ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 19.08.2010

ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3615/2010

HOTĂRÂRE
19.08.2010
CAMERĂ
contencios
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3615/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra conflictului de competență de

față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția

a IX-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul R.T.I.I. în contradictoriu

cu pârâta A.N.R.P. a solicitat obligarea pârâtei la emiterea unui act

administrativ prin care să plătească suma de 101.858,67 lei.

În motivarea cererii reclamantul a

arătat că pârâta refuză să își îndeplinească atribuțiile prevăzute de lege

pentru plata despăgubirilor conform Legii nr. 10/2001.

În cauza pârâta a formulat

întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței materiale, solicitând

declinarea competenței în favoarea Curții de Apel București, cererea fiind

formulată împotriva unei instituții de nivel central.

Tribunalul București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 2897 din 26 octombrie

2009 a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a IX-a

contencios administrativ și fiscal, reținând în esență dispozițiile art. 10 alin.

(1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora instanța competentă să soluționeze

actele autorităților și instituțiile centrale, aparține Curților de Apel.

La rândul ei și Curtea de Apel

București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 2805 din 9 iunie 2010 și-a declinat competența de soluționare a

cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a IX A contencios

administrativ și fiscal.

În considerentele hotărârii această

instanță a reținut că dispozițiile art. alin. (4) din Legea nr. 9/1998,

republicată, dau în competența Tribunalului, secția de contencios administrativ

și fiscal contestațiile împotriva hotărârilor Comisiei centrale de stabilire a

despăgubirilor.

Ivindu-se conflict negativ de

competență dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru

pronunțarea unui regulator de competență.

Sesizată în condițiile art. 22 alin.

(3) C. proc. civ., Înalta Curte, analizând actele și lucrările dosarului

constată că instanța competentă să soluționeze pricina este Curtea de Apel

București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, pentru

următoarele considerente:

Prin cererea formulată pe rolul

Tribunalului București reclamantul R.T.I.I. a chemat în judecată A.N.R.P., direcția

pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 solicitând măsuri reparatorii

prin echivalent pentru imobilul situat în București intrat în proprietatea

statului prin Decretul nr. 90/1950.

Cadrul legislativ care guvernează

regulile plăților efective în contul despăgubirilor în baza Legii nr. 10/2001

este reprezentat de Legea nr. 247/2005 privind reforma în domeniul proprietății

și justiției precum și unele măsuri adiacente, Titlul VII, așa cum a fost

modificată de O.G. nr. 81/2007 privind accelerarea procedurii de acordare a

despăgubirilor aferente imobilelor preluate în mod abuziv.

Potrivit dispozițiilor art. 19 și art.

20 din Legea nr. 247/2005, Titlul VII:

Art. 19 - Deciziile adoptate de

către Comisia Centrală pot fi atacate cu contestație în condițiile Legii

contenciosului administrativ nr. 554/2004, în contradictoriu cu statul,

reprezentat prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor. Contestația

suspendă exercițiul dreptului de dispoziție asupra titlului de despăgubire al

titularului. Despre contestații se va face mențiune în evidențele ținute de

entitatea care îndeplinește funcții de registru și depozitare pentru Comisia

Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor.

Art. 20 - (1) Competența de

soluționare revine Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de

Apel în a cărei rază teritorială domiciliază reclamantul. Dacă reclamantul

domiciliază în străinătate, cererea se adresează instanței reședinței sale din

țară sau, după caz, la instanța domiciliului reprezentantului acestuia din

România, iar dacă nu are nici reședință în România și nici reprezentant cu

domiciliul în România, cererea se adresează Secției de contencios administrativ

și fiscal a Curții de Apel București”.

Totodată, potrivit art. 3 pct. 1 C.

proc. civ.,”Curțile de Apel judecă, în primă instanță, (…) procesele și

cererile în materie de contencios administrativ privind actele autorităților și

instituțiilor centrale”.

De asemenea, potrivit dispozițiilor art.

10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, privind contenciosul administrativ: „(1)

Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile

publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite,

contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora, de până la 5 miliarde

lei, se soluționează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele

privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice

centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii

vamale și accesorii ale acestora, mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează,

în fond, de secțiile de contencios administrativ și fiscal ale curților de

apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.

Având în vedere dispozițiile susmenționate

privind stabilirea competenței și în raport cu faptul că autoritatea chemată în

judecată, respectiv A.N.R.P. este, potrivit art. 1 alin. (1) din H.G. nr. 363/2005,

organ de specialitate al administrației publice centrale, competența de soluționare

a cauzei aparține Curții de Apel.

Pentru considerentele expuse, Înalta

Curte, în temeiul art. 20 alin. (3) C. proc. civ. stabilește competența de

soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII a

contencios administrativ și fiscal.

Stabilește competența de soluționare

a cauzei, privind pe R.T.I.I. și A.N.R.P., direcția pentru coordonarea

aplicării Legii nr. 10/2001 în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII

a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică,

astăzi 19 august 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2010-02-02
0,97
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 511/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 1.894 din 20 mai 2009 a Tribunalului București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a fost a
ÎCCJ 2010-01-29
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 466/2010
P., în condițiile Legii nr. 247/2005, tribunalul a admis excepția necompetenței sale materiale în ceea ce privește soluționarea capătului doi de cerere, excepție invocată din oficiu. Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că prin modific
ÎCCJ 2009-10-07
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4379/2010
a comercială, a admis recursul și a casat sentința recurată, trimițând cauza spre soluționare în primă instanță la Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Pentru a dispune astfel, Tribunalul a arătat, în esen
ÎCCJ 2010-03-18
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1580/2010
Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Tribunalul București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 1562 din 22 aprilie 2009 a admis
ÎCCJ 2010-08-19
0,96
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3614/2010
ron. Prin sentința civilă nr. 115 din 12 ianuarie 2010 Curtea de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Giurgiu, secția de contencios admini
Sursă