ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 393/2004

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea formulată la data de 13 februarie 2003 reclamanta B.M. a solicitat obligarea pârâtului, Ministerul Finanțelor Publice – Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 – să valideze hotărârea nr. 65/14 iunie 2002 a Comisiei Județene Călărași.

În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 29 iunie 2002 i-a fost comunicată hotărârea nr. 65/14 iunie 2002 privind stabilirea compensațiilor bănești pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar, la aceeași dată hotărârea fiind comunicată și Ministerului Finanțelor Publice pentru validare, situație care nu a avut loc, deși la data de 27 noiembrie 2002 reclamanta l-a notificat pe pârât.

Prin sentința civilă nr. 926/2003 a Curții de Apel București, secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă reținându-se ca temei juridic art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen pârâtul.

În motivarea recursului se arată că aparține tribunalului competența de soluționare a cauzei, față de dispozițiile art. 7 alin. (3) și (4) dn Legea nr. 9/1998. Se mai precizează că termenul prevăzut de textul legal menționat este un termen de recomandare și că recurentul are un număr foarte mare de cereri de soluționat.

Verificând cauza în funcție de motivarea recursului în baza dispozițiilor art. 304 pct. 3 și 9 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:

Dispozițiile art. 7 din Legea nr. 9/1998 prevăd procedura de urmat în cazul contestării hotărârilor emise de Comisiile județene sau a municipiului București. Termenul de 60 de zile menționat la alin. (3) al art. 7 din lege se referă la termenul de soluționare a contestației.

Prin cererea de față reclamanta a solicitat sancționarea refuzului nejustificat al pârâtului de a valida hotărârea Comisiei județene, temeiul juridic reprezentându-l dispozițiile art. 1 alin. (2) din Legea nr. 29/1990, cu referire la art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9 /1998.

Legea nr. 9 /1998 nu prevede în mod expres un alt termen în care Ministerul Finanțelor Publice să valideze hotărârile comisiilor județene. Interpretând prin analogie dispozițiile legale, același termen se impune a fi respectat și pentru validarea sau invalidarea hotărârilor comisiilor județene în situația în care nu s-au formulat contestații. Cum de la data înaintării hotărârii Comisiei județene Călărași către Ministerul Finanțelor Publice (29 iunie 2002), acesta nu și-a îndeplinit obligația prevăzută de lege și menționată în dispozițiile art. 35 lit. b) din H.G. nr. 753/1998, temeinicia acțiunii este evidentă.

Având în vedere cele mai sus constatate, competența materială de soluționare a pricinii revine Curții de Apel București, secția contencios administrativ, în baza art. 3 pct. 1 C. proc. civ.

În ce privește fondul pricinii nu s-a formulat vreun motiv de recurs.

Recursul este însă tardiv declarat.

Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii ce se atacă.

Sentința a fost comunicată pârâtului la data de 24 septembrie 2003 conform dovezii aflate la fila 20 dosar fond, astfel încât recursul declarat la data de 13 octombrie 2003 este tardiv, formulat peste termenul legal de recurs.

Pentru considerentele expuse recursul va fi respins ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de Comisia Centrală pentru Aplicarea Legii nr. 9/1998 din Ministerul Finanțelor Publice împotriva sentinței civile nr. 926 din 17 iunie 2003 a Curții de Apel București, secția contencios administrativ, ca tardiv.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 februarie 2004.