamantei.

A da părții posibilitatea

ca pe cale separată să solicite compensații care au făcut

obiectul unei legi speciale și de care aceasta a și beneficiat

conform actelor depuse la dosar, înseamnă a încălca puterea de lucru

judecat și principiul

lex specialis generalibus derogant

, fiind

vorba despre un litigiu generat de aplicarea unei norme speciale, respectiv

Legea nr. 9/1998.

adoptate

Pentru considerentele expuse, în

temeiul art. 312 alin. (1) - (3) C. proc. civ. și art. 20 alin. (1) din

Legea nr. 554/2004, se va respinge recursul de față, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de F.P.F.A. împotriva

sentinței civile nr. 322 din 24 septembrie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca

nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 19 martie 2010.