ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6151/2011

Asupra conflictului

negativ de competență de față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Reclamanta I.E. a chemat în judecată

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței

ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să emită decizie

prin care să valideze Hotărârea nr. 148 din 19 noiembrie 2009 „în fapt o

revenire la Hotărârea nr. 119 din 12 aprilie 2006”, obligarea la plata de

penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea

acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de invalidare a Hotărârii nr. 119 din 12

aprilie 2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este în

contradicție cu prevederile acestei legi și cu normele de aplicare a acesteia.

La termenul din 15

iunie 2011 Tribunalul Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și

fiscal, din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a acestei

instanțe rămânând în pronunțare pe acest aspect.

Prin sentința civilă nr.

3223/CA din 22 iunie 2011 Tribunalul Brașov, a admis excepția necompetenței

sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Curții de Apel Brașov.

Pentru a pronunța

această hotărâre, instanța a reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților este autoritate publică centrală și, în raport de

dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ competența

soluționării cauzei în fond revine secțiilor de contencios administrativ și

fiscal a curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede

altfel.

La rândul său, Curtea

de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința

civilă nr. 185/F din 7 octombrie 2011, invocând excepția necompetenței sale

materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea

Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

Totodată a constatat

ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza în vederea soluționării

Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 22 C. proc. civ.

Pentru a hotărî

astfel s-a reținut că deciziile vicepreședintelui Autorității Naționale pentru

Restituirea Proprietăților de plată prin care se modifică hotărârile inițiale,

deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile pot fi

atacate la secția de contencios administrativ a tribunalelor în raza căruia domiciliază

solicitantul.

Înalta Curte,

constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ.,

urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei,

precum și cu dispozițiile legale j incidente pricinii.

Conflictul de

competență ivit între Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și

fiscal și Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, se

va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe

reclamanta I.E. și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea

Proprietăților, în favoarea Tribunalului Brașov pentru considerentele ce

urmează.

Art. 6 din O.U.G. nr.

25/2007 pentru stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru

al Guvernului, dispunând înființarea Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu

personalitate juridică, în subordinea Ministerul Economiei și Finanțelor,

conferă vicepreședintelui acestuia atribuții legate de invalidarea hotărârilor

comisiilor județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998

care nu întrunesc condițiile cerute de lege.

Totodată, conform alin.

(6) al aceluiași articol, „Deciziile se comunică petenților și comisiilor

județene sau a municipiului București și pot fi atacate în termen de 30 de zile

la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază

petentul”.

În același timp,

potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din același act normativ, „Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se

face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin

Direcția economică”.

Rezultă, așadar, din

cuprinsul textelor legale și normative sus menționate, că actele administrative

emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea

Legii nr. 9/1998 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ,

fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului.

Înalta Curte reține

că, în cauză, nu sunt incidente normele de drept comun în materia competenței

instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004,

ci prevederile Legii nr. 9/1998, a căror aplicare a generat litigiul, și care,

având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia

generalibus derogant.

Având în vedere

considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ.,

Înalta Curte, stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și

care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului

Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența

de soluționare a cauzei privind pe I.E. și Autoritatea Națională pentru

Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului Brașov.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2011.