ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3203/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința comercială nr. 478 din 13 mai 2008 pronunțată în dosar nr. 35/1371/2006 al Tribunalului Comercial Mureș s-a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanta SC A.M. SRL Târgu Mureș împotriva pârâtei SC S. SRL Târgu Mureș, s-a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâtă și s-a dispus rezilierea contractului din 1 iulie 2003 încheiat între părți. Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în esență că reclamanta SC A.M. SRL a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 1.444.160 lei echivalentul a 405.663 euro reprezentând penalități de întârziere în cuantum de 0,15% pe zi conform art. 9 din contractul din 2003, arătând în motivare că în temeiul contractului pârâta și-a asumat obligația de a-i livra până la data de 15 iulie 2003 un număr de 35 bucăți stabilizatoare de tensiune.

Pârâta și-a îndeplinit la data de 24 iulie 2003 această obligație, conform procesului - verbal de predare - primire încheiat între părți, din cuprinsul căruia rezultă că bunurile au fost predate în stare de funcționare. În aceste condiții, Tribunalul a înlăturat susținerea reclamantei conform căreia prin înscrisul menționat bunurile au fost predate doar în custodie reținând și împrejurarea că nu s-a dovedit returnarea acestora către pârâtă. Totodată, s-a admis acțiunea reconvențională prin care s-a solicitat rezilierea contractului din litigiu, cu motivarea că deși pârâta și-a îndeplinit obligația asumată, reclamanta nu a achitat prețul echipamentelor astfel că sunt îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 1020 – art. 1021 C. civ.

Apelul formulat de reclamantă a fost respins prin decizia nr. 102 din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. În argumentarea soluției pronunțate, instanța de apel reține că probele administrate în cauză au relevat împrejurarea că pârâta și-a îndeplinit obligația de predare a bunurilor ce au format obiectul contractului din litigiu, iar în lipsa dovezilor care să ateste susținerile reclamantei, s-a aplicat corect sancțiunea rezilierii, situație în care nici art. 9 din convenție care reglementează plata penalităților de întârziere, nu mai poate produce efecte juridice. Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta SC A.M.

SRL Târgu Mureș, criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. În dezvoltarea criticilor, recurenta invocă faptul că instanța de apel a respins apelul însă nu a menționat în mod expres care sunt motivele pentru care a pronunțat o atare soluție. O altă critică vizează nelegalitatea deciziei sub aspectul omisiunii instanțelor de a analiza efectele juridice ale contractului de custodie încheiat între părți la data de 24 iulie 2003, înscris care, de altfel, nu a fost examinat, fiind înlăturat fără o motivare corespunzătoare. De asemenea, și celelalte cereri în probațiune au fost respinse, iar instanța de apel nu precizează motivele pentru care a procedat de această manieră, încălcând prevederile art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc.

civ. Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale anterior menționate, Curtea constată că este nefondat. Astfel, contrar susținerilor recurentei, instanța de apel a examinat cauza sub toate aspectele arătate de reclamantă și a înlăturat motivat criticile acesteia, după cum rezultă, fără echivoc din considerentele deciziei care satisfac exigențele dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., în privința existenței motivelor de fapt și de drept care au determinat adoptarea soluției. Din această perspectivă, și afirmația recurentei în sensul că nu au fost analizate efectele juridice ale înscrisului din data de 24 iulie 2003, este contrară realității, în condițiile în care s-a înlăturat motivat, susținerea reclamantei conform căreia acest act ar reprezenta un contract de custodie, cu motivarea că acesta atesta predarea de către pârâtă a bunurilor din litigiu, fiind semnat inclusiv de reclamantă.

Acesta fiind considerentul pentru care reținându-se culpa reclamantei în îndeplinirea obligației corelative de plată a prețului s-au aplicat dispozițiile art. 1020 - art. 1021 C. civ., cu consecința rezilierii contractului, care în mod evident nu mai putea produce niciun efect juridic nici în privința plății penalităților solicitate prin acțiunea principală. În aceste condiții, cauza fiind examinată sub toate aspectele, suplimentarea probațiunii nu se impunea, astfel, în mod corect a fost respinsă și cererea formulată în acest sens de apelantă. Prin urmare, decizia recurată fiind legală va fi menținută, ca atare, ca efect al respingerii recursului în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin. (1) C. proc.

civ. În privința cererii formulate de intimata SC S. SRL Târgu Mureș, pentru obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, Curtea constatând că nu s-a făcut o atare dovadă o va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de reclamanta SC A.M. SRL Târgu Mureș, prin administrator judiciar S.A.T., împotriva deciziei nr. 102/A din 5 decembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Respinge cererea intimatei - pârâte SC S. SRL Târgu Mureș de acordare cheltuieli de judecată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.