ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 31.01.2011

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2011

HOTĂRÂRE
31.01.2011
CAMERĂ
penal
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 331/2011 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2011)

Asupra recursului penal de față;

Prin încheierea din data de 25 iunie 2011, pronunțată în Dosarul

nr. 8988/42/2010, Curtea de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori

și de familie, a menținut arestarea provizorie a persoanei extrădabile K.J.T.L.

(fiul lui K.T.L. și al lui J.D.J.) în vederea soluționării cererii de

extrădare.

Totodată, a fost respinsă, ca

neîntemeiată, cererea formulată de persoana extrădabilă privind înlocuirea

măsurii arestării provizorii cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea

sau țara.

Prin aceeași hotărâre s-a fixat

termen de judecată la data de 18 februarie 2011.

Pentru a pronunța această încheiere,

prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt:

Persoana extrădabilă K.J.T.L.,

arestat provizoriu în vederea extrădării către statul solicitant S.U.A., a

solicitat azil în România, cerere soluționată prin Hotărârea nr. 2406077/h/MV

din 11 noiembrie 2010 a Oficiului Român pentru Imigrări - Centrul Regional de

Cazare și Proceduri de Azil București. S-a mai reținut că plângerea formulată

de persoana extrădabilă împotriva acestei hotărâri, înregistrată pe rolul

Judecătoriei Sectorului 4 București, sub nr. 21903/4/2010, nu a fost încă

soluționată, având termen fixat pentru judecată la data de 16 februarie 2011.

Instanța de fond, făcând trimitere la considerentele Deciziei de casare din 08

noiembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, în sensul menținerii

arestării provizorii a persoanei extrădabile până la soluționarea definitivă a

cererii ei de azil, a apreciat că nu se justifică admiterea cererii de

înlocuire a arestării provizorii cu aceea a obligării de a nu părăsi

localitatea sau țara, existând riscul ca persoana solicitată să se sustragă de

la judecată.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, persoana extrădabilă a declarat recurs, prin care a solicitat

punerea în libertate ca urmare a nulității mandatului de arestare, întrucât

acesta a fost emis pe numele de K.T.L. și nu pe numele său K.J.T.L.

Recursul nu este fondat.

Așa cum rezultă din actele aflate în

dosar, prin sentința penală nr. 1 din 29 octombrie 2010, Curtea de Apel

Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a admis

cererea formulată de autoritățile judiciare ale Statelor Unite ale Americii și

a dispus extrădarea persoanei extrădabile K.J.T.L., în vederea cercetării

acesteia de către Autoritățile Judiciare ale Districtului de Nord din

Mississippi în Dosarul penal nr. 106.CR051, iar în baza art. 54 alin. (3) din

Legea nr. 302/2004, instanța a dispus menținerea stării de arest provizoriu

până la predarea persoanei extrădabile conform art. 59 din legea mai sus

menționată.

S-a constatat că, față de persoana

extrădabilă s-a luat măsura reținerii pe o perioadă de 24 de ore, începând cu

data de 02 septembrie 2010, orele 17

00

și până la data de 03

septembrie 2010, orele 17

00

, de către Parchetul de pe lângă Curtea

de Apel Ploiești și s-a dispus arestarea provizorie pe o durată de 29 de zile,

începând cu data de 03 septembrie 2010 și până la data de 01 octombrie 2010,

inclusiv, în vederea extrădării către statul solicitant S.U.A.

Această sentință penală a fost

casată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, cu motivarea

că cererea inițială a persoanei extrădabile privind azilul în România nu a fost

soluționată definitiv, iar până la rezolvarea irevocabilă a acestei cereri,

Curtea de Apel Ploiești va dispune verificarea periodică, dar nu mai târziu de

30 de zile, necesitatea menținerii arestării provizorii a persoanei extrădabile

instituită de dispozițiile art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 modificată.

Instanța de fond s-a conformat

deciziei de casare și a constatat că temeiurile care au fost avute în vedere la

luarea acesteia nu s-au schimbat, iar cererea privind înlocuirea măsurii

arestării provizorii cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea sau țara

nu se justifică, întrucât există riscul ca persoana solicitată să se sustragă

de la judecată.

Apărarea formulată de persoana

extrădabilă, în sensul că cererea de extrădare se referă la o altă persoană,

respectiv la K.T.L., iar numele său este K.J., a mai fost invocată anterior și

în Dosarele nr. 898/42/2010 și nr. 10719/1/2010, ambele ale Înaltei Curți de

Casație și Justiție, precum și în prezenta cauză, apărare infirmată de toate

actele din dosar.

Într-adevăr, cererea de extrădare

formulată de autoritățile americane și documentele însoțitoare, certificatul

emis de procurorul general E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declarația

sub jurământ în susținerea cererii de extrădare ale procurorului general al

S.U.A. pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi, P.D.R. și agentului

special din cadrul F.B.I., M.A.B., fotografiile cetățeanului american K.T.L.,

aflate la exponatul E-T, confirmă că persoana arestată provizoriu, pe numele K.J.T.L.

este cea solicitată prin cererea de extrădare.

Pe de altă parte, datele de stare

civilă, respectiv numele părinților, data, locul nașterii sunt identice cu cele

menționate de autoritățile americane, împrejurări care exclud orice confuzie cu

privire la identitatea persoanei extrădabile.

Referitor la acest aspect, instanța

de fond a reținut că însăși persoana extrădabilă a recunoscut că tatăl său avea

numele K.T.L. și că acesta este decedat, astfel că autoritățile americane nu

puteau să solicite extrădarea unei persoane decedate pe teritoriul statului

american, fiind evident că persoana solicitată este K.J.

Față de considerentele arătate,

încheierea din data de 25 ianuarie 2011 este temeinică și legală, motiv pentru

care recursul formulat va fi respins, în baza art. 385

15

pct. 1 lit.

b) C. proc. pen.

Conform art. 192 alin. (2) din

același cod, persoana extrădabilă va fi obligată la cheltuieli judiciare către

statul român, iar onorariul cuvenit interpretului de limbă engleză se va plăti

din fondurile Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana

extrădabilă K.J.T.L. împotriva încheierii din 25 ianuarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, pronunțată în Dosarul

nr. 8988/42/2010.

Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 280

lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 lei,

reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la

prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul M.J.

Onorariul cuvenit interpretului de limba engleză se va plăti

din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi

31 ianuarie 2011.

Sursă