ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 846/2011

Asupra recursului de față în baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, a fost admisă cererea formulată de Autoritățile Judiciare ale Statelor Unite ale Americii și s-a dispus extrădarea persoanei extrădabile K.J.T.L. (fiul lui K.T.L. și J.D.J. - E.M.K. (fostă P.)), în vederea cercetării acestuia de către Autoritățile Judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi în Dosarul penal cu nr. 1:06 CR 051. În baza art. 45 alin. (6) rap. la art. 59 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, s-a dispus arestarea persoanei extrădabile K.J.T.L. începând cu data de 28 februarie 2011 în vederea predării către autoritățile judiciare solicitante.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate K.J.T.L. către autoritățile judiciare emitente ale cererii de extrădare. S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută la data de 02 septembrie 2010 prin Ordonanța nr. 5836/l 1/5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și arestată provizoriu prin încheierea din 02 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, măsură menținută conform Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, până la data de 28 februarie 2011. S-au reținut, în esență, următoarele: Autoritățile judiciare din Statele Unite ale Americii au solicitat arestarea provizorie în vederea extrădării a cetățeanului american K.J.T.L.

Prin adresa din 25 august 2010 a Biroului Național Interpol, s-a solicitat Procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, luarea măsurilor necesare pentru identificarea persoanei extrădabile, reținerea și prezentarea acesteia în fața instanței, procedură prev. de art. 42 - 47 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, cu modificările și completările ulterioare. La data de 02 septembrie 2010, lucrătorii de poliție din cadrul I.G.P.R. și I.J.P. Prahova au localizat persoana extrădabilă, K.J.T.L. - urmărită internațional, pe raza localității Merei, județul Buzău și prin Ordonanța nr. 5836/11/5/2010 din 02 septembrie 2010 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploiești, după ascultare și identificare, a reținut-o și a prezentat-o instanței pentru luarea măsurilor prevăzute de Legea nr. 302/2004 republicată și completată, privind cooperarea judiciară în materie penală.

Prin sentința penală nr. 1 din 29 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploiești a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile solicitante și s-a dispus extrădarea persoanei solicitate către Autoritățile judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi - S.U.A., în vederea cercetării acesteia în Dosarul penal nr. 1:06CR051, menținându-se arestarea provizorie a acesteia.

Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia penală nr. 3968 din 08 noiembrie 2010 a admis recursul persoanei extrădabile, a casat sentința cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță, menținând măsura arestării provizorii conform art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată, cu motivarea că persoana extrădabilă a formulat cerere de azil în România, înregistrată la data de 01 noiembrie 2010 și potrivit art. 17 și art. 6 alin. (1) din Legea nr. 122/2006 "împotriva solicitantului de azil nu pot fi luate măsuri de extrădare cu excepția cazurilor prevăzute la art. 44 din Legea nr. 535/2004 privind prevenirea și combaterea terorismului". Totodată, Înalta Curte de Casație și Justiție, a dispus verificarea periodică, dar nu mai târziu de 30 de zile a necesității menținerii arestării provizorii a persoanei extrădabile până la soluționarea irevocabilă a cererii de azil.

Dosarul a fost reînregistrat sub nr. 8988/42/2010 pe rolul Curții de Apel Ploiești și repartizat aleatoriu pentru termenul din 06 decembrie 2010 unui alt complet de judecată, urmare admiterii cererii de abținere formulată de magistratul care a soluționat cererea în primă fază procesuală. La data de 06 decembrie 2010, instanța i-a adus la cunoștință persoanei extrădabile faptele care motivează cererea de extrădare și că împotriva sa autoritățile judiciare ale S.U.A. au declanșat urmărirea penală și s-a procedat la reaudierea acesteia, fiind asistată de apărătorul ales și de interpret de limbă engleză, persoana extrădabilă arătând că nu este de acord și nu își dă consimțământul la extrădare, menționând că în România și-a întemeiat o familie și are o afacere de succes.

Prin încheierea de la aceeași dată, luându-se act că plângerea formulată de persoana extrădabilă aflată pe rolul Judecătoriei Sector 4 București, Dosar nr. 21903/4/2010, împotriva hotărârii Oficiului Român pentru Imigrări prin care s-a respins, ca nefondată cererea de azil, nu a fost soluționată, în temeiul art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004 a fost menținută arestarea provizorie a numitului K.J.T.L., respingându-se ca neîntemeiate cererile de înlocuire a arestării provizorii cu obligarea de a nu părăsi localitatea/țara și cea privind încetarea de drept a arestării provizorii, acordându-se un nou termen de judecată. La termenul acordat, 30 decembrie 2010, persoana solicitată prin apărătorul ales a formulat opoziție la extrădare, susținând că cererea de extrădare se referă la o altă persoană, respectiv la numitul K.T.L., iar numele său este K.J.T.L., potrivit permisului de ședere, cartea de rezidență și certificatul de căsătorie.

