ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2119/2010

Asupra conflictului negativ de

competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 611/CA

din 20 octombrie 2009 Tribunalul Iași, secția contencios

administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței

materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența de

soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași.

Pentru a pronunța această

hotărâre Tribunalul a avut în vedere faptul că obiectul litigiului îl

reprezintă anularea unei decizii emisă de o autoritate publică

centrală.

De asemenea, s-a mai reținut că

dispozițiile art. 8 alin. (5), art. 31 pct. 1 lit. a) și art. 10 din

Legea nr. 554/2004, coroborate, duc la concluzia că, în prezent, nu mai

există dispoziții derogatorii de la normele generale de

competență (în sens contrar s-ar fi menținut în cuprinsul legii

sintagma de tribunal și nu s-ar fi modificat în instanță competența

potrivit legii contenciosului administrativ).

Curtea de Apel Iași prin sentința

nr. 216/CA din 7 decembrie 2009 a declinat competența de soluționare

a cauzei, a suspendat, din oficiu, judecata pricinii și a înaintat dosarul

Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea

soluționării conflictului negativ de competență ivit între

Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de

apel a reținut că nu are competența de a soluționa acțiunea

reclamanților deoarece, pe de o parte, modificările aduse alin. (5)

al art. 8 din Legea nr. 290/2003 nu instituie în mod expres, competența curților

de apel de a soluționa cererile referitoare la actele emise de Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, ci fac doar o

referire generală la Legea contenciosului administrativ, iar pe de

altă parte că alin. (6) al aceluiași articol, care nu a fost

modificat prin Legea nr. 171/2006, prevede în mod expres că

hotărârile date de tribunal nu pot fi atacate cu recurs, în

condițiile legii, dispoziție din care rezultă fără

echivoc că legiuitorul a înțeles să păstreze

competența de primă instanță a tribunalului în această

materie.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, ca instanță competentă să soluționeze

conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili

competența de soluționare a cauzei, în primă instanță,

în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ

și fiscal.

Înalta Curte apreciază că,

pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu,

sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003.

Conform alin. (3) al articolului anterior

indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de

hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București,

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași

articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul

pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va

aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui

Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru

aplicarea Legii nr. 290/2003.

Alin. (5) din articolul în discuție

precizează că hotărârile Autorității Naționale

pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului

judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului

administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare.

Totodată, conform alin. 6 al

articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal

sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G.

nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.

290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că

deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc,

conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la

comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza

căruia domiciliază solicitantul.

Din interpretarea tuturor acestor texte

normative rezultă faptul că actele administrative emise de

Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în

aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios

administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a

tribunalului

Nu există nici o îndoială

că, întotdeauna, competența materială a instanței de

judecată este reglementată de norme imperative.

În litigiul de față suntem în

prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri

reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003.

Un argument în plus, în sensul celor reținute

îl reprezintă și faptul că la data de 23 noiembrie 2009, în

ședința plenului judecătorilor Secției contencios

administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție

de principiu pentru unificarea practicii:

„acțiunile având ca obiect obligarea

Autorității Naționale pentru Restituirea

Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin

hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența

Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal”.

Soluția adoptată a fost luată

în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației

în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare

să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces

echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor

Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a

jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției

supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor

legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență

(CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României

(nr. 1), § 39-40).

În consecință, pentru considerentele

arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă să

soluționeze pricina, în primă instanță, este Tribunalul

Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de

soluționare a cauzei, privind pe C.L.G., G.P.I. și Autoritatea

Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea

Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.