ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4406/2003

Asupra recursului de față; În baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin încheierea nr. 33/P/I din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 2516/2003 s-a dispus, în temeiul art. 300 2 , coroborat cu art. 160 c alin. (1) C. proc.

pen., prelungirea măsurii arestării preventive luată față de inculpatul B.F., în prezent arestat, prin ordonanța din 27 iunie 2003 și a mandatului de arestare preventivă nr. 47 din aceeași dată, emise de Parchetul Național Anticorupție, cu 15 zile, respectiv de la 1 octombrie 2003, la 15 octombrie 2003. Inculpatul a fost trimis în judecată, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Oradea, pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de nerespectare a destinației creditelor, în scop de a obține pentru sine sau pentru altul bunuri sau foloase materiale injuste, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 10 lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rechizitoriul a reținut că inculpatul, în perioada 2000 – 2002 în calitate de șef al Formațiunii de Poliție Economică și Financiară din cadrul Poliției Negrești Oaș, a înlesnit obținerea de credite în valoare de 33.476.000.000 lei de către soția sa, pentru două societăți comerciale. Destinația creditelor a fost schimbată în sensul că din ele s-au acordat împrumuturi sub formă de avans marfă, astfel încât societățile comerciale respective au obținut foloase necuvenite, de peste 9 miliarde lei. Împotriva acestei încheieri, inculpatul a formulat recurs, pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție secția penală. El susține în esență că, în cauză nu mai subzistă temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, invocând un raport de analiză a activității financiare, care concluzionează că nu s-a produs nici un prejudiciu.

Recursul este neîntemeiat și urmează a fi respins ca atare. Instanța de fond a dispus prelungirea măsurii arestării preventive, în conformitate cu cerințele art. 160 c C. proc. pen., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se mențin în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului. Inculpatul B.F. a fost arestat și trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ce prezintă pericol social ridicat, determinat de folosirea abuzivă a calității și funcției, pe care le deținea în cadrul Poliției Negrești Oaș. Motivele avute în vedere la luarea măsurii privative de libertate fiind actuale, recursul împotriva încheierii de prelungire a arestării preventive va fi respins.

Raportul de analiză a activității financiare și expertizarea documentelor primare de evidență contabilă, întocmit la cererea soției inculpatului recurent, B.M., reprezintă o probă extrajudiciară și nu poate fi avută în vedere la analizarea recursului declarat de acesta, împotriva încheierii nr. 33/P/I din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive. Pentru aceste considerente, Curtea urmează să respingă recursul declarat de inculpatul B.F. ca nefondat și să dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare. Văzând dispozițiile art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul B.F., împotriva încheierii nr. 33/P/I din 19 septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 2516/P/2003. Obligă pe recurentul inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie 2003.