ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1170/2011

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Procedura anterioară regulatorului de competență Prin acțiunea înregistrată inițial la Judecătoria Iași sub nr. 13980/245/2009, reclamanta SC R. SRL, a chemat în judecată pe pârâta I.T.M. Iași, solicitând să se dispună anularea procesului verbal de cercetare din 5 mai 2009 încheiat de ITM Iași, exonerarea de plata amenzilor și înlăturarea sancțiunilor complementare. În motivarea cererii, reclamanta a arătat că are ca obiect de activitate fabricarea echipamentelor de ridicat și manipulat, precum și repararea, întreținerea și asigurarea reviziei tehnice a acestora, și că, prin contractul din 17 aprilie 2008 s-a obligat să asigure întreținerea tehnică a unei macarale turn cu braț orizontal cu montaj la punct fix tip FMGRU FM RB 1035 I, aflată în proprietatea SC C.G.C.

SRL. A mai arătat reclamanta că, în cursul unei operațiuni de pliere a acestei macarale a avut loc un accident, în urma căruia I.S.C.I.R. Iași a întocmit un proces-verbal de verificare tehnică pentru cercetarea cauzelor ce au dus la producerea incidentului, iar, după 6 luni, I.T.M. Iași a întocmit procesul-verbal de cercetare din 5 mai 2009, amendând reclamanta în baza dispozițiilor art. 39 din Legea nr. 319/2006 și dispunând și alte sancțiuni complementare în sarcina acesteia. Prin Sentința civilă nr. 4171 din 16 martie 2010, Judecătoria Iași a admis excepția de necompetență materială invocată de intimata I.T.M. Iași și a declinat cauza în favoarea Tribunalului Iași, secția comercială și de contencios administrativ.

În motivarea acestei hotărâri, Judecătoria Iași a reținut că în speță nu se solicită doar anularea sancțiunilor contravenționale, ci a întregului proces verbal de constatare, care este un act administrativ, aspect de natură a atrage competența materială a tribunalului. La rândul său, Tribunalului Iași, prin Sentința civilă nr. 832 din 12 octombrie 2010, a admis excepția necompetenței sale materiale și a declinat cauza spre soluționare către Judecătoria Iași. Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a apreciat că, față de dispozițiile art. 43 din Legea nr. 319/2006, care arată că prevederile art. 39 alin. (2) – (9) și cele ale art. 40 se completează cu dispozițiile O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, și în lipsa oricăror dispoziții contrare exprese, împotriva procesului verbal prin care s-au stabilit și sancționat contravențiile se urmează procedura prevăzută de O.G.

nr. 2/2001. Constatând ivit conflictul negativ de competență, în temeiul art. 20 pct. 2, art. 21 C. proc. civ., Tribunalul a decis înaintarea cauzei către Curtea de Apel Iași în vederea pronunțării regulatorului de competență 2. Regulatorul de competență pronunțat în cauză Prin Sentința civilă nr. 18/ CA din 13 decembrie 2010, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Iași în ceea ce privește sancțiunile contravenționale aplicate reclamantei la punctul O din procesul verbal nr. 95380/05 mai 2009, și în favoarea Tribunalului Iași în ceea ce privește restul măsurilor aplicate reclamantei prin același procesul verbal.

În motivarea acestei hotărâri, Curtea a reținut că actul contestat este un act complex ce înglobează în conținutul său două acte juridice cu regim distinct, respectiv un proces verbal de contravenție care potrivit art. 43 din Legea 319/20006, raportat la prevederile art. 31 alin (2) din. O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor atrage competența în primă instanța a Judecătoriei Iași și un act administrativ care poate fi contestat în fața instanțelor de contencios administrativ potrivit art. 1 alin. (1) din Legea 554/2004, competența de soluționare revenind Tribunalului Iași conform art. 10 din legea 554/2004 și art. 2 din C. proc. civ., acesta fiind emis de o autoritate locală.

A arătat Curtea că faptul că două acte juridice sunt cuprinse în același înscris material nu poate atrage și competența unei singure instanțe, cu încălcarea dispozițiilor legale imperative ce reglementează competența materială, în acest caz necompetența fiind de ordine publică potrivit art. 159 C. proc. civ. În cauză nu se poate pune problema incidenței art. 17 C. proc. civ., neputându-se considera că există vreo cerere accesorie sau incidentală celeilalte pentru a atrage competența doar uneia din instanțele sesizate. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC R. SRL, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând casarea hotărârii și stabilirea competenței materiale de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Iași.

