ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4504/2009

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul C.N. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, obligarea acesteia să îi achite a doua tranșă din suma stabilită cu titlu de despăgubiri în temeiul Legii nr. 9/1998, conform art. 5 din H.G. nr. 286/2004, precum și penalități de întârziere de 100 lei/zi, până la plata efectivă a sumei.

Prin sentința civilă nr. 166 din 20 ianuarie 2009, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, invocând prevederile art. 7 din Legea nr. 9/1998, potrivit cărora competența de soluționare a acțiunilor îndreptate împotriva hotărârilor Comisiei centrale revine secției de contencios administrativ a tribunalului în a cărei rază teritorială domiciliază solicitantul. Tribunalul București, secția a IX-a de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1695 din 5 mai 2009, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, invocând dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, precum și calitatea de autoritate publică centrală a pârâtei.

Constatându-se ivirea conflictului negativ de competență, dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, pentru pronunțarea regulatorului de competență, potrivit art. 22 C. proc. civ. Examinând actele dosarului, se constată că, în raport cu obiectul acțiunii, competența materială revine secției de contencios administrativ a Tribunalului București. Astfel, obiectul acțiunii în cauza de față îl constituie obligarea pârâtei Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților la plata celei de-a doua tranșe din suma reprezentând despăgubiri stabilite în favoarea reclamantului prin hotărârea nr. 3413/2007 a Comisiei Municipiului București de aplicare a Legii nr. 9/1998, validată prin Ordinul nr. 3777 din 28 iunie 2007 al șefului Cancelariei Primului-ministru, comunicat reclamantului de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 din cadrul autorității pârâte.

Rezultă, așadar, că ne aflăm în prezența unei acțiuni în pretenții, având drept cauză neplata în termenul legal a unor despăgubiri stabilite printr-un act administrativ. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile Legii nr. 9/1998 privind acordarea de compensații cetățenilor români pentru bunurile trecute în proprietatea statului bulgar în urma aplicării Tratatului dintre România și Bulgaria, semnat la Craiova la 7 septembrie 1940, precum și cele ale Normelor metodologice pentru aplicarea acestei legi, aprobate prin H.G. nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare, inclusiv cele aduse prin H.G. nr. 1277/2007.

Astfel, conform art. 7 din legea susmenționată, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene sau a municipiului București poate face contestație la comisia centrală [alin. (2)], hotărârile acestei din urmă comisii putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul [alin. (4)]. De asemenea, potrivit prevederilor art. 35 din Normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 9/1998, propunerile de invalidare a hotărârii comisiei județene sau a municipiului București, precum și propunerile de plată se transmit de către Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 vicepreședintelui A.N.R.P.

[alin. (1)] care, pe baza acestora, dispune, prin decizie, plata despăgubirilor, iar prin decizie motivată, invalidarea hotărârii sau rectificarea acesteia [alin. (5)]. Totodată, conform alin. (6) al aceluiași articol, „Deciziile se comunică petenților și comisiilor județene sau a municipiului București și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază petentul". În același timp, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din același act normativ, "Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică". Rezultă, așadar, din cuprinsul textelor legale și normative sus menționate, că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr.9/1998 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.

Cum, în speță, ne aflăm în prezența unei acțiuni privind plata unor despăgubiri stabilite în temeiul Legii nr. 9/1998 iar competentă să facă această plată este - conform art. 38 alin. (1) din Normele metodologice pentru aplicarea legii respective, aprobate prin H.G. nr. 753/1998, cu modificările și completările ulterioare - pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Înalta Curte apreciază că soluționarea litigiului este, raportat la prevederile legale amintite și pentru identitate de rațiune, de competența Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Stabilește competența de soluționarea cauzei privind pe reclamantul C.N., în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului București, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2009.