ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2011

Asupra recursului de

față;

Din examinarea

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

competență

Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Iași sub nr. 13980/245/2009, reclamanta SC

R.

SRL, a chemat în judecată pe pârâta I.T.M.

Iași, solicitând să se dispună anularea procesului verbal de cercetare din 5

mai 2009 încheiat de ITM Iași, exonerarea de plata amenzilor și înlăturarea

sancțiunilor complementare.

În motivarea cererii,

reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate fabricarea echipamentelor de

ridicat și manipulat, precum și repararea, întreținerea și asigurarea reviziei

tehnice a acestora, și că, prin contractul din 17 aprilie 2008 s-a obligat să

asigure întreținerea tehnică a unei macarale turn cu braț orizontal cu montaj

la punct fix tip FMGRU FM RB 1035 I, aflată în proprietatea SC C.G.C. SRL.

A mai arătat

reclamanta că, în cursul unei operațiuni de pliere a acestei macarale a avut

loc un accident, în urma căruia I.S.C.I.R. Iași a întocmit un proces-verbal de

verificare tehnică pentru cercetarea cauzelor ce au dus la producerea

incidentului, iar, după 6 luni, I.T.M. Iași a întocmit procesul-verbal de

cercetare din 5 mai 2009, amendând reclamanta în baza dispozițiilor art. 39 din

Legea nr. 319/2006 și dispunând și alte sancțiuni complementare în sarcina

acesteia.

Prin Sentința civilă nr.

4171 din 16 martie 2010, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență

materială invocată de intimata I.T.M. Iași și a declinat cauza în favoarea

Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea acestei

hotărâri, Judecătoria Iași a reținut că în speță nu se solicită doar anularea

sancțiunilor contravenționale, ci a întregului proces verbal de constatare,

care este un act administrativ, aspect de natură a atrage competența materială

a tribunalului.

La rândul său,

Tribunalului Iași, prin Sentința civilă nr. 832 din 12 octombrie  2010, a admis

excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza spre soluționare

către Judecătoria Iași.

Pentru a hotărî

astfel, Tribunalul a apreciat că, față de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 319/2006,

care arată că prevederile art. 39 alin. (2) – (9) și cele ale art. 40 se

completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor, și în lipsa oricăror dispoziții contrare exprese, împotriva

procesului verbal prin care s-au stabilit și sancționat contravențiile se

urmează procedura prevăzută de O.G. nr. 2/2001.

Constatând ivit

conflictul negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 C. proc.

civ., Tribunalul a decis înaintarea cauzei către Curtea de Apel Iași în vederea

pronunțării regulatorului de competență

competență pronunțat în cauză

Prin Sentința civilă nr.

18/ CA din 13 decembrie  2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în

favoarea Judecătoriei Iași

în ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate

reclamantei la punctul O din procesul verbal nr. 95380/05 mai 2009, și în

favoarea Tribunalului Iași în ceea ce privește restul măsurilor aplicate

reclamantei prin același procesul verbal.

În motivarea acestei

hotărâri, Curtea a reținut

că actul contestat este un act complex ce înglobează în

conținutul său două acte juridice cu regim distinct, respectiv un proces verbal

de contravenție care potrivit art. 43 din Legea 319/20006, raportat la

prevederile art. 31 alin (2) din. O.G. 2/2001 privind regimul juridic al

contravențiilor atrage competența în primă instanța a Judecătoriei Iași și un

act administrativ care poate fi contestat în fața instanțelor de contencios

administrativ potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, competența de

soluționare revenind Tribunalului Iași conform art. 10 din legea 554/2004 și art.

2 din C. proc. civ., acesta fiind emis de o autoritate locală.

A arătat Curtea că

faptul că două acte juridice sunt cuprinse în același înscris material nu poate

atrage și competența unei singure instanțe, cu încălcarea dispozițiilor legale

imperative ce reglementează competența materială, în acest caz necompetența

fiind de ordine publică potrivit art. 159 C. proc. civ. În cauză nu se poate

pune problema incidenței art. 17 C. proc. civ., neputându-se considera că

există vreo cerere accesorie sau incidentală celeilalte pentru a atrage competența

doar uneia din instanțele sesizate.

exercitată în cauză

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs reclamanta

SC R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și

netemeinicie, solicitând casarea hotărârii și stabilirea competenței materiale

de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iași.

