ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1365/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

S.S., în contradictoriu cu

Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998,

a solicitat obligarea pârâtului să valideze sau să invalideze hotărârea nr. 2108/2003

a Comisiei municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

În motivarea acțiunii,

reclamanta a arătat că prin această hotărâre i s-a aprobat cererea și s-a

propus acordarea unei compensații bănești pentru bunurile abandonate de autorul

său - D.M., statului bulgar, în comuna Opancea, județul Caliacra, în sumă de

435.396.211 lei, dar pârâta nu se pronunță asupra ei, astfel că urmează a fi

obligată să o valideze sau invalideze, după caz.

Curtea de Apel Constanța, secția

de contencios administrativ, prin sentința nr. 226/CA din 23 septembrie 2004, a

respins ca nefondate, excepțiile invocate de pârât, a lipsei calității

procesuale pasive și a inadmisibilității acțiunii, întrucât nu s-a respectat art.

5 din Legea nr. 29/1990, a admis acțiunea și a obligat pârâtul să valideze sau

să invalideze hotărârea nr. 2108/2003, a Comisiei municipiului București pentru

aplicarea Legii nr. 9/1998.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a reținut calitatea procesuală pasivă a pârâtului și împrejurarea că

potrivit art. 21 pct. 4 din Constituția României, republicată în 2003,

jurisdicțiile speciale administrative sunt facultative și gratuite.

Pe fondul cauzei, a reținut

că în temeiul art. 7 pct. 3 din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de

compensații cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea

statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, la 7

septembrie 1940, hotărârile comisiei județene se comunică comisiei centrale,

spre validare, precum și solicitantului, iar Comisia centrală, după analizare,

în termen de 60 de zile, va valida sau invalida măsura stabilită de comisia

județeană, lucru nerealizat în speță.

Considerând hotărârea

nelegală, pârâtul a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C.

proc. civ.

Se susține că nu mai are

calitate procesuală pasivă, întrucât Legea nr. 9/1998 a suferit modificări prin

O.G. nr. 94/2004, art. 28 (intrată în vigoare la 31 august 2004), astfel că

Guvernul - Cancelaria Primului Ministru are calitate procesuală pasivă și nu

el.

În mod greșit s-a respins

excepția lipsei procedurii prealabile.

Acțiunea reclamantei s-a

întemeiat pe dispozițiile Legii nr. 29/1990, a contenciosului administrativ,

care prevede în art. 5, o procedură administrativă prealabilă.

Dispozițiile art. 21 alin.

(4) din Constituție, cu privire la jurisdicțiile speciale administrative

facultative și gratuite, nu își găsesc aplicarea în speță, aici este vorba de o

procedură administrativă prealabilă, și nu o jurisdicție specială.

Recursul este fondat,

potrivit celor ce urmează:

Prin Legea nr. 9/1998,

privind acordarea de compensații cetățenilor români, pentru bunurile trecute în

proprietatea statului bulgar, în urma Tratatului dintre România și Bulgaria,

semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, în art. 7 se stabilește modul de

verificare și rezolvare a cererilor de acordare a compensațiilor și termenele

ce se aplică atât la comisiile județene, cât și la comisia centrală.

Alin. (4) din art. 7 prevede

că „Hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând

fi atacate în termen de 30 zile de la comunicare, la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul

”

. Alin. (5) al aceluiași articol

prevede că hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse recursului (deci, la

curtea de apel vin doar recursurile, și nu fondurile).

Legea nr. 9/1998 a suferit

modificări prin O.G. nr. 94/2004, privind reglementarea unor măsuri financiare;

astfel în art. 31 din O.G. nr. 94/2004 se arată că: „actele Cancelariei

Primului Ministru sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în

termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a

tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”.

Deci, în temeiul Legii nr. 9/1998,

a fost modificată competența de soluționare în primă fază (de fond), astfel că

aceasta revine tribunalului, și nu curții de apel.

Cum cauza a fost judecată de

o instanță necompetentă, urmează a se admite recursul și a se casa sentința, cu

trimitere, spre competentă soluționare, Tribunalului Constanța, în baza art. 313

C. proc. civ.

La data formulării acțiunii,

13 iulie 2004, avea calitate procesuală pasivă, pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

O.G. nr. 94/2004, privind

reglementarea unor măsuri financiare, care modifică mai multe acte normative,

inclusiv Legea nr. 9/1998, a intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării

în Monitorul Oficial, respectiv la 31 august 2004 și aceasta prevede atribuții

Cancelariei Primului Ministru.

Cum reclamanta nu are nici o

vină în schimbarea intervenită pe plan legislativ după introducerea acțiunii,

urmează ca tribunalul să dispună introducerea în cauză, în calitate de pârât, a

Guvernului României - Cancelaria Primului Ministru.

Temeiul acțiunii îl

constituie o lege specială - Legea nr. 9/1998, modificată prin O.G. nr. 94/2004,

astfel că în cauză nu operează procedura prealabilă administrativă prevăzută de

art. 5 din Legea nr. 29/1990, a contenciosului administrativ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Ministerul Finanțelor Publice - Comisia Centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998

împotriva sentinței civile nr. 226/CA din 23 septembrie 2004, a Curții de Apel

Constanța, secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată, cu

trimitere, spre competentă soluționare, Tribunalului municipiului Constanța.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 2 martie 2005.