ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4406/2003

Asupra recursului de față;

În baza actelor și lucrărilor de la

dosar, constată următoarele:

Prin încheierea nr. 33/P/I din 19

septembrie 2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 2516/2003

s-a dispus, în temeiul art. 300

2

, coroborat cu art. 160

c

alin.

(1) C. proc. pen., prelungirea măsurii arestării preventive luată față de

inculpatul

B.F., în

prezent arestat, prin ordonanța din 27 iunie 2003 și a mandatului de arestare

preventivă nr. 47 din aceeași dată, emise de Parchetul Național Anticorupție,

cu 15 zile, respectiv de la 1 octombrie 2003, la 15 octombrie 2003.

Inculpatul a fost trimis în

judecată, cauza aflându-se în prezent pe rolul Curții de Apel Oradea, pentru

săvârșirea infracțiunii de complicitate la infracțiunea de nerespectare a

destinației creditelor, în scop de a obține pentru sine sau pentru altul bunuri

sau foloase materiale injuste, prevăzută de art. 26 C. pen., raportat la art. 10

lit. c) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen.

Rechizitoriul a reținut că

inculpatul, în perioada 2000 – 2002 în calitate de șef al Formațiunii de

Poliție Economică și Financiară din cadrul Poliției Negrești Oaș, a înlesnit

obținerea de credite în valoare de 33.476.000.000 lei de către soția sa, pentru

două societăți comerciale.

Destinația creditelor a fost

schimbată în sensul că din ele s-au acordat împrumuturi sub formă de avans

marfă, astfel încât societățile comerciale respective au obținut foloase

necuvenite, de peste 9 miliarde lei.

Împotriva acestei încheieri,

inculpatul a formulat recurs, pe care l-a înaintat Curții Supreme de Justiție secția

penală. El susține în esență că, în cauză nu mai subzistă temeiurile care au

fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, invocând un raport

de analiză a activității financiare, care concluzionează că nu s-a produs nici

un prejudiciu.

Recursul este neîntemeiat și urmează

a fi respins ca atare.

Instanța de fond a dispus

prelungirea măsurii arestării preventive, în conformitate cu cerințele art. 160

c

C. proc. pen., constatând că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii se

mențin în continuare și impun privarea de libertate a inculpatului.

Inculpatul B.F. a fost arestat și

trimis în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ce prezintă pericol

social ridicat, determinat de folosirea abuzivă a calității și funcției, pe

care le deținea în cadrul Poliției Negrești Oaș.

Motivele avute în vedere la luarea

măsurii privative de libertate fiind actuale, recursul împotriva încheierii de

prelungire a arestării preventive va fi respins. Raportul de analiză a

activității financiare și expertizarea documentelor primare de evidență

contabilă, întocmit la cererea soției inculpatului recurent, B.M., reprezintă o

probă extrajudiciară și nu poate fi avută în vedere la analizarea recursului

declarat de acesta, împotriva încheierii nr. 33/P/I din 19 septembrie 2003 a

Curții de Apel Oradea, prin care s-a dispus prelungirea arestării preventive.

Pentru aceste considerente, Curtea

urmează să respingă recursul declarat de inculpatul B.F. ca nefondat și să

dispună obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare.

Văzând dispozițiile art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul B.F., împotriva încheierii nr. 33/P/I din 19 septembrie

2003 a Curții de Apel Oradea, pronunțată în dosarul nr. 2516/P/2003.

Obligă pe recurentul

inculpat la plata sumei de 1.300.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din

care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din

oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Pronunțată în ședință publică, azi

10 octombrie 2003.