ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată

sub nr. de mai sus, SC H.L.B. SRL a formulat în temeiul art. 318 C. proc. civ.,

contestație în anulare împotriva încheierii din 11 februarie 2008 pronunțată în

dosarul nr. 1231/1/2008 al acestei instanțe, prin care a fost respinsă cererea

de suspendare provizorie a executării încheierii din 04 februarie 2008 prin

care, de asemenea a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei

nr. 2178 din 08 martie 2007 a aceleiași instanțe.

În motivarea cererii,

contestatoarea a susținut că deși a înregistrat în data de 08 februarie 2008

contestația în anulare împotriva încheierii din 04 februarie 2008, cererea de

suspendare a acestei încheieri, precum și cererea de suspendare provizorie a

executării aceleiași încheieri, cererea a fost înregistrată în data de 11

februarie 2008, data pronunțării încheierii atacate și prin care, dintr-o gravă

eroare procedurală se menționează relativ la cererea ce constituie obiectul

prezentei judecăți (înregistrată în 08 februarie 2008) că a fost respinsă în

data de 6 februarie 2008.

Pe de altă parte cererea

menționată nu constituie o cerere de suspendare a judecății, ci una de

suspendare provizorie a încheierii din 04 februarie 2008, ceea ce demonstrează,

alături de celelalte considerente ale hotărârii care privesc referirea generică

la dispozițiile art. 581 C. proc. civ., că cererea sa nu a fost analizată în

raport de obiectul clar exprimat în conținutul său.

Contestația în anulare de

față nu este admisibilă.

Potrivit art. 318 C. proc.

civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când

dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli sau când instanța, respingând

recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze

vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”.

Contestația în anulare

specială, reglementată de textul legal citat, indicat ca temei al cererii

dedusă judecății are ca obiect hotărârile instanței de recurs și este

admisibilă doar pentru una din cele două ipoteze limitativ prevăzute de acesta.

Or, în speță, obiectul

contestației în anulare îl constituie o încheiere pronunțată într-o cerere de

suspendare a unei alte încheieri irevocabile, hotărâre ce nu este aptă a fi

atacată prin intermediul căii de atac deduse judecății.

Pe de altă parte teza I a

textului art. 318 C. proc. civ. vizează acele greșeli de ordin procedural, de o

asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții

greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o

săvârșește instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date

materiale și care determină soluția pronunțată.

Legea are în vedere acele

greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei

soluții eronate și nu, ca în speță, menționarea unor date eronate de

înregistrare sau evidențiere în considerentele hotărârii, care se înscrie în

categoria erorilor materiale prevăzute de art. 281 C. proc. civ. și care prin

urmare nu constituie „greșeală” în accepțiunea textului art. 318 C. proc. civ.,

de natură a atrage desființarea hotărârii astfel pronunțate.

Față de cele ce preced,

contestația în anulare dedusă judecății va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibilă contestația în

anulare formulată de SC H.L.B. SRL împotriva încheierii din 11 februarie 2008 a

Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate

intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.