În dezvoltarea căii de atac, recurenta arată că prima instanță a pronunțat o hotărâre cu greșita interpretare a dispozițiilor O.G. 2/2001, a Legii 319/2006 și art. 17 C. proc. civ., considerând că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției reprezintă un act care înglobează în conținutul său două acte juridice cu regim distinct, respectiv un proces verbal de contravenție si un act administrativ. Recurenta susține că deși prin procesul verbal s-a dispus, pe lângă sancțiunea amenzii în cuantum de 17.000 de lei,și alte măsuri de către I.T.M.

Iași, acestea reprezintă în mod clar măsuri complementare, cum este cea de la punctul "R" privind înregistrarea procesului verbal în registrul de evidență a incidentelor periculoase, și măsuri dispuse ca urmare a petrecerii incidentului, având ca scop prevenirea altor evenimente similare, în speță cele de la punctul "S". În fine apreciată recurenta că procesul verbal de cercetare din data de 5 septembrie 2010 întocmit de I.T.M. Iași trebuie analizat în integralitatea sa, atât în ceea ce privește sancțiunile contravenționale cât și cele complementare, de către Judecătoria Iași. 4. Apărarea intimatului Intimatul - pârât I.T.M. Iași a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, motivând că intenția recurentei-reclamante a fost aceea de a contesta procesul verbal de cercetare din 5 mai 2009 întocmit de I.T.M.

Iași, care reprezintă un act administrativ, iar competența materială de soluționare a cauzei aparține Tribunalului, secția contencios administrativ. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând sentința recurată, în raport cu criticile formulate, cât și sub toate aspectele, conform art. 304 1 C. proc. civ., Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat pentru considerentele care vor fi expuse în continuare. 1. Argumente corespunzătoare motivului de recurs Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor dosarului, obiectul acțiunii îl reprezintă procesul verbal de cercetare din data de 5 mai 2009 întocmit de intimatul - pârât I.T. m . Iași cu ocazia cercetării evenimentului petrecut în data de 11 noiembrie 2008 în urma căruia s-a răsturnat o macara turn tip FMRB 1035 I, cercetare efectuată în conformitate cu prevederile Legii securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 și a Normelor metodologice de aplicare (H.G.

nr. 1425/2006). Cercetarea evenimentului s-a finalizat conform art. 122 din lege cu întocmirea unui dosar având nr. 95380/2008, cuprinzând capitolele obligatorii prevăzute de lege și având ca scop stabilirea împrejurărilor și a cauzelor care au condus la producerea acestora, a reglementărilor legale încălcate, a răspunderilor și a măsurilor ce se impun a fi luate pentru prevenirea producerii altor cazuri similare și, respectiv, pentru determinarea caracterului accidentului. La pct. O sunt prevăzute și sancțiunile contravenționale aplicate conform art. 39 alin. (5) și (9) lit. i) din Legea nr. 319/2006. Prin urmare, așa cum a reținut instanța în regulatorul de competență pronunțat conform art. 21 C. proc.

civ., actul contestat este un act complex care înglobează în conținutul său atât un act administrativ, cât și un act cu caracter sancționator contravențional conform prevederilor art. 43 din Legea nr. 319/2006 și art. 31 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001. Aspectele relevante de intimată, că recurenta ar fi trebuit să conteste procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor din 8 mai 2009 prin care au fost aplicate amenzile în urma cercetării, circumscris exigențelor o .G. nr. 2/2001, exced competenței instanței de recurs sesizate cu soluționarea unui regulator de competență. Mai mult, din cuprinsul acțiunii rezultă că reclamanta a înțeles să conteste rezultatul cercetărilor evenimentului, solicitând exonerarea de plata amenzilor și înlăturarea normelor dispuse prin procesul verbal de cercetare din 5 mai 2008. 2. Temeiul legal al sentinței instanței de recurs Față de cele anterior reținute, Înalta Curte, în temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc.

civ., și art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul formulat de către recurenta-reclamantă SC R. SRL împotriva Sentinței civile nr. 181/ CA din 13 decembrie 2010 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 25 februarie 2011.