ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2119/2010

Asupra conflictului negativ de competență de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 611/CA din 20 octombrie 2009 Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Curții de Apel Iași. Pentru a pronunța această hotărâre Tribunalul a avut în vedere faptul că obiectul litigiului îl reprezintă anularea unei decizii emisă de o autoritate publică centrală. De asemenea, s-a mai reținut că dispozițiile art. 8 alin. (5), art. 31 pct. 1 lit. a) și art. 10 din Legea nr. 554/2004, coroborate, duc la concluzia că, în prezent, nu mai există dispoziții derogatorii de la normele generale de competență (în sens contrar s-ar fi menținut în cuprinsul legii sintagma de tribunal și nu s-ar fi modificat în instanță competența potrivit legii contenciosului administrativ).

Curtea de Apel Iași prin sentința nr. 216/CA din 7 decembrie 2009 a declinat competența de soluționare a cauzei, a suspendat, din oficiu, judecata pricinii și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență ivit între Tribunalul Iași și Curtea de Apel Iași.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de apel a reținut că nu are competența de a soluționa acțiunea reclamanților deoarece, pe de o parte, modificările aduse alin. (5) al art. 8 din Legea nr. 290/2003 nu instituie în mod expres, competența curților de apel de a soluționa cererile referitoare la actele emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, ci fac doar o referire generală la Legea contenciosului administrativ, iar pe de altă parte că alin. (6) al aceluiași articol, care nu a fost modificat prin Legea nr. 171/2006, prevede în mod expres că hotărârile date de tribunal nu pot fi atacate cu recurs, în condițiile legii, dispoziție din care rezultă fără echivoc că legiuitorul a înțeles să păstreze competența de primă instanță a tribunalului în această materie.

Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 22 alin. (3) și (5) C. proc. civ. va stabili competența de soluționare a cauzei, în primă instanță, în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Înalta Curte apreciază că, pentru corecta soluționare a problemei de drept aflată în litigiu, sunt relevante prevederile art. 8 din Legea nr. 290/2003. Conform alin. (3) al articolului anterior indicat, în termen de 15 zile de la comunicare, solicitantul nemulțumit de hotărârea comisiei județene, respectiv a municipiului București, pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 poate face contestație la Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003.

În plus, alin. (4) al aceluiași articol prevede că, în termen de cel mult 60 de zile, Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, Serviciul pentru aplicarea Legii nr. 290/2003 va analiza contestațiile și le va aproba sau le va respinge prin decizie motivată a vicepreședintelui Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților care coordonează activitatea Serviciului pentru aplicarea Legii nr. 290/2003. Alin. (5) din articolul în discuție precizează că hotărârile Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților sunt supuse controlului judecătoresc, putând fi atacate în condițiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările ulterioare. Totodată, conform alin. 6 al articolului mai sus individualizat, hotărârile pronunțate de tribunal sunt supuse căilor de atac prevăzute de lege.

De asemenea, art. 17 alin. (6) din H.G. nr. 57/2008 privind modificarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 290/2003, aprobate prin H.G. nr. 1120/2006, menționează faptul că deciziile vicepreședintelui sunt supuse controlului judecătoresc, conform prevederilor legale, putând fi atacate, în termen de 30 de zile de la comunicare, la secția de contencios administrativ a tribunalului în raza căruia domiciliază solicitantul. Din interpretarea tuturor acestor texte normative rezultă faptul că actele administrative emise de Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților în aplicarea Legii nr. 290/2003 pot fi contestate la instanța de contencios administrativ, fiind vorba de o competență exclusivă a tribunalului Nu există nici o îndoială că, întotdeauna, competența materială a instanței de judecată este reglementată de norme imperative.

În litigiul de față suntem în prezența unei acțiuni privind acordarea unor despăgubiri reactualizate, având drept temei juridic Legea nr. 290/2003. Un argument în plus, în sensul celor reținute îl reprezintă și faptul că la data de 23 noiembrie 2009, în ședința plenului judecătorilor Secției contencios administrativ și fiscal a fost adoptată următoarea soluție de principiu pentru unificarea practicii: „acțiunile având ca obiect obligarea Autorității Naționale pentru Restituirea Proprietăților la plata despăgubirilor acordate prin hotărârea Comisiei județene de aplicare a Legii nr. 290/2003 sunt de competența Tribunalului, secția contencios administrativ și fiscal”.

Soluția adoptată a fost luată în vederea interpretării și aplicării unitare a legislației în materia contenciosului administrativ, de care instanța este datoare să țină seamă, în considerarea dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, a principiului securității raporturilor juridice și a jurisprudenței CEDO care a statuat în mod constant că rolul jurisdicției supreme este acela de a stabili o interpretare de urmat a dispozițiilor legale, prin înlăturarea divergențelor de jurisprudență (CEDO, Hotărârea din 6 decembrie 2007 în cazul Beian împotriva României (nr. 1), § 39-40). În consecință, pentru considerentele arătate, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze pricina, în primă instanță, este Tribunalul Iași, secția contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe C.L.G., G.P.I. și Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților, în favoarea Tribunalului Iași, secția contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 23 aprilie 2010.