ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6151/2011

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Reclamanta I.E. a chemat în judecată Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, solicitând instanței ca în contradictoriu cu pârâta să dispună obligarea acesteia să emită decizie prin care să valideze Hotărârea nr. 148 din 19 noiembrie 2009 „în fapt o revenire la Hotărârea nr. 119 din 12 aprilie 2006”, obligarea la plata de penalități de întârziere, cu cheltuieli de judecată. În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că decizia de invalidare a Hotărârii nr. 119 din 12 aprilie 2006 emisă de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 este în contradicție cu prevederile acestei legi și cu normele de aplicare a acesteia.

La termenul din 15 iunie 2011 Tribunalul Brașov, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, din oficiu a invocat excepția de necompetență materială a acestei instanțe rămânând în pronunțare pe acest aspect. Prin sentința civilă nr. 3223/CA din 22 iunie 2011 Tribunalul Brașov, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Brașov. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a reținut că pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților este autoritate publică centrală și, în raport de dispozițiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ competența soluționării cauzei în fond revine secțiilor de contencios administrativ și fiscal a curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.

La rândul său, Curtea de Apel Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 185/F din 7 octombrie 2011, invocând excepția necompetenței sale materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal. Totodată a constatat ivit conflictul negativ de competență și a trimis cauza în vederea soluționării Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit art. 22 C. proc. civ. Pentru a hotărî astfel s-a reținut că deciziile vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților de plată prin care se modifică hotărârile inițiale, deciziile de invalidare și cele prin care se soluționează contestațiile pot fi atacate la secția de contencios administrativ a tribunalelor în raza căruia domiciliază solicitantul.

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 20, 21 și 22 C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale j incidente pricinii. Conflictul de competență ivit între Tribunalul Brașov, secția contencios administrativ și fiscal și Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, se va rezolva în sensul stabilirii competenței de soluționare a cauzei privind pe reclamanta I.E. și pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Brașov pentru considerentele ce urmează. Art. 6 din O.U.G.

nr. 25/2007 pentru stabilirea unor măsuri pentru reorganizarea aparatului de lucru al Guvernului, dispunând înființarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților ca organ de specialitate al administrației publice centrale, cu personalitate juridică, în subordinea Ministerul Economiei și Finanțelor, conferă vicepreședintelui acestuia atribuții legate de invalidarea hotărârilor comisiilor județene ori a municipiului București pentru aplicarea Legii nr. 9/1998 care nu întrunesc condițiile cerute de lege. Totodată, conform alin. (6) al aceluiași articol, „Deciziile se comunică petenților și comisiilor județene sau a municipiului București și pot fi atacate în termen de 30 de zile la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază petentul”.

În același timp, potrivit dispozițiilor art. 38 alin. (1) din același act normativ, „Plata despăgubirilor solicitate în baza Legii nr. 9/1998 se face de către Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, prin Direcția economică”. Rezultă, așadar, din cuprinsul textelor legale și normative sus menționate, că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 9/1998 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba despre o competență exclusivă a tribunalului. Înalta Curte reține că, în cauză, nu sunt incidente normele de drept comun în materia competenței instanței de contencios administrativ, respectiv art. 10 din Legea nr. 554/2004, ci prevederile Legii nr. 9/1998, a căror aplicare a generat litigiul, și care, având caracter special, sunt derogatorii, conform principiului lex specialia generalibus derogant.

Având în vedere considerentele expuse cât și dispozițiile art. 22 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte, stabilește competența de soluționare a cauzei deduse judecății și care formează obiectul conflictului de competență în favoarea Tribunalului Brașov, secția de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe I.E. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în favoarea Tribunalului Brașov. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2011.