Prin încheierea de la aceeași dată, rămasă definitivă prin Decizia nr. 15 din 05 ianuarie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, procedându-se la verificarea susținerilor persoanei extrădabile în raport cu actele aflate la dosar, respectiv cererea de extrădare formulată de autoritățile americane și documentele însoțitoare, certificatul emis de Procurorul General E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declarația sub jurământ în susținerea cererii de extrădare a acestuia și declarația sub jurământ a agentului special din cadrul F.B.I. domnul M.A.B., fotografiile xerox ale cetățeanului american K.T.L. aflate la exponatul E, s-a respins opoziția, constatându-se că persoana solicitată este una și aceeași persoană cu persoana arestată provizoriu K.J.T.L., neexistând nicio eroare judiciară a autorităților române, cum aceasta a susținut.

Totodată, semnalmentele persoanei descrise în cererea de extrădare (înălțime, greutate, culoarea ochilor) corespund cu cele ale persoanei arestate provizoriu și în declarația sub jurământ a agentului F.B.I., domnul M.A.B., acesta a arătat că K. a părăsit S.U.A. la data de 22 mai 2005 sub numele de M.L.K., fratele persoanei solicitate, că în prezent se află în România și la data de 25 aprilie 2005 a avut o întrevedere cu soția lui T.L.K.J., confirmând astfel că K.J. este una și aceeași persoană cu K., la care se referă cererea de extrădare.

Nesoluționarea de către Judecătoria Sectorului 4 București a plângerii formulată de persoana extradabilă împotriva hotărârii Oficiului Român de Imigrări de respingere, ca evident nefondată a cererii de azil, fiind un impediment pentru soluționarea cererii de extrădare, cauza s-a amânat, acordându-se mai multe termene de judecată și existând riscul ca persoana extradabilă, învinuită și de fals de identitate prin cererea de extrădare să se sustragă de la judecată, s-a menținut arestarea provizorie a persoanei extradabile cu respectarea prevederilor art. 45 alin. (5) din Legea nr. 302/2004, stabilindu-se termen pentru data de 25 februarie 2011. Prin sentința nr. 1639 din 25 februarie 2011 a Judecătoriei Sector 4 București a respinsă, ca neîntemeiată, plângerea persoanei extradabile, hotărârea fiind definitivă și irevocabilă.

La termenul acordat persoana extradabilă prin apărătorul ales a depus la dosar o copie xerox a cererii de acces la o nouă procedură de acordare a statului de refugiat, solicitând respingerea cererii de extrădare întrucât aceasta nu poate fi extrădată conform art. 6 și art. 17 din Legea nr. 122/2006. Curtea de apel reexaminând pe fond, după casare, cererea de extrădare formulată a constatat următoarele: Ambasada Statelor Unite ale Americii a înaintat M.J. la data de 27 octombrie 2010, cererea de extrădare a persoanei extradabile K.J.T.L. și documentele în susținerea acesteia, cerința prevăzută de art. 8 din Tratatul de extrădare și anume: - certificat emis de Procurorul-General E.H.H.J.

la data de 22 octombrie 2010 ; - certificatul emis de K.H., Director-adjunct al Office of International Affairs, Criminal Division al Departamentului Statelor Unite ale Americii, la data de 21 octombrie 2010; - declarația sub jurământ în susținerea cererii de extrădare a domnului P.D.R., procuror - adjunct al Statelor Unite ale Americii pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi din data de 20 octombrie 2010; - declarația sub jurământ a domnului M.A.B., agent special din cadrul Biroului Federal de Investigații, datată 20 octombrie 2010; - actul de acuzare emis de Tribunalul pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi; - mandat de arestare emis la data de 31 martie 2006 de Tribunalul pentru Districtul de Nord al Statului Mississippi; - copia dispozițiilor legale relevante; - fotografia cetățeanului american T.L.K.