În dezvoltarea căii

de atac, recurenta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu

greșita interpretare

a dispozițiilor O.G. 2/2001, a Legii 319/2006 și art. 17 C. proc. civ.,

considerând că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției

reprezintă un act care înglobează în conținutul său două acte juridice cu regim

distinct, respectiv un proces verbal de contravenție si un act administrativ.

Recurenta susține că

deși

prin procesul verbal s-a dispus, pe lângă sancțiunea amenzii în cuantum de

17.000 de lei,și alte măsuri de către I.T.M. Iași, acestea reprezintă în mod

clar măsuri complementare, cum este cea de la punctul "R" privind

înregistrarea procesului verbal în registrul de evidență a incidentelor

periculoase, și măsuri dispuse ca urmare a petrecerii incidentului, având ca

scop prevenirea altor evenimente similare, în speță cele de la punctul

"S".

În fine apreciată

recurenta că procesul verbal de cercetare din data de 5 septembrie 2010

întocmit de I.T.M. Iași trebuie analizat în integralitatea sa, atât în ceea ce

privește sancțiunile contravenționale cât și cele complementare, de către

Judecătoria Iași.

intimatului

Intimatul - pârât I.T.M.

Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului,

motivând că intenția recurentei-reclamante a fost aceea de a contesta procesul

verbal de cercetare din 5 mai 2009 întocmit de I.T.M. Iași, care reprezintă un

act administrativ, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține

Tribunalului, secția contencios administrativ.

II. Considerentele

Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința

recurată, în raport cu criticile formulate, cât și sub toate aspectele, conform

art. 304

1

C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este

nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.

corespunzătoare motivului de recurs

Așa cum rezultă din

expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul acțiunii îl reprezintă

procesul verbal de cercetare din data de 5 mai 2009 întocmit de intimatul - pârât

I.T.

m

. Iași cu ocazia cercetării

evenimentului petrecut în data de 11 noiembrie 2008 în urma căruia s-a

răsturnat o macara turn tip FMRB 1035 I, cercetare efectuată în conformitate cu

prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și a Normelor

metodologice de aplicare (H.G. nr. 1425/2006).

Cercetarea

evenimentului s-a finalizat conform art. 122 din lege cu întocmirea unui dosar

având nr. 95380/2008, cuprinzând capitolele obligatorii prevăzute de lege și

având ca scop stabilirea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la

producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a

măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri

similare și, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului.

La pct. O sunt prevăzute

și sancțiunile contravenționale aplicate conform art. 39 alin. (5) și (9) lit.

i) din Legea nr. 319/2006.

Prin urmare, așa cum

a reținut instanța în regulatorul de competență pronunțat conform art. 21 C.

proc. civ., actul contestat este un act complex care înglobează în conținutul

său atât un act administrativ, cât și un act cu caracter sancționator

contravențional conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 319/2006 și art. 31 alin.

(2) din O.G. nr. 2/2001.

Aspectele relevante

de intimată, că recurenta ar fi trebuit să conteste procesul verbal de

constatare și sancționare a contravențiilor din 8 mai 2009 prin care au fost

aplicate amenzile în urma cercetării, circumscris exigențelor

o

.G. nr. 2/2001, exced competenței

instanței de recurs sesizate cu soluționarea unui regulator de competență.

Mai mult, din cuprinsul

acțiunii rezultă că reclamanta a înțeles să conteste rezultatul cercetărilor

evenimentului, solicitând exonerarea de plata amenzilor și înlăturarea normelor

dispuse prin procesul verbal de cercetare din 5 mai 2008.

sentinței instanței de recurs

Față de cele anterior

reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.,

și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va

respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul

formulat de către recurenta-reclamantă SC R. SRL împotriva Sentinței civile nr.

181/ CA din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios

administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință

publică, astăzi 25 februarie 2011.