ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3175/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința nr. 849 din 5 noiembrie 2008, Tribunalul Gorj, secția comercială, a respins cererea formulată de reclamantul M.N. împotriva pârâtului P.V., în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu. Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a avut în vedere că statutul unei societăți cu răspundere limitată reprezintă împreună cu contractul de societate actul constitutiv al societății conform art. 5 din Legea nr. 31/1991 și că orice modificare a actului constitutiv al societății se decide de către A.G.A. societății conform art. 194 lit. d) din Legea nr. 31/1991, astfel încât instanța de judecată nu poate interveni în voința asociaților, voință ce a constatat esența înființării societății.

Convocarea A.G.A. se face conform art. 195 din Legea nr. 31/1991 de către administratori o dată pe an sau ori de câte ori este necesar, precum și de către un asociat sau un număr de asociați ce reprezintă cel puțin o pătrime din capitalul social. S-a avut în vedere că pârâtul P.V. în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, nu are atributul modificării actului constitutiv al societății, atribut ce aparține în exclusivitate A.G.A. conform textelor legale anterior menționate, astfel încât, este neîntemeiată cererea de obligare a acestuia la daune cominatorii până la modificarea statutului societății, pârâtul neavând o astfel de obligație. De asemenea, instanța de fond a reținut că sunt nefondate capetele de cerere prin care s-a solicitat obligarea pârâtului P.V., în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL să convoace A.G.A.

Capătul patru de cerere, în forma în care a fost formulat, respectiv pârâtul, să fie obligat, în funcție de rezultatul unei expertize contabile, să readucă în patrimoniul societății profitul diminuat greșit ca urmare a efectuării de investiții și cheltuieli nejustificate pentru perioada 2005 – momentul pronunțării sentinței, s-a constatat că este inadmisibil. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul P.V. în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, invocând în drept aplicarea greșită a dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. Apelantul pârât a criticat sentința apelată numai pentru faptul că nu i-au fost acordate cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat.

Prin decizia nr. 73 din 2 aprilie 2009, Curtea de Apel Craiova, secția comercială, a respins ca nefondat apelul formulat de pârâta SC E. SRL prin administrator și asociat P.V. împotriva sentinței mai sus menționate. În motivarea acestei soluții, instanța de apel a reținut în considerente că, în cauză, s-au emis trei împuterniciri avocațiale, toate purtând data de 1 octombrie 2008, prin care se face dovada, până la proba contrară, că pârâtul P.V., în calitate de client, a încheiat în nume propriu trei contracte de asistență cu avocați diferiți. A mai reținut că pârâtul P.V. a fost chemat în judecată în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, iar intimatul reclamant M.N. a contestat cuantumul onorariului de avocat pe care l-a apreciat nejustificat și a apreciat că aceste cheltuieli s-au făcut fără aprobarea necesității și oportunității lor de către A.G.A.

De altfel și apelul a fost declarat de pârâtul P.V., în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu și nicidecum în nume propriu, iar pentru lipsa unor mențiuni, și anume cele referitoare la obiectul împuternicirii avocațiale în sensul celor expres prevăzute de legea invocată mai sus, nu poate fi sancționată partea adversă, cum greșit s-a pretins în apel. Așa fiind, întrucât împuternicirile avocațiale nu cuprind mențiuni referitoare la numărul dosarului aflat pe rolul Tribunalului Gorj, s-a apreciat că nu se poate face dovada că acestea au fost întocmite pentru reprezentare și asistență juridică în dosarul dedus judecății și drept urmare, că intimatul reclamant nu poate fi obligat la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Împotriva deciziei curții de apel a declarat recurs pârâta SC E. SRL Târgu Jiu, reprezentată prin administrator P.V., întemeindu-se pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. raportat la art. 274 C. proc. civ. și solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei în sensul admiterii apelului și acordarea cheltuielilor de judecată în toate ciclurile procesuale. Recurenta-pârâtă susține astfel că din moment ce chitanțele de plată a onorariului de a avocați împreună cu împuternicirile avocațiale sunt depuse în original în dosarul nr. 10532/95/2008 al Tribunalului Gorj, în mod evident nu puteau fi folosite și într-un alt dosar; avocații respectivi apar și în încheierile de ședință din dosar în baza acestor împuterniciri avocațiale, iar omisiunea de a se trece pe împuternicirile avocațiale numărul de dosar nu afectează valabilitatea acestora și nu este prevăzută ca obligatorie nici în Legea nr. 51/1995, republicată, și nici în Codul de procedură civilă.

Pe de altă parte, cuantumul onorariilor este proporțional cu activitatea desfășurată de avocați, iar instanța nu poate diminua acest cuantum. Recursul nu este fondat. Din examinarea susținerilor formulate în recurs, în raport de actele dosarului și de hotărârile pronunțate în cauză se constată următoarele: În conformitate cu dispozițiile art. 274 alin. (3) C. proc. civ., judecătorii pot să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților, ori de câte ori constată motivat că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită de avocat. În speță, cuantumul cheltuielilor de judecată solicitate de pârâtul P.V. a fost contestat de reclamantul M.N. și apreciat ca nejustificat întrucât cheltuielile respective s-au făcut fără aprobarea necesității și oportunității lor de către A.G.A.

Având în vedere dispozițiile legale mai sus menționate, precum și împrejurările speței, rezultă că judecătorii care s-au pronunțat în cauză ar fi putut, - contrar susținerilor recurentei-pârâte -, să procedeze la mărirea sau micșorarea onorariilor avocațiale acordate, dar această discuție este lipsită de relevanță în prezenta cauză, deoarece, în speță ne aflăm în prezența situației în care onorariile avocațiale nu s-au acordat, recurenta punând în discuție justețea unei astfel de soluții de neacordare a acestora. Or, se constată că soluția criticată este justă, întrucât așa cum corect a apreciat instanța de apel, împuternicirile avocațiale nu cuprind mențiunile necesare, - în speță, numărul dosarului -, pentru a face dovada că actele au fost întocmite pentru reprezentare și asistență juridică în cauza dedusă judecății.

Totodată, apelul a fost declarat de pârâtul P.V., în calitate de administrator și asociat al SC E. SRL Târgu Jiu, or, pe împuternicirile avocațiale aflate în discuție este menționat doar numele propriu al acestuia. În consecință, se reține că aprecierea instanței de apel privind neacordarea cheltuielilor de judecată este judicioasă și va fi menținută ca fiind legală, iar recursul pârâtei se va respinge, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâta SC E. SRL Târgu Jiu împotriva deciziei nr. 73 din 2 aprilie 2009 a Curții de Apel Craiova, secția comercială, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședința publică, astăzi 2 decembrie 2009.