ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3329/2003

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin adresa nr. 146/ P din 27 iunie

2003, P.N.A. a solicitat ca, în conformitate cu dispozițiile art. 5 paragraful

3, din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, să se verifice legalitatea și

temeinicia ordonanței de arestare și a mandatului emis în baza acesteia,

privind inculpatul B.F., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii, prevăzute de

art. 26 C. pen., raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

S-a reținut că, în calitate de șef

al F.P.E.F. a orașului Negrești, a înlesnit obținerea mai multor credite de la

B.C.R., Sucursala Negrești Oaș, de către B.M., soția sa, pentru două societăți

comerciale, în valoare totală de 33.476.000.000 lei.

După obținerea creditelor care aveau

ca destinație firmele administrate de soția sa, o parte din ele au fost

folosite pentru rambursarea creditelor obținute anterior.

Măsura arestării preventive a fost

dispusă de P.N.A. la data de 27 iunie, în temeiul art. 148 lit. h) C. proc.

pen.

Curtea de Apel Oradea, prin

încheierea din 30 iunie 2003, pronunțată în dosarul penal nr. 2333/2003 a

confirmat legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive luată față de

inculpatul B.F., prin ordonanța din 27 iunie 2003 și mandatul de arestare

preventivă nr. 47 din 27 iunie 2003, emise de P.N.A.

S-a reținut că măsura preventivă a

fost luată cu respectarea dispozițiilor legii, fiind întrunite cerințele art.

143, art. 146 și art. 148 lit. h) C. proc. pen.

Împotriva acestei încheieri a

declarat recurs inculpatul, solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii

Curții de Apel Oradea și punerea sa în libertate.

S-a motivat că mandatul de arestare

preventivă nr. 47 din 27 iunie 2003, emis de P.N.A. este nul, potrivit art. 197

alin. (1) C. proc. pen., întrucât învinuitul nu a fost audiat în calitate de

inculpat și i s-a limitat dreptul la apărare.

S-a susținut totodată, că lăsarea în

libertate a inculpatului nu prezintă pericol pentru ordinea publică, iar starea

de libertate se impune din considerente de efectuare a unor probe, precum și

din motive medicale.

Examinând recursul, Curtea constată,

că acesta este neîntemeiat.

Ordonanța și mandatul de arestare au

fost emise cu respectarea dispozițiilor legale, privind luarea măsurii

arestării preventive și garantarea dreptului la apărare al inculpatului.

Acesta a fost audiat la data de 27

iunie 2003, când i s-a adus la cunoștință, faptul că împotriva sa a fost pusă

în mișcare acțiunea penală, pentru infracțiunea prevăzută de art. 26 C. pen.,

raportat la art. 10 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art.

41 alin. (2) C. pen. și, când a declarat că își menține depozițiile anterioare,

neavând nimic de adăugat.

Audierea inculpatului s-a făcut în

prezența apărătorului ales, în conformitate cu prevederile art. 6, art. 150 și

art. 171 C. proc. pen.

Condițiile cumulative cerute de art.

148 alin. (1) lit. h) C. proc. pen., sunt îndeplinite, deoarece fapta imputată

inculpatului constituie o infracțiune, pentru care legea prevede pedeapsa

închisorii mai mare de 2 ani, iar modalitatea în care s-a comis, natura

relațiilor socio-profesionale afectate, conduc la concluzia că lăsarea sa în

libertate ar putea genera o stare de neîncredere și insecuritate socială, ceea

ce reprezintă un pericol pentru ordinea publică.

Cât privește starea precară a

sănătății inculpatului, aceasta poate constitui temeiul unei constatări

medico-legale, situație care excede cadrului acestei cauze.

Așa fiind, criticile aduse

încheierii prin motivele de casare formulate nu sunt fondate, Curtea, urmând să

respingă recursul declarat de inculpatul B.F.

Recurentul va fi obligat la plata

cheltuielilor judiciare către stat.

Văzând și dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) și art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul

B.F.,

împotriva încheierii nr. 13 din 30 iunie 2003 a Curții de Apel Oradea,

pronunțată în dosarul nr. 2333/2003.

Obligă recurentul la 500.000 lei

cheltuieli judiciare către stat.

Pronunțată în ședință publică, azi 9

iulie 2003.