La termenul de judecată din 06 decembrie 2010, în ședința publică, instanța a adus la cunoștință cetățeanului american K.J.T.L., conținutul cererii de extrădare și anume, faptul că este căutat pentru a fi judecat în Tribunalul Districtului de Nord al Statului Mississippi, fiind pus sub acuzare în cazul penal înregistrat în data de 30 martie 2006, pentru următoarele fapte: - primul capăt de acuzare: Posesia de arme de foc de către o persoană condamnată, cu încălcarea prevederilor Titlului 18 al Codului Statelor Unite - Secțiunea 922 (g) (1), pentru care pedeapsa maximă prevăzută de lege este de 10 ani închisoare; - al doilea capăt de acuzare: Posesia a 15 dispozitive pentru obținerea accesului neautorizat cu intenția de a comite fraude, cu încălcarea prevederilor Tratatului 18 al Codului Statelor Unite în Secțiunea 1029 (a) (3), pentru care pedeapsa maximă este de 10 ani și, - al treilea capăt de acuzare: Posesia ilegală a numărului de asigurări sociale (CNP și al pașaportului unei alte persoane), cu încălcarea prevederilor Titlului 18 al Codului Statelor Unite - Secțiunea 1028 (a) (6), pentru care pedeapsa maximă este de 15 ani închisoare.

S-a arătat în cererea de extrădare că pe data de 31 martie 2006, reprezentantul Tribunalului Districtului de Nord al Statului Mississippi, a semnat mandatul de arestare a lui K.J.T.L., pentru faptele din actul de punere sub acuzare. Faptele din actul de acuzare, arată că pe 25 aprilie 2005 S.K. a informat F.B.I. că soțul ei, T.L.K., se folosea de identitatea fratelui lui decedat, M.L.K. și că folosindu-se de această identitate, încerca să obțină credit. Soția lui K., a pus la dispoziția F.B.I. două portofele ce-i aparțineau lui K. și care conțineau acte de identitate și cârduri de credit separate, atât în numele lui K. cât și a fratelui său decedat. Conform actului oficial de deces, M.L.K. a murit pe data de 20 octombrie 1959. Pe 26 aprilie 2005, F.B.I.

a efectuat o percheziție în baza unui mandat la reședința lui K., ocazie cu care agenții au confiscat numeroase documente ce dovedeau faptul că acesta folosea identitatea fratelui său decedat pentru a obține credite, cârduri de credit, pașaport S.U.A. și un card de asigurări sociale. În plus, agenții F.B.I. au găsit patru arme de foc în timpul percheziției și s-a stabilit că K., avea condamnări anterioare și în baza legii S.U.A., îi era interzis să dețină sau să posede arme de foc. S-a menționat că faptele pentru care se solicită extrădarea sunt prevăzute de art. 2 din Tratat.

Referitor la susținerea persoanei extrădabile că beneficiază de drepturile prevăzute de art. 6 și art. 17 din Legea nr. 122/2006, curtea a constatat că cererea de acordare a accesului la o nouă procedură de azil este formulată în mod abuziv și simpla depunere a unei atari cereri la Oficiul Român pentru Imigrări nu conferă persoanei protecția statului român întrucât nu există o hotărâre de acordare a accesului la o nouă procedură de azil, conform art. 92 din Legea nr. 122/2006, nefiind suficientă așadar simpla manifestare de voință exprimată în scris ca în situația depunerii unei cereri de azil pentru care legiuitorul nu a prevăzut în art. 34 o astfel de hotărâre. În consecință, s-a reținut că persoana solicitată nu beneficiază de drepturile prev. de art. 6 și art. 17 din Legea nr. 122/2006.

Curtea, reexaminând cererea de extrădare în raport de materialul probator sus arătat, a constatat că sunt întrunite condițiile legale pentru extrădarea persoanei solicitate, deoarece faptele pentru care aceasta este învinuită dau loc la extrădare, fiind pedepsite atât de legea statului solicitant S.U.A., cât și de legea română, cu pedepse privative de libertate mai mare de 1 an sau mai severe, așa cum prevăd art. 2 din Tratat și art. 26 din Legea nr. 302 din 28 iunie 2004 republicată. Au fost îndeplinite totodată și condițiile de regularitate internațională, prevăzute de art. 7 din Tratat și art. 40 din legea privind cooperarea judiciară internațională în materie penală. Drept urmare, s-a admis cererea de extrădare formulată de autoritățile judiciare ale Statelor Unite ale Americii, autorizându-se autorizează extrădarea persoanei solicitate K.J.T.L.

