ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3615/2010
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3615/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)
Asupra conflictului de competență de
față;
Din examinarea lucrărilor din dosar,
constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția
a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.T.I.I. în contradictoriu
cu pârâta A.N.R.P. a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui act
administrativ prin care să plătească suma de 101.858,67 lei.
În motivarea cererii reclamantul a
arătat că pârâta refuză să își îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege
pentru plata despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001.
În cauza pârâta a formulat
întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, solicitând
declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, cererea fiind
formulată împotriva unei instituții de nivel central.
Tribunalul București, secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2897 din 26 octombrie
2009 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a
contencios administrativ și fiscal, reținând în esență dispozițiile art. 10 alin.
(1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanța competentă să soluționeze
actele autorităților și instituțiile centrale, aparține Curților de Apel.
La rândul ei și Curtea de Apel
București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința
civilă nr. 2805 din 9 iunie 2010 și-a declinat competența de soluționare a
cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX A contencios
administrativ și fiscal.
În considerentele hotărârii această
instanță a reținut că dispozițiile art. alin. (4) din Legea nr. 9/1998,
republicată, dau în competența Tribunalului, secția de contencios administrativ
și fiscal contestațiile împotriva hotărârilor Comisiei centrale de stabilire a
despăgubirilor.
Ivindu-se conflict negativ de
competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru
pronunțarea unui regulator de competență.
Sesizată în condițiile art. 22 alin.
(3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului
constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Curtea de Apel
București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, pentru
următoarele considerente:
Prin cererea formulată pe rolul
Tribunalului București reclamantul R.T.I.I. a chemat în judecată A.N.R.P., direcția
pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând măsuri reparatorii
prin echivalent pentru imobilul situat în București intrat în proprietatea
statului prin Decretul nr. 90/1950.
Cadrul legislativ care guvernează
regulile plăților efective în contul despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001
este reprezentat de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății
și justiției precum și unele măsuri adiacente, Titlul VII, așa cum a fost
modificată de O.G. nr. 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a
despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.
Potrivit dispozițiilor art. 19 și art.
20 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII:
“Art. 19 - Deciziile adoptate de
către Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii
contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul,
reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Contestația
suspendă exercițiul dreptului de dispoziție asupra titlului de despăgubire al
titularului. Despre contestații se va face mențiune în evidențele ținute de
entitatea care îndeplinește funcții de registru și depozitare pentru Comisia
Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Art. 20 - (1) Competența de
soluționare revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de
Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul
domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din
țară sau, după caz, la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din
România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu
domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ
și fiscal a Curții de Apel București”.
Totodată, potrivit art. 3 pct. 1 C.
proc. civ.,”Curțile de Apel judecă, în primă instanță, (…) procesele și
cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și
instituțiilor centrale”.
De asemenea, potrivit dispozițiilor art.
10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ: „(1)
Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile
publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,
contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde
lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele
privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice
centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii
vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează,
în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de
apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
Având în vedere dispozițiile susmenționate
privind stabilirea competenței și în raport cu faptul că autoritatea chemată în
judecată, respectiv A.N.R.P. este, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 363/2005,
organ de specialitate al administrației publice centrale, competența de soluționare
a cauzei aparține Curții de Apel.
Pentru considerentele expuse, Înalta
Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ. stabilește competența de
soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a
contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabilește competența de soluționare
a cauzei, privind pe R.T.I.I. și A.N.R.P., direcția pentru coordonarea
aplicării Legii nr. 10/2001 în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII
a contencios administrativ și fiscal.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică,
astăzi 19 august 2010.