ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3175/2009
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3175/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2009)
Asupra recursului de
față;
Din examinarea
lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința nr. 849 din 5 noiembrie 2008,
Tribunalul Gorj, secția comercială, a respins cererea formulată
de reclamantul M.N. împotriva pârâtului P.V., în calitate de administrator
și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu.
Pentru a pronunța
această sentință instanța de fond a avut în vedere că
statutul unei societăți cu răspundere limitată
reprezintă împreună cu contractul de societate actul constitutiv al
societății conform art. 5 din Legea nr. 31/1991 și că orice
modificare a actului constitutiv al societății se decide de
către A.G.A. societății conform art. 194 lit. d) din Legea nr. 31/1991,
astfel încât instanța de judecată nu poate interveni în voința
asociaților, voință ce a constatat esența
înființării societății.
Convocarea A.G.A. se face
conform art. 195 din Legea nr. 31/1991 de către administratori o dată
pe an sau ori de câte ori este necesar, precum și de către un asociat
sau un număr de asociați ce reprezintă cel puțin o
pătrime din capitalul social.
S-a avut în vedere că
pârâtul P.V. în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu
Jiu, nu are atributul modificării actului constitutiv al
societății, atribut ce aparține în exclusivitate A.G.A. conform
textelor legale anterior menționate, astfel încât, este neîntemeiată
cererea de obligare a acestuia la daune cominatorii până la modificarea
statutului societății, pârâtul neavând o astfel de obligație.
De asemenea, instanța
de fond a reținut că sunt nefondate capetele de cerere prin care s-a
solicitat obligarea pârâtului P.V., în calitate de administrator și
asociat al SC E. SRL să convoace A.G.A.
Capătul patru de
cerere, în forma în care a fost formulat, respectiv pârâtul, să fie
obligat, în funcție de rezultatul unei expertize contabile, să
readucă în patrimoniul societății profitul diminuat greșit
ca urmare a efectuării de investiții și cheltuieli nejustificate
pentru perioada 2005 – momentul pronunțării sentinței, s-a
constatat că este inadmisibil.
Împotriva acestei
sentințe a declarat apel pârâtul P.V. în calitate de administrator și
asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, invocând în drept aplicarea greșită a
dispozițiilor art. 274 C. proc. civ.
Apelantul pârât a criticat
sentința apelată numai pentru faptul că nu i-au fost acordate
cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat.
Prin decizia nr. 73 din 2
aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca
nefondat apelul formulat de pârâta SC E. SRL prin administrator și asociat
P.V. împotriva sentinței mai sus menționate.
În motivarea acestei
soluții, instanța de apel a reținut în considerente că, în
cauză, s-au emis trei împuterniciri avocațiale, toate purtând data de
1 octombrie 2008, prin care se face dovada, până la proba contrară,
că pârâtul P.V., în calitate de client, a încheiat în nume propriu trei
contracte de asistență cu avocați diferiți.
A mai reținut că
pârâtul P.V. a fost chemat în judecată în calitate de administrator
și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, iar intimatul reclamant M.N. a
contestat cuantumul onorariului de avocat pe care l-a apreciat nejustificat
și a apreciat că aceste cheltuieli s-au făcut fără
aprobarea necesității și oportunității lor de
către A.G.A. De altfel și apelul a fost declarat de pârâtul P.V., în
calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu și
nicidecum în nume propriu, iar pentru lipsa unor mențiuni, și anume
cele referitoare la obiectul împuternicirii avocațiale în sensul celor
expres prevăzute de legea invocată mai sus, nu poate fi
sancționată partea adversă, cum greșit s-a pretins în apel.
Așa fiind, întrucât
împuternicirile avocațiale nu cuprind mențiuni referitoare la
numărul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Gorj, s-a apreciat că
nu se poate face dovada că acestea au fost întocmite pentru reprezentare și
asistență juridică în dosarul dedus judecății și
drept urmare, că intimatul reclamant nu poate fi obligat la plata
cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva deciziei
curții de apel a declarat recurs pârâta SC E. SRL Târgu Jiu,
reprezentată prin administrator P.V., întemeindu-se pe dispozițiile art.
304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 274 C. proc. civ. și solicitând
admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și
acordarea cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale.
Recurenta-pârâtă
susține astfel că din moment ce chitanțele de plată a
onorariului de a avocați împreună cu împuternicirile avocațiale
sunt depuse în original în dosarul nr. 10532/95/2008 al Tribunalului Gorj, în
mod evident nu puteau fi folosite și într-un alt dosar; avocații
respectivi apar și în încheierile de ședință din dosar în
baza acestor împuterniciri avocațiale, iar omisiunea de a se trece pe
împuternicirile avocațiale numărul de dosar nu afectează valabilitatea
acestora și nu este prevăzută ca obligatorie nici în Legea nr. 51/1995,
republicată, și nici în Codul de procedură civilă. Pe de
altă parte, cuantumul onorariilor este proporțional cu activitatea
desfășurată de avocați, iar instanța nu poate diminua
acest cuantum.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea
susținerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului și de
hotărârile pronunțate în cauză se constată
următoarele:
În conformitate cu
dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii pot
să mărească sau să micșoreze onorariile
avocaților, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit
de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca
îndeplinită de avocat.
În speță,
cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul P.V. a fost
contestat de reclamantul M.N. și apreciat ca nejustificat întrucât
cheltuielile respective s-au făcut fără aprobarea
necesității și oportunității lor de către A.G.A.
Având în vedere
dispozițiile legale mai sus menționate, precum și
împrejurările speței, rezultă că judecătorii care s-au
pronunțat în cauză ar fi putut, - contrar susținerilor
recurentei-pârâte -, să procedeze la mărirea sau micșorarea
onorariilor avocațiale acordate, dar această discuție este
lipsită de relevanță în prezenta cauză, deoarece, în
speță ne aflăm în prezența situației în care
onorariile avocațiale nu s-au acordat, recurenta punând în discuție
justețea unei astfel de soluții de neacordare a acestora.
Or, se constată că
soluția criticată este justă, întrucât așa cum corect a
apreciat instanța de apel, împuternicirile avocațiale nu cuprind
mențiunile necesare, - în speță, numărul dosarului -,
pentru a face dovada că actele au fost întocmite pentru reprezentare
și asistență juridică în cauza dedusă
judecății.
Totodată, apelul a fost
declarat de pârâtul P.V., în calitate de administrator și asociat al SC E.
SRL Târgu Jiu, or, pe împuternicirile avocațiale aflate în discuție
este menționat doar numele propriu al acestuia.
În consecință, se
reține că aprecierea instanței de apel privind neacordarea
cheltuielilor de judecată este judicioasă și va fi
menținută ca fiind legală, iar recursul pârâtei se va respinge,
ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat
de pârâta SC E. SRL Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 73 din 2 aprilie 2009 a
Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în
ședința publică, astăzi 2 decembrie 2009.