în vederea cercetării acesteia de autoritățile judiciare ale Districtului de Nord din Mississippi în Dosarul penal nr. 1:06CR051. Ca urmare a admiterii cererii de extrădare în baza art. 45 alin. (6) rap. la art. 59 din Legea nr. 302/2004 republicată, în vederea predării persoanei extrădabile, s-a dispus arestarea acesteia începând cu data de 28 februarie 2011. S-a constatat că persoana extrădabilă a fost reținută la data de 02 septembrie 2010 prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și arestată provizoriu până la data de 28 februarie 2011. Împotriva sentinței penale sus-menționate, persoana extrădabilă a declarat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței, întrucât starea de arest a încetat și nu se poate prelungi nici dacă este provizoriu pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.

Recursul nu este fondat. Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că sentința primei instanțe este legală și temeinică.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, rezultă, într-adevăr, că în cauză sunt întrunite condițiile pentru extrădarea pasivă, prevăzute de secțiunea 1 a titlului II din Legea nr. 302/2004 Astfel, din analiza secțiunii sus-menționate, rezultă că pentru a se dispune extrădarea pasivă, la cererea unui stat străin, a unei persoane aflate pe teritoriul României, trebuie să fie întrunite mai multe condiții pozitive și negative prevăzute de lege, și anume: - persoana supusă extrădării să fie urmărită penal sau trimisă în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ori să fie căutată în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță în statul solicitant; - persoana să nu fie dintre cele exceptate la extrădare, în sensul art. 23 din Legea nr. 302/2004; - să nu fie incident unul dintre motivele obligatorii de refuz al extrădării, în sensul dispozițiilor art. 241 din Legea nr. 302/2004; - să nu existe un motiv opțional de refuz al extrădării, în sensul dispozițiilor art. 242 din Legea nr. 302/2004; - să se constate dubla incriminare a faptei pentru care este învinuită sau a fost condamnată persoana a cărei extrădare se solicită, cu excepțiile expres prevăzute de art. 26 din lege; - fapta săvârșită să atragă potrivit legislației statului solicitant și legii române o pedeapsă privativă de libertate de cel puțin 1 an, iar în vederea executării unei pedepse,

de cel puțin 4 luni; - fapta pentru care se cere extrădarea să nu fie pedepsită cu moartea, exceptând situația în care există asigurări considerate ca îndestulătoare de către statul român că pedeapsa capitală nu se va executa, urmând să fie comutată; - nu se poate acorda extrădarea în cazul punerii în mișcare a acțiunii penale numai la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, iar aceasta se opune extrădării; - nu se poate acorda extrădarea în cazul în care statul solicitant nu ar asigura garantarea dreptului la apărare; - nu se poate acorda extrădarea în cazul în care în statul solicitant s-a pronunțat o pedeapsă în lipsa persoanei extrădabile, caz în care statul român poate refuza extrădarea dacă apreciază că procedura de judecată a nesocotit dreptul la apărare, cu excepția asigurărilor din partea statului solicitant de garantare a unei noi proceduri de judecată care să îi salvgardeze drepturile la apărare; - nu se acordă în cazul intervenirii precripției răspunderii penale sau a executării pedepsei, fie potrivit legislației române, fie a statului solicitant sau a amnistiei ori grațierii.

În cauză, instanța a reținut în mod corect că nu este incident niciun motiv de refuz al extrădării, susținerile apărătorului ales al recurentului, în sensul că cererea de extrădare nu este admisibilă, pentru că nu este îndeplinită una din condițiile cumulative: nu este persoana urmărită și există un motiv de refuz obligatoriu, întrucât a solicitat calitatea de refugiat, pentru că se teme de a fi retumat, viața fiindu-i pusă în pericol la întoarcerea în S.U.A., nefiind fondate. Criticile apărătorului ales al recurentului, susținute oral și invocate în scris, în sensul că există dubii cu privire la identitatea persoanei recurentului, au fost analizate temeinic de instanță, care pe baza tuturor actelor necesare extrădării, a conclzuionat că nu există un impediment legal în dispunerea extrădării.

Astfel, cu privire la identitatea persoanei extrădabile, s-au verificat susținerile sale, în raport cu actele aflate la dosar, respectiv cererea de extrădare formulată de autoritățile americane și documentele însoțitoare, certificatul emis de Procurorul General E.H.H.J. la data de 22 octombrie 2010, declarația sub jurământ în susținerea cererii de extrădare a acestuia și declarația sub jurământ a agentului special din cadrul F.B.I. domnul M.A.B., fotografiile xerox ale cetățeanului american K.T.L. aflate la exponatul E și s-a respins opoziția acesteia, constatându-se că persoana solicitată este una și aceeași persoană cu persoana arestată provizoriu K.J.T.L., neexistând nicio eroare judiciară în acest sens.

