ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 15/2011

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin încheierea din 30 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 8988/42/2010 s-a menținut arestarea preventivă a persoanei extrădabile K.J.T.L., în conf. cu art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, în vederea soluționării cererii de extrădare. Au fost respinse ca neîntemeiate, cererile formulate de persoana extrădabilă privind punerea de îndată în libertate și de înlocuire a măsurii arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. S-a dispus adresă către Judecătoria sectorului 4 București pentru a se comunica soluția pronunțată în Dosarul nr. 21903/2010 cu termen de judecată la 19 ianuarie 2011 privind plângerea formulată de solicitantul la azil K.J.T.L.

împotriva hotărârii Centrului Regional de Cazare și Proceduri de Azil București prin care a fost respinsă, ca evident nefondată, cererea acestuia. Copia de pe încheiere a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și Arestului I.P.J. Prahova. S-a constatat că autoritățile judiciare ale S.U.A. au formulat cerere de extrădare a numitului K.J.T.L., cetățean american, fiul lui K.T.L. și J.D.J., persoana solicitată fiind identificată sub numele K.J.T.L., acesta fiind reținut 24 ore prin ordonanța din 2 septembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești.

Prin sentința penală nr. 1 din 29 octombrie 2010 a Curții de Apel Ploiești a fost admisă cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare americane, însă urmare a admiterii recursului declarat de persoana extrădabilă, Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 3968 din 8 noiembrie 2010 a casat sentința și a dispus trimiterea cauzei spre rejudecarea cererii de extrădare cu motivarea că persoana solicitată a formulat cerere de azil și conform art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2007, solicitantul de azil nu poate fi extrădat până la soluționarea irevocabilă a cererii de azil, menținându-se arestarea preventive a acesteia.

Procedând la rejudecarea cauzei, Curtea de Apel Ploiești prin încheierea din 6 decembrie 2010, constatând că plângerea solicitantului de azil aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București, formulată împotriva Oficiului Român de Emigrări nu a fost soluționată, a menținut în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată, arestarea preventivă a persoanei solicitate, respingând ca neîntemeiate cererile privind înlocuirea măsurii cu obligarea de a nu părăsi localitatea și de încetare de drept a arestării preventive, acordând termen la 29 decembrie 2010. Recursul numitului K.J.T.L. împotriva acestei încheieri a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 4478 din 10 decembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

La termenul de judecată din 29 decembrie 2010, avându-se în vedere împrejurarea că plângerea persoanei extrădabile, înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București nu a fost soluționată, Curtea de Apel Ploiești a pus în discuție solicitarea apărătorului ales al numitului K.J.T.L. de punere în libertate de îndată, precum și prevederile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 republicată. În cauză, pronunțarea a fost amânată la data de 30 decembrie 2010. S-a reținut că persoana extrădabilă, prin apărător ales, susține că arestarea sa provizorie este o eroare judiciară, deoarece cererea de extrădare vizează o altă persoană, respectiv K.T.L., iar numele său este K.J.T.L., astfel cum reiese din copiile xerox de pe actele de identitate: permis de ședere, carte de rezidență, certificat căsătorie, certificat naștere.

În consecință, s-a cerut instanței punerea în libertate de îndată ori, în subsidiar, înlocuirea arestării provizorii cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu sau țara. Procedând la verificarea susținerilor persoanei extrădabile în raport cu actele aflate la dosar, anume cererea de extrădare formulată de autoritățile americane și documentele însoțitoare, certificatul emis de Procurorul General E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declarația sub jurământ în susținerea cererii de extrădare ale Procurorului General al SUA pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi, dl. P.D.R.

și agentului special din cadrul F.B.I., dl. M.A.B., fotografii xerox a cetățeanului american K.T.L., aflată la exponatul E-T, instanța a constatat că persoana arestată provizoriu, pe numele său K.J.T.L., așa cum rezultă din actele ce-i atestă identitatea - este cea solicitată prin cererea de extrădare, în împrejurarea în care datele de stare civilă, respectiv numele părinților, data, locul nașterii sunt identice cu cele menționate de autoritățile judiciare americane. Curtea a mai avut în vedere și semnalmentele persoanei descrise în cererea de extrădare -înălțime, greutate, culoarea ochilor- care corespund cu cele ale persoanei arestate provizoriu, precum și aspectul rezultat din declarația sub jurământ a agentului F.B.I., dl. M.A.B., în susținerea cererii de extrădare, potrivit căruia K. a părăsit SUA la 29 mai 2005, sub numele de M.L.K.

(fratele persoanei solicitate), că în prezent se află în România. În sprijinul concluziei că este vorba de aceeași persoană, ci nu de persoane diferite și în cauză nu poate fi invocată vreo eroare judiciară a autorităților române, Curtea a mai arătat că în mod inexplicabil persoana extrădabilă, deși a fost permanent asistată de apărătorul ales, vorbitor de limba engleză, de interpretul de limba engleză și a cunoscut pe deplin conținutul cererii de extrădare, a invocat abia la 4 luni de la arestarea sa provizorie că nu este persoana solicitată.

