ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 26.01.2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2010

HOTĂRÂRE
26.01.2010
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 252/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 379/ F din 23 septembrie 2009, Tribunalul

Ialomița a respins cererea de revizuire formulată de revizuientul M.M., fiul

lui N. și T., deținut în Penitenciarul Slobozia.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a

reținut, în esență, că prin referatul nr. 353/III/6/2008, Parchetul de pe lângă

Tribunalul Ialomița a înaintat instanței cererea de revizuire formulată de

revizuientul M.M. privind revizuirea sentinței penale nr. 787/ F din 15

octombrie 2008 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă prin Decizia penală nr.

512/A/2008 a Curții de Apel București, nerecurată.

În motivarea cererii scrise, condamnatul a

invocat mai multe motive, respectiv faptul că nu a fost prezent la judecarea

cauzei în apel, că martorii audiați în cauză au declarat mincinos atât la urmărirea

penală, cât și la instanța de judecată, fiind amenințați de organele judiciare,

că încadrarea juridică a faptei nu este cea corectă, iar pedeapsa aplicată este

prea aspră.

În fața instanței de fond, petiționarul a

arătat că susține un singur motiv de revizuire, respectiv acela că pedeapsa

aplicată este prea aspră.

S-a mai reținut că motivul invocat nu este

arătat în cazurile de revizuire prevăzute limitativ de art. 394 C. proc. pen.

Curtea de Apel București, secția I penală,

prin Decizia penală nr. 226 din 29 octombrie 2009, în temeiul art. 379 pct. 1 lit.

b) C. proc. pen. a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul M.M. împotriva

sentinței penale nr. 379/ F din 23 septembrie 2009 pronunțată de Tribunalul

Ialomița în Dosarul nr. 3321/98/2008.

Împotriva sus-menționatei decizii, a declarat

recurs revizuientul M.M., precizând în fața instanței de recurs că motivul de

revizuire este acela că martorii audiați ar fi declarat mincinos.

Recursul este nefondat.

Analizând decizia atacată, Curtea constată că

M.M. a fost condamnat la o pedeapsă de 6 ani închisoare pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la viol, prevăzută de art. 20 raportat la art. 197 alin.

(3) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen., în baza sentinței penale nr.

787/ F din 15 octombrie 2008 a Tribunalului Ialomița, rămasă definitivă prin Decizia

penală nr. 512/A/2008 a Curții de Apel București, nerecurată.

Potrivit dispozițiilor art. 394 C. proc. pen.,

revizuirea unei hotărâri rămasă definitivă poate fi cerută în unul din cazurile

expres și limitativ prevăzute la alin. (1) lit. a) – e) din text.

Conform prevederilor art. 394 lit. b) C. proc.

pen. „revizuirea poate fi cerută când un martor, un expert sau un interpret a

săvârșit infracțiunea de mărturie mincinoasă în cauza a cărei revizuire se

cere”.

Motivul invocat de petiționar se circumscrie

dispozițiilor art. 394 lit. b) C. proc. pen., însă, conform dispozițiilor art. 395

394 lit. b), c) și d se dovedesc prin hotărâre judecătorească sau prin

ordonanța procurorului(…)”.

Or, revizuientul, nu a produs nici o probă în

acest sens, simplele sale afirmații fără a putea conduce automat la revizuirea

hotărârii de condamnare.

Prin solicitarea formulată de condamnat, se

tinde la reexaminarea hotărârilor pronunțate în cauză, așa încât cererea de

revizuire a fost corect respinsă de instanța de fond, care a pronunțat o

hotărâre legală și temeinică, menținută de instanța de control judiciar, prin

respingerea, ca nefondat, a apelului declarat.

Ca atare, conform dispozițiilor art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., recursul, urmează a fi respins ca nefondat,

menținându-se hotărârile atacate ca fiind legale.

Văzând și dispozițiile art. 192 alin. (2) C.

proc. pen.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

revizuientul M.M. împotriva Deciziei penale nr. 226 din 29 octombrie 2009 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul revizuient la plata sumei de

200 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând

onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul M.J.L.C.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 26

ianuarie 2010.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2008-12-10
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4108/2008
mod evident excede cadrului procesual actual, hotărârea pronunțată este temeinică și legală întrucât a soluționat corect cererea de revizuire, în sensul respingerii acesteia. În acord cu soluția apelată, Curtea a constatat că nu este incide
ÎCCJ 2009-11-24
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3916/2009
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 707 din 7 august 2009, Tribunalul București, secția a II-a penală a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de petentul
ÎCCJ 2010-03-22
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1102/2010
țe nu cuprindea în considerente motivele care au condus la admiterea cererii de revizuire, neindicându-se elementele pe baza cărora se apreciase că declarațiile martorilor propuși de revizuientă erau esențiale în stabilirea faptelor cauzei
ÎCCJ 2008-11-06
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3605/2008
Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 848 din 10 iulie 2008 Tribunalul București, secția a II a penală, a respins ca nefondată cererea de revizuire împotriva sentinței penale
ÎCCJ 2009-03-23
0,94
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1032/2009
cu motivarea că nu este admisibil ca pe această cale să fie prelungit probatoriul cauzei cu noi apărări. Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia penală nr. 260/ A din 11 noiembrie
Sursă