ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3134/2005

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea înregistrată la Tribunalul Constanța, reclamanta J.N. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, solicitând obligarea acestuia să emită hotărârea finală de validare/invalidare a Hotărârii nr. 110/2001 a Comisiei Județene Constanța și plata drepturilor stabilite de Comisia județeană, în sumă de 1.439.423.059 lei, cu aplicarea indicelui de inflație la data efectivă a plății.

În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că, potrivit dispozițiilor Legii nr. 9/1998, Comisia Județeană Constanța, prin Hotărârea nr. 110 din 23 martie 2001, a stabilit dreptul său de a fi despăgubită cu suma de 1.439.423.059 lei, pentru bunurile abandonate de părinți și bunici în Bulgaria, ca urmare a aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, însă Comisia Centrală nu a emis, până la data introducerii acțiunii în justiție, hotărârea finală de validare sau invalidare a hotărârii Comisiei județene. Tribunalul Constanța, prin sentința civilă nr. 238/CA din 7 aprilie 2004, în temeiul dispozițiilor art. 3 pct. 1 C. proc. civ., a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Curții de Apel Constanța.

Prin sentința civilă nr. 107/CA din 13 mai 2004, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, a admis în parte, acțiunea, a obligat pârâta să emită hotărârea de validare/invalidare a Hotărârii nr. 110/2001 a Comisiei Județene Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și a respins, ca inadmisibil, cel de-al doilea capăt de cerere. Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că pârâtul avea obligația legală de a se pronunța în termenul legal, asupra celor stabilite de Comisia județeană, iar cât privește cererea privind plata actualizată a drepturilor, a apreciat că este inadmisibilă, pe calea aleasă de reclamantă - Legea nr. 29/1990, în condițiile în care Legea nr. 9/1998 stabilește o procedură specială pentru contestarea hotărârii finale, emisă de Comisia centrală și pentru acordarea drepturilor stabilite cu titlu definitiv.

Împotriva sentinței a declarat recurs, reclamanta, solicitând casarea în parte a acesteia, în privința capătului de cerere respins de instanța de fond, ca inadmisibil. Reclamanta critică soluția instanței, în privința capătului de cerere privind plata actualizată a drepturilor stabilite prin Hotărârea nr. 110/2001 a Comisiei Județene Constanța, ca fiind nelegală și netemeinică, deoarece nu s-a invocat excepția inadmisibilității cererii, pentru a fi pusă în discuția părților. Recursul este nefondat, în sensul și pentru considerentele ce urmează: Prin Hotărârea nr. 110 din 23 martie 2001, Comisia Județeană Constanța pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, a aprobat cererea reclamantei J.N. și a stabilit valoarea totală a compensațiilor ce i se cuvin în temeiul Legii nr. 9/1998, în sumă de 1.439.423.059 lei, dispunând, totodată, înaintarea documentației, spre validare, Comisiei centrale.

Potrivit dispozițiilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 privind acordarea de compensații,cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova, la 7 septembrie 1940, Comisia centrală, în termen de 60 de zile, trebuia să valideze sau invalideze măsurile stabilite de Comisia județeană. Iar conform prevederilor alin. (4) al aceluiași articol, „hotărârile comisiei centrale sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul”. Prin urmare, în mod corect instanța de fond, prin hotărârea recurată, a obligat pârâta Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 să emită hotărârea finală de validare/invalidare a hotărârii Comisiei județene.

De altfel, Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, prin Hotărârea nr. 296 din 11 august 2004 s-a pronunțat asupra Hotărârii nr. 110 din 23 martie 2001 a Comisiei Județene Constanța, această hotărâre a comisiei centrale fiind susceptibilă a fi supusă controlului judecătoresc. Cât privește capătul de cerere privind acordarea actualizată a despăgubirilor, aceasta nu putea fi admisă, fiind prematur formulată, iar nepunerea în discuția părților, a excepției de inadmisibilitate a acestui capăt de cerere, față de dispozițiile legale sus arătate și în raport cu soluția pronunțată pe fondul cauzei, nu poate duce la admiterea recursului. În consecință, pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta J.N. împotriva sentinței civile nr. 107/CA din 13 mai 2004 a Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ, ca nefondat. Pronunțată în ședință publică, astăzi 17 mai 2005.