În contextul în care plângerea persoanei extrădabile împotriva Hotărârii nr. 2406077/4/MU din 11 noiembrie 2010 a Oficiului Român pentru Emigrări aflată pe rolul Judecătoriei sectorului 4 București nu a fost soluționată, având termen la 19 ianuarie 2011, Curtea apreciind că faptele pentru care e învinuită persoana solicitată - posesie de armă de foc de către o persoană condamnată, posesie de dispoziții neautorizate de acces cu intenția de a comite fraude și posesie ilegală de documente de identitate eliberate de autoritățile SUA și al pașaportului unei alte persoane sunt sancționate cu pedeapsa închisorii de până la 15 ani și în scopul prevenirii oricărui impediment de natură a aduce atingere soluționării cererii de extrădare, a menținut măsura arestării preventive în acord cu dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Împotriva acestei încheieri a formulat recurs, în termen legal, persoana solicitată K.J.T.L., care, personal, cât și prin apărător ales a formulat critici de nelegalitate și netemeinicie, în esență, sub următoarele aspecte: - existența unui impediment legal la luarea măsurii extrădării - existența unei cereri de azil, ceea ce atrage neîndeplinirea condițiilor pentru dispunerea extrădării și beneficiul persoanei extrădabile a drepturilor prev. de art. 17 din Legea nr. 122/2006 cu modificările și completările ulterioare, până la finalitatea procedurii de azil; - prevederile art. 54 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 modificate nu dau judecătorului competența în a se pronunța asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici asupra oportunității extrădării; - comiterea unei grave erori judiciare împotriva sa, în împrejurarea în care mandatul pentru care a fost reținut și în baza căruia s-a cerut extrădarea este emis pe numele de K.T.L., iar numele său este K.J.T.L., prenumele T.L., în cauză neexistând identitate de persoane între persoana solicitată și cea arestată provizoriu.

Examinând criticile formulate, în raport de prevederile art. 385 6 C. proc. pen., combinate cu art. 7 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, se constată că recursul persoanei solicitate este nefondat pentru considerentele de fapt și de drept ce urmează: Dispozițiile art. 45 din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, reglementează arestarea preventivă și sesizarea instanței în cadrul procedurii extrădării. Astfel, alin. (2) al articolului evocat statuează că după identificarea persoanei extrădabile, procurorul general competent sesizează de îndată Curtea de Apel competentă, pentru a aprecia asupra luării măsurii arestării preventive în vederea extrădării a persoanei extrădabile și continuarea procedurii judiciare de soluționare a cererii de extrădare.

În cauză au fost apreciate ca îndeplinite temeiurile arestării provizorii, măsura fiind menținută ulterior conf. art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, în contextul subzistenței acestor temeiuri, cu ocazia verificării periodice, pe parcursul soluționării cererii de extrădare, a necesității menținerii arestării provizorii, în cazul în care extrădarea persoanei solicitate nu se putea produce, atâta vreme cât aceasta avea pe rolul instanței o cerere de azil, impunându-se respectarea disp.art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2007. Prima instanță a pronunțat o hotărâre ce respectă condițiile și cerințele stabilite printr-o procedură specială care privește cooperarea judiciară internațională în materie penală cu referire la instituția extrădării.

Critica invocată de recurentul persoană extrădabilă cu privire la faptul că nu există identitate între persoana solicitată și cea arestată provizoriu, nu poate fi primită de Înalta Curte de Casație și Justiție, actele aflate la dosarul cauzei, documentațiile privitoare la datele de identificare conducând în mod neîndoielnic la concluzia că persoana arestată provizoriu K.J.T.L. este una și aceeași persoană cu cea solicitată prin cererea de extrădare, în cauză neputând fi vorba de vreo eroare judiciară a autorităților române. Nici critica formulată de recurentul persoană extrădabilă ce vizează pronunțarea de către instanță asupra temeiniciei urmăririi sau condamnării pentru care autoritatea străină cere extrădarea, nici cea referitoare la oportunitatea extrădării nu este fundamentată, Înalta Curte de Casație și Justiție constatând că aplicarea disp.

art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată a fost justificată de subzistența, în continuare a temeiurilor ce au stat la baza arestării provizorii a persoanei extrădabile și a avut menirea de a asigura derularea în mod corespunzător a procedurii de extrădare. În fine, Înalta Curte de Casație și Justiție mai arată, în raport de motivele de recurs formulate cu privire la consecințele cererii de azil promovate de persoana extrădabilă, că dispozițiile art. 17 din Legea nr. 122 din 2006 privind azilul în România prevăd drepturile de care beneficiază pe durata procedurii de azil, străinul care solicită acordarea unei forme de protecție.

Același act normativ reglementează în art. 6 nereturnarea, statuând în alin. (1) al articolului, imposibilitatea luării față de solicitantul de azil a unor măsuri de expulzare, extrădare sau de returnare forțată de la frontieră ori de pe teritoriul României, cu excepția cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului. Instanța a respectat întru-totul aceste dispoziții în cadrul procedurii de extrădare, iar în împrejurarea în care a apreciat că subzistă temeiurile ce au fundamentat inițial arestarea provizorie a persoanei extrădabile, neimpunându-se înlocuirea acestei măsuri cu una restrictivă de drepturi, în cauză existând temerea că acesta s-ar putea sustrage procedurii judiciare în curs, a făcut aplicarea art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată și republicată, asigurând astfel condițiile necesare desfășurării corespunzătoare a procedurii extrădării.

Investită cu soluționarea cererii de extrădare a autorităților judiciare americane privind pe numitul K.J.T.L., instanța de judecată în calitate de autoritate judiciară în cadrul unei proceduri reglementată printr-o lege specială, nu a verificat apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei și nu s-a pronunțat cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuate de autoritatea judiciară emitentă, ori cu privire la oportunitatea cererii de extrădare. Pentru toate aceste considerente, criticile sunt nefondate, urmând ca încheierea din 30 decembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie menținută ca legală și temeinică, prin respingerea recursului declarat de persoana solicitată, potrivit art. 385 15 pct. 1 lit. d) C. proc.

pen. Văzând și prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul persoană extrădabilă va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul interpretului de limba engleză urmând a se suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de persoana extrădabilă K.J.T.L. împotriva încheierii din 30 decembrie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 8988/42/2010. Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul interpretului de limbă engleză se va suporta din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 5 ianuarie 2011.