Totodată, a rezultat că semnalmentele persoanei descrise în cererea de extrădare (înălțime, greutate, culoarea ochilor) corespund cu cele ale persoanei arestate provizoriu, iar declarația sub jurământ a agentului F.B.I., domnul M.A.B. a confirmat că K.J. este una și aceeași persoană cu K., la care se referă cererea de extrădare. În ce privește susținerile că se teme de a fi retumat, viața fiindu-i pusă în pericol la întoarcerea în S.U.A., Curtea constată, examinând actele dosarului, că acestea sunt afirmații nedovedite, care nu sunt de natură a constitui motive serioase că extrădarea este solicitată în scopul pedepsirii pe motive de opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social sau că situația sa riscă să se agraveze din unul din aceste motive.

Cu privire la cererea de acces la o nouă procedură de acordare a statutului de refugiat formulată de recurent, se constată că aceasta a fost înregistrată la Oficiul român pentru Imigrări, cu trei zile înainte de data soluționării recursului, însă nu constituie un motiv de imposibilitate a extrădării, deoarece textul art. 23 din Legea nr. 302/2004 - privind persoanele exceptate de la extrădare se referă la o persoană care a parcurs această procedură și a obținut statutul de refugiat, potrivit Legii nr. 122/2006. De altfel, opoziția persoanei extrădabile cu privire la cererea de extrădare a fost soluționată definitiv de instanță prin hotărârea din data de 30 decembrie 2010, definitivă prin decizia Înaltei Curți, când obiectiunile persoanei au fost verificate și înlăturate și s-a constatat că există identitatea între persoana solicitată și recurent.

În ce privește criticile privind arestarea persoanei extrădabile, Curtea constată că persoana extrădabilă a fost reținută la data de 02 septembrie 2010 prin Ordonanța nr. 5836/l1/5/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Ploiești și arestată provizoriu prin încheierea din 02 septembrie 2010 a Curții de Apel Ploiești, măsură menținută conform Legii nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, până la data de 28 februarie 2011, orele 24,00. Prin sentința penală recurată, Curtea de Apel Ploiești, admițând cererea de extrădare, a dispus, în baza art. 45 alin. (6) rap. la art. 59 din Legea nr. 302/2004 modificată și completată, arestarea persoanei extrădabile K.J.T.L. începând cu data de 28 februarie 2011, în vederea predării către autoritățile judiciare solicitante.

S-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării persoanei solicitate K.J.T.L. către autoritățile judiciare emitente ale cererii de extrădare. Din analiza actelor dosarului, rezultă că măsura arestării persoanei extrădate a fost dispusă în mod legal de instanță, în conformitate cu dispozițiile art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008.

Din interpretarea prevederilor art. 45 alin. (3) și art. 45 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, modificată și completată prin Legea nr. 222/2008, rezultă că arestarea persoanei extrădate se poate dispune: În vederea extrădării, de către completul investit cu soluționarea cererii de extrădare, putând dura maxim 180 de zile (în cauza de față, până la data de 28 februarie 2011); În vederea predării, de către completul care, soluționând cererea de extrădare, a dispus admiterea acesteia, situație în care, prin sentință, dispune și arestarea persoanei extrădate în vederea predării. Drept urmare, arestarea persoanei extrădate în vederea predării este o măsură procesuală distinctă și cu un alt regim decât cel prevăzut de legiuitor privitor la arestarea provizorie în vederea extrădării.

Pentru această măsură, legiuitorul a prevăzut termene și condiții distincte de luare, respectiv odată cu admiterea cererii de extrădare și încetare, respectiv, în situația în care persoana extrădată nu este preluată de autoritățile competente ale statului solicitat, în termen de 30 de zile de la data convenită pentru predare, cu excepția cazului prevăzut la art. 59 alin. (6). Pentru aceste motive, Curtea constată că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurentul persoană extrădabila cu privire la arestarea provizorie. Față de cele arătate, urmează ca recursul declarat de recurentul persoană extrădabila K.J.T.L. împotriva sentinței penale nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, să fie respins, ca nefondat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 lei, se va plăti din fondul M.J. Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul persoană extrădabila K.J.T.L. împotriva sentinței penale nr. 1 din 28 februarie 2011 a Curții de Apel Ploiești, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie. Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 80 lei, se va plăti din fondul M.J. Onorariul interpretului de limba engleză se va plăti din fondul Înaltei Curți de Casație și Justiție. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 3 martie 2011.