ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3105/2005

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată la

data de 30 ianuarie 2004, reclamantul I.I. a chemat în judecată Ministerul

Finanțelor Publice - Comisa centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998,

solicitând obligarea acestora să valideze Hotărârea Comisiei Călărași nr. 24

din 11 martie 2003, precum și obligarea pârâtului la plata de daune cominatorii

de câte 5.000.000 lei/zi de întârziere, până la executarea efectivă.

În motivarea cererii sale,

reclamantul a arătat că hotărârea nr. 24/2004 a fost comunicată pârâtului, imediat

după emitere, iar acesta avea obligația, conform art. 2 alin. (3) din Legea nr.

9/1998, privind acordarea de compensații, cetățenilor români, pentru bunurile

trecute în proprietatea Statului bulgar, în urma aplicării Tratatului dintre

România și Bulgaria, din 7 septembrie 1940, să se pronunțe asupra ei în termen

de 60 de zile.

Prin sentința civilă nr. 319

din 18 februarie 2004, Curtea de Apel București, secția de contencios

administrativ, a admis în parte acțiunea, a obligat pârâta să valideze sau să

invalideze hotărârea nr. 24/2003, și în același timp a obligat-o la câte

500.000 lei daune cominatorii pe zi de întârziere, până la executarea efectivă.

S-a reținut pentru aceasta,

refuzul nejustificat al pârâtei de a se conforma dispozițiilor legale menționate.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs, Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998,

criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Recurenta a invocat pe cale

de excepție, necompetența Curții de Apel București, având în vedere dispozițiile

Legii nr. 9/1998, art. 7 alin. (4).

Pe fondul cauzei, recurenta

a susținut că termenul de 60 de zile vizează exclusiv soluționarea

contestațiilor și are caracter de recomandare, legiuitorul neprevăzând vreo

sancțiune pentru încălcarea lui.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

În conformitate cu

dispozițiile art. 7 alin. (3) din Legea nr. 9/1998, privind acordarea de

compensații, cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea

Statului bulgar, în urma Tratatului din 7 septembrie 1940: „Comisia centrală va

analiza contestațiile și va valida sau invalida măsurile stabilite de comisiile

județene și a municipiului București, admițând sau respingând după caz,

contestațiile ce i-au fost adresate”.

Potrivit art. 7 alin. (4),

hotărârile Comisiei centrale pot fi atacate la secția de contencios

administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază reclamantul.

Astfel fiind, este evident

că legiuitorul, instituind o procedură specială pentru acordarea de compensații,

cetățenilor români, pentru bunurile trecute în proprietatea Statului bulgar, ca

urmare a aplicării Tratatului din 7 septembrie 1940, a stabilit, totodată, și o

competență derogatorie de la dispozițiile Codului de procedură civilă, în

conformitate cu care secțiilor de contencios administrativ ale tribunalului din

raza de domiciliu a reclamantelor, le revine competența de soluționare a

litigiilor născute din aplicarea Legii nr. 9/1998.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

Comisia centrală pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, în prezent Cancelaria

Primului Ministru - Departamentul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, împotriva

sentinței civile nr. 319 din 18 februarie 2004, a Curții de Apel București,

secția de contencios administrativ.

Casează sentința atacată și

trimite cauza, spre competentă soluționare, la Tribunalul București.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 17 mai 2005.