ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2347/2007

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin cererea adresată pe calea contenciosului administrativ la 19 iulie 2006, reclamantul G.I., în contradictoriu cu pârâta Cancelaria Primului Ministru – A.N.R.P., a solicitat obligarea acesteia să valideze Hotărârile nr. 2385 și nr. 2386 din 25 septembrie 2003 emise de C.M.B., prin care s-a propus acordarea unor compensații bănești pentru bunurile abandonate statului Bulgar de autorii săi. Motivându-și acțiunea, reclamantul a arătat că prin cele două hotărâri menționate s-a recunoscut o valoare totală a compensațiilor în cuantum de 365.756 lei cuvenite tatălui său și altor 8 moștenitori. Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a valida hotărârile respective în termen de 60 zile, conform prevederilor art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998 și art. 35 lit. b) și e) din H.G.

nr. 753/1998. Totodată, reclamantul a mai arătat că, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 554/2004, s-a adresat pârâtei cu reclamație administrativă, fără a primi vreun răspuns. Prin sentința civilă nr. 10/ CA din 11 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal, a fost admisă acțiunea formulată de reclamant, iar pârâta a fost obligată să procedeze la emiterea ordinelor de validare a Hotărârilor nr. 2385 și nr. 2386 din 25 septembrie 2003, emise de C.M.B. pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Pentru a pronunța această hotărâre, Instanța de Fond a considerat că refuzul pârâtei de a proceda la validarea sau invalidarea hotărârilor constituie un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în termen legal, conform Legii nr. 554/2004, dreptul reclamantului fiind recunoscut de Legea nr. 9/1998.

Împotriva sentinței pronunțată de Instanța de Fond a declarat recurs pârâta Cancelaria Primului Ministru – A.N.R.P., invocând motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivarea recursului s-a susținut că Instanța de Fond a ignorat prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998, potrivit cu care comisia centrală va valida sau va invalida măsurile stabilite de comisiile județene și a municipiului București. Propunerile de validare/ invalidare sunt înaintate șefului Cancelariei Primului Ministru, după derularea procedurii reglementate de art. 5 din H.G. nr. 1643/2004, astfel că soluția Instanței de Fond nu are suport legal. Prin întâmpinarea formulată, intimatul - reclamant G.I.

a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că soluția este justă întrucât Comisia Centrală nu a validat în termenul de 60 de zile, prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată, Hotărârile C.M.B. Examinând sentința atacată prin prisma recursului formulat și a întâmpinării, precum și potrivit art. 304 1 C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată: În considerentele hotărârii atacate, Instanța de Fond a reținut corect că refuzul pârâtei de a proceda la validarea sau invalidarea hotărârii emise de C.M.B. constituie un refuz nejustificat de soluționare a unei cereri în termenul legal (de 60 de zile), dreptul reclamantului fiind recunoscut de lege (Legea nr. 9/1998).

A constatat, de asemenea corect, că potrivit art. 2 lit. m) din H.G. nr. 361/2005 analizarea și validarea/ invalidarea sunt în competența A.N.R.P., organ de specialitate al administrației publice centrale, fără personalitate juridică, aflat în subordinea Cancelariei Primului Ministru, care trebuie să procedeze la validare/ invalidare. În pofida acestor premise, concluzia reflectată în dispozitiv este greșită. Instanța nu poate obliga A.N.R.P. să analizeze Hotărârile nr. 2385 și nr. 2386 din 25 septembrie 2003, emise de Comisia Municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 și să procedeze conform art. 7 alin. (1) și alin. (3) din Legea nr. 9/1998, republicată și art. 2 lit. m) din H.G.

nr. 361/2005, menționate anterior, dar nu poate impune autorității soluția de validare a hotărârilor. Intimatul - reclamant avea posibilitatea legală a constrângerii pecuniare a recurentei - pârâte potrivit art. 18 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, pentru ca hotărârea judecătorească obținută să fie pusă în executare imediat, dar nu poate pretinde Instanței de judecată să se substituie autorității și să valideze hotărârile menționate. Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (2) C. proc. civ., pentru motivul de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se va admite recursul, se va modifica sentința atacată în sensul că obligă pârâta să emită ordine de validare sau de invalidare a Hotărârilor nr. 2385 din 25 septembrie 2003 și nr. 2386 din 25 septembrie 2003, emise de C.M.B.

pentru aplicarea Legii nr. 9/1998.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de Cancelaria Primului Ministru – A.N.R.P. împotriva sentinței civile nr. 10/ CA din 11 ianuarie 2007 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată în sensul că obligă pârâta să emită ordine de validare sau de invalidare a Hotărârilor nr. 2385 din 25 septembrie 2003 și nr. 2386 din 25 septembrie 2003, emise de Comisia municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 mai 2007.