ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2011

Asupra recursului de față; Prin sentința penală nr. 3 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele: S-a respins, ca inadmisibilă, cererea de intervenție în cadrul procedurii de amânare a extrădării, formulată de către Asociația Liga Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului București. S-a respins cererea de efectuare a expertizei medico-legale formulată de către petentul K.J.T.L. S-a respins cererea formulată de către petentul K.J.T.L. de amânare a predării sale către autoritățile judiciare din S.U.A, extrădare dispusă prin sentința penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia nr. 846 din 03 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a constatat existența autorității de lucru judecat cu privire la amânarea predării petentului, astfel cum s-a dispus prin sentința penală nr. 2 din 08 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia nr. 1015 din 15 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție. A fost obligat petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. S-a dispus plata sumei de 320 lei către interpretul de limbă engleză B.I.D. din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 846 din 3 martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de extrădare și s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile K.J.T.L., cetățean american către autoritățile judiciare din SUA în vederea cercetării acestuia, fiind pus sub acuzare în dosarul nr. 1:06 CR 051 pentru posesie de arme de foc de către o persoană condamnată, posesie a 15 dispozitive pentru obținerea accesului neautorizat cu intenția de a comite fraude și posesie ilegală de asigurări sociale și a pașaportului unei alte persoane, fapte prevăzute în Titlul 18 al Codului Statelor Unite ale Americii - Secțiunile 922 (g) (1), 1029 (a) (3) și 1028 (a) (6). În temeiul art. 45 alin. (6) raportat la art. 59 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, s-a dispus arestarea persoanei extrădabile K.J.T.L., în vederea predării.

La data de 18 martie 2011 Asociația Liga Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului București a adresat Curții de Apel Ploiești prezenta cerere de amânare a predării petentului K.J.T.L., invocând în acest sens motive de ordin medical, susținând că acesta are afecțiuni serioase ale sănătății, iar predarea se impune a fi amânată pentru a se da posibilitate acestuia să beneficieze de un tratament corespunzător. Prezent în instanță la primul termen de judecată din data de 20 martie 2011, petentul asistat de interpret a precizat că își însușește această cerere de amânare a predării sale. În ședința publică de la data de 24 martie 2011 Asociația Liga Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului București a formulat o cerere de intervenție în cadrul procedurii de amânare a predării, susținând, în esență, aceleași motive de ordin medical.

În aceeași ședință publică, petentul K.J.T.L. a solicitat a se încuviința proba cu expertiză medico-legală la nivelul unei instituții de specialitate, pentru a se stabili afecțiunile de care suferă, posibilitatea de tratament a acestora, precum și faptul că aceste afecțiuni constituie un element care împiedică predarea acestuia. În drept, petentul a invocat aplicarea dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu completările și modificările ulterioare. Instanța de fond a reținut că cererea de intervenție în cadrul procedurii de amânare a predării este inadmisibilă, din perspectiva art. 60 din Legea nr. 302/2004, dispoziții legale ce prevăd doar un drept propriu al persoanei extrădabile de a cere amânarea predării sale.

În legătură cu solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale de specialitate s-a apreciat că nu poate fi admisă întrucât petentul nu a făcut dovada cu acte medicale a afecțiunilor de care pretinde că suferă. În legătură cu solicitarea de amânare a predării, solicitare formulată de Asociația Liga Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului București, dar însușită de petent, s-a constatat că aceasta nu poate fi primită, întrucât în cauză operează autoritatea de lucru judecat. Astfel, s-a reținut că prin sentința penală nr. 2 din 08 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de amânare a predării formulată de către petentul K.J.T.L., extrădare dispusă prin sentința penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 846 din 03 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sentința penală nr. 2 din 08 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești a rămas definitivă prin decizia penală nr. 1015 din 15 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de către petent. Din examinarea acestei hotărâri judecătorești definitive, Curtea a observat că în considerentele sale se precizează că petentul a formulat o cerere de amânare a predării sale pe considerente de ordin medical, invocând existența în fapt a unor afecțiuni medicale, iar în drept incidența dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu completările și modificările ulterioare.

Se observă deci că solicitarea anterioară de amânare a predării a fost formulată tot pe considerente de ordin medical, iar temeiul de drept al solicitării anterioare este identic cu cel invocat în prezenta cerere. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs persoana extrădată K.J.T., motivând că o consideră nelegală și netemeinică. În cursul soluționării recursului, la dosar a fost transmisă adresa nr. 343 din 28 martie 2011 a IGPR – Inspectoratul Județean de Poliție Prahova – Centrul de Reținere și Arest Preventiv din care rezultă că persoana extrădată K.J.T. a fost predată organelor judiciare americane la data de 05 martie 2011, pe aeroportul Henry Coandă Otopeni. În aceste condiții, întrucât predarea deja a avut loc, Înalta Curte constată că cererea persoanei extrădate ce constituie obiectul prezentului dosar, de amânare a predării, a rămas fără obiect, astfel că recursul acesteia va fi respins ca nefondat, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a se avansa din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădată K.J.T. împotriva sentinței penale nr. 3 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Obligă recurenta persoană extrădată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2011.