ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1316/2011

Asupra recursului de față;

Prin

sentința penală nr. 3 din 24 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală

și pentru cauze cu minori și de familie, s-au dispus următoarele:

S-a respins, ca

inadmisibilă, cererea de intervenție în cadrul procedurii de amânare a

extrădării, formulată de către Asociația Liga Națională și Internațională

pentru Apărarea Drepturilor Omului București.

S-a respins cererea

de efectuare a expertizei medico-legale formulată de către petentul K.J.T.L.

S-a respins cererea

formulată de către petentul K.J.T.L. de amânare a predării sale către

autoritățile judiciare din S.U.A, extrădare dispusă prin sentința penală nr. 1

din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia nr. 846

din 03 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

S-a constatat

existența autorității de lucru judecat cu privire la amânarea predării

petentului, astfel cum s-a dispus prin sentința penală nr. 2 din 08 martie 2011

a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia nr. 1015 din 15 martie 2011

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

A fost obligat

petentul la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către

stat.

S-a

dispus plata sumei de 320 lei către interpretul de limbă engleză B.I.D. din

fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî

astfel, prima instanță a reținut că prin sentința penală nr. 1 din 28 februarie

2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 846 din 3

martie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost admisă cererea de

extrădare și s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile K.J.T.L., cetățean american

către autoritățile judiciare din SUA în vederea cercetării acestuia, fiind pus

sub acuzare în dosarul nr. 1:06 CR 051 pentru posesie de arme de foc de către o

persoană condamnată, posesie a 15 dispozitive pentru obținerea accesului

neautorizat cu intenția de a comite fraude și posesie ilegală de asigurări

sociale și a pașaportului unei alte persoane, fapte prevăzute în Titlul 18 al

Codului Statelor Unite ale Americii - Secțiunile 922 (g) (1), 1029 (a) (3) și

1028 (a) (6).

În temeiul art. 45

alin. (6) raportat la art. 59 din Legea nr. 302/2004, modificată și completată,

s-a dispus arestarea persoanei extrădabile K.J.T.L., în vederea predării.

La data de 18 martie 2011

Asociația Liga

Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului București a

adresat Curții de Apel Ploiești prezenta cerere de amânare a predării

petentului K.J.T.L., invocând în acest sens motive de ordin medical, susținând

că acesta are afecțiuni serioase ale sănătății, iar predarea se impune a fi

amânată pentru a se da posibilitate acestuia să beneficieze de un tratament

corespunzător.

Prezent în instanță

la primul termen de judecată din data de 20 martie 2011, petentul asistat de

interpret a precizat că își însușește această cerere de amânare a predării

sale.

În ședința publică de

la data de 24 martie 2011 Asociația Liga Națională și Internațională pentru

Apărarea Drepturilor Omului București a formulat o cerere de intervenție în

cadrul procedurii de amânare a predării, susținând, în esență, aceleași motive

de ordin medical.

În aceeași ședință

publică, petentul K.J.T.L. a solicitat a se încuviința proba cu expertiză

medico-legală la nivelul unei instituții de specialitate, pentru a se stabili

afecțiunile de care suferă, posibilitatea de tratament a acestora, precum și

faptul că aceste afecțiuni constituie un element care împiedică predarea

acestuia.

În drept, petentul a

invocat aplicarea dispozițiilor art. 60 alin. (3) din Legea nr. 302/2004

privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu completările

și modificările ulterioare.

Instanța de fond a

reținut că cererea de intervenție în cadrul procedurii de amânare a predării

este inadmisibilă, din perspectiva art. 60 din Legea nr. 302/2004, dispoziții

legale ce prevăd doar un drept propriu al persoanei extrădabile de a cere

amânarea predării sale.

În legătură cu

solicitarea de efectuare a unei expertize medico-legale de specialitate s-a

apreciat că nu poate fi admisă întrucât petentul nu a făcut dovada cu acte

medicale a afecțiunilor de care pretinde că suferă.

În legătură cu

solicitarea de amânare a predării, solicitare formulată de Asociația Liga

Națională și Internațională pentru Apărarea Drepturilor Omului București, dar

însușită de petent, s-a constatat că aceasta nu poate fi primită, întrucât în cauză

operează autoritatea de lucru judecat.

Astfel, s-a reținut

că prin sentința penală nr. 2 din 08 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești, a

fost respinsă ca inadmisibilă cererea de amânare a predării formulată de către

petentul K.J.T.L., extrădare dispusă prin sentința penală nr. 1 din 28

februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, definitivă prin decizia penală nr. 846

din 03 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție.

Sentința penală nr. 2

din 08 martie 2011 a Curții de Apel Ploiești a rămas definitivă prin decizia

penală nr. 1015 din 15 martie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și

Justiție, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de către

petent.

Din

examinarea acestei hotărâri judecătorești definitive, Curtea a observat că în

considerentele sale se precizează că petentul a formulat o cerere de amânare a

predării sale pe considerente de ordin medical, invocând existența în fapt a

unor afecțiuni medicale, iar în drept incidența dispozițiilor art. 60 alin. (3)

din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie

penală, cu completările și modificările ulterioare.

Se observă deci că

solicitarea anterioară de amânare a predării a fost formulată tot pe

considerente de ordin medical, iar temeiul de drept al solicitării anterioare

este identic cu cel invocat în prezenta cerere.

Împotriva acestei

sentințe a declarat recurs persoana extrădată K.J.T., motivând că o consideră

nelegală și netemeinică.

În cursul

soluționării recursului, la dosar a fost transmisă adresa nr. 343 din 28 martie

2011 a IGPR – Inspectoratul Județean de Poliție Prahova – Centrul de Reținere

și Arest Preventiv din care rezultă că persoana extrădată K.J.T. a fost predată

organelor judiciare americane la data de 05 martie 2011, pe aeroportul Henry

Coandă Otopeni.

În aceste condiții,

întrucât predarea deja a avut loc, Înalta Curte constată că cererea persoanei extrădate

ce constituie obiectul prezentului dosar, de amânare a predării, a rămas fără

obiect, astfel că recursul acesteia va fi respins ca nefondat, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În baza art. 192

alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare către

stat, onorariul avocatului din oficiu urmând a se avansa din fondul

Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de

persoana extrădată K.J.T. împotriva sentinței penale nr. 3 din 24 martie 2011 a

Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă

recurenta persoană extrădată la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli

judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul pentru

apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 1 aprilie 2011.