ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 237/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, SC H.L.B. SRL a formulat în temeiul art. 318 C. proc. civ., contestație în anulare împotriva încheierii din 11 februarie 2008 pronunțată în dosarul nr. 1231/1/2008 al acestei instanțe, prin care a fost respinsă cererea de suspendare provizorie a executării încheierii din 04 februarie 2008 prin care, de asemenea a fost respinsă cererea de suspendare a executării deciziei nr. 2178 din 08 martie 2007 a aceleiași instanțe.

În motivarea cererii, contestatoarea a susținut că deși a înregistrat în data de 08 februarie 2008 contestația în anulare împotriva încheierii din 04 februarie 2008, cererea de suspendare a acestei încheieri, precum și cererea de suspendare provizorie a executării aceleiași încheieri, cererea a fost înregistrată în data de 11 februarie 2008, data pronunțării încheierii atacate și prin care, dintr-o gravă eroare procedurală se menționează relativ la cererea ce constituie obiectul prezentei judecăți (înregistrată în 08 februarie 2008) că a fost respinsă în data de 6 februarie 2008. Pe de altă parte cererea menționată nu constituie o cerere de suspendare a judecății, ci una de suspendare provizorie a încheierii din 04 februarie 2008, ceea ce demonstrează, alături de celelalte considerente ale hotărârii care privesc referirea generică la dispozițiile art. 581 C. proc.

civ., că cererea sa nu a fost analizată în raport de obiectul clar exprimat în conținutul său. Contestația în anulare de față nu este admisibilă. Potrivit art. 318 C. proc. civ. „hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli sau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte, a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare”. Contestația în anulare specială, reglementată de textul legal citat, indicat ca temei al cererii dedusă judecății are ca obiect hotărârile instanței de recurs și este admisibilă doar pentru una din cele două ipoteze limitativ prevăzute de acesta.

Or, în speță, obiectul contestației în anulare îl constituie o încheiere pronunțată într-o cerere de suspendare a unei alte încheieri irevocabile, hotărâre ce nu este aptă a fi atacată prin intermediul căii de atac deduse judecății. Pe de altă parte teza I a textului art. 318 C. proc. civ. vizează acele greșeli de ordin procedural, de o asemenea gravitate încât a avut drept consecință pronunțarea unei soluții greșite. Cu alte cuvinte, trebuie să fie vorba despre acea greșeală pe care o săvârșește instanța prin confundarea unor elemente importante sau a unor date materiale și care determină soluția pronunțată. Legea are în vedere acele greșeli materiale cu caracter procedural care au dus la pronunțarea unei soluții eronate și nu, ca în speță, menționarea unor date eronate de înregistrare sau evidențiere în considerentele hotărârii, care se înscrie în categoria erorilor materiale prevăzute de art. 281 C. proc.

civ. și care prin urmare nu constituie „greșeală” în accepțiunea textului art. 318 C. proc. civ., de natură a atrage desființarea hotărârii astfel pronunțate. Față de cele ce preced, contestația în anulare dedusă judecății va fi respinsă ca inadmisibilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca inadmisibilă contestația în anulare formulată de SC H.L.B. SRL împotriva încheierii din 11 februarie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 ianuarie 2010.