ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 398/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Tribunalul Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3088 din 5

noiembrie 2007, a admis excepția inadmisibilității

formulării cererii de obligare a pârâtei la plata sumei de 105.860 lei

și a respins, ca inadmisibilă, cererea reclamantei de obligare a

pârâtei la plata sumei de 105.860 lei reprezentând beneficiu nerealizat.

A fost admisă în parte

acțiunea formulată de reclamanta SC F.C.S. prin administrator F.C. cu

sediul social în municipiul Câmpulung Moldovenesc Județul Suceava în

contradictoriu cu pârâta SC M. SRL cu sediul social în municipiul Suceava

Județul Suceava și a fost constatată simulația contractului

de vânzare – cumpărare încheiat între părți la data de 28 august

2006 cu privire la autobuzul tip R.D. marca R., în sensul că bunul mobil

nu a ieșit din patrimoniul reclamantei.

S-a reținut de instanța de

fond că părțile au încheiat contractul de vânzare –

cumpărare prin care reclamanta a vândut pârâtei autobuzul tip RD 112 marca

R. constatat prin factura fiscală seria SV VDU nr. 4556228 din 28 august

2006 ce reprezintă actul aparent. La aceiași dată, 28 august

2006, între părți s-a încheiat și un act secret din care

rezultă că, în realitate bunul nu a ieșit din patrimoniul

reclamantei, actul aparent fiind încheiat numai în vederea unei colaborări

pe traseul Izvoarele Sucevei.

Din verificarea contractului de

închiriere rezultă că acesta conține drepturi și

obligații corelative clar stabilite așa încât nu se impune

interpretarea lor.

Ceea ce solicită reclamanta

reprezintă în fapt adăugarea de clauze noi la contract, respectiv

împrejurarea că închirierea s-a făcut pentru două autobuze,

pentru o chirie de 350 Ron fiecare, ceea ce nu este prevăzut în contract.

Curtea de Apel Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 82 din 16 iunie

2008, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta SC F.C.S. împotriva

sentinței nr. 3088 din 5 noiembrie 2007 a Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal.

Instanța de apel a stabilit

că, așa cum rezultă din dispozitivul sentinței apelate,

acțiunea reclamantei a fost admisă doar în parte și anume cu

privire la constatarea simulației contractului de vânzare – cumpărare

al autobuzului, fiind arătate în considerente și motivele pentru care

celelalte capete de cerere au fost găsite neîntemeiate.

Nu au fost incidente

dispozițiile art. 274 C. proc. civ., privitor la cheltuielile de

judecată, deoarece capătul de cerere vizând obligarea la plata sumei

de 105.860 lei cu titlu de beneficiu nerealizat a fost respins ca inadmisibil

iar pentru onorariul de avocat reclamanta nu a precizat cuantumul și nu a

depus chitanța de plată.

Împotriva deciziei nr. 82 din 16

iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția comercială

de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta SC F.C.S.

care a criticat această hotărâre pentru nelegalitate, solicitând în

temeiul art. 304 pct. 7 și 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ.,

admiterea recursului și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași

instanțe de apel.

În dezvoltarea motivelor de recurs

s-a evocat împrejurarea că instanța de apel, în cele două fraze

nu a examinat toate criticile aduse sentinței primei instanțe,

hotărârea fiind practic nemotivată.

Intimata pârâtă SC M. SRL

Suceava a depus întâmpinare, prin care a cerut respingerea recursului.

Înalta Curte, analizând materialul

probator administrat în cauză, raportat la criticile aduse prin cererea de

recurs, constată că acestea sunt justificate, urmând a admite

recursul reclamantei SC F.C.S. pentru următoarele considerente.

Potrivit cererii de chemare în

judecată înregistrată sub nr. 5321/86/2007 la data de 27 august 2007

pe rolul Tribunalului Suceava, secția comercială de contencios

administrativ și fiscal, reclamanta SC F.C.S. Câmpulung Moldovenesc a

solicitat să se constate simulația contractului de

vânzare-cumpărare încheiat cu pârâta SC M. SRL la data de 28 august 2006

cu privire la autobuzul tip R.D. 112 marca R., să se procedeze la interpretarea

contractului de închiriere încheiat între aceleași părți la data

de 1 octombrie 2006, obligarea pârâtei la plata despăgubirilor în

sumă de 105.860 lei rezultate din nerespectarea clauzelor contractuale

și în final obligarea la cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii de apel,

reclamanta a expus critici ce au vizat un aspect evident și anume că

instanța de fond nu a rezolvat decât două din capetele de cerere cu

care a fost investită și anume cel referitor la simulația

contractului de vânzare-cumpărare și cel al beneficiului nerealizat,

fiind omise celelalte două capete de cerere, respectiv cel privitor la

interpretarea clauzelor contractului și al cheltuielilor de judecată.

Este de necontestat, așa cum a

evidențiat doctrina și jurisprudența, că motivele de fapt

și de drept care au format convingerea instanței, precum și cele

pentru care s-au înlăturat cererile părților, potrivit

dispozițiilor art. 261 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., constituie

elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au

condus instanța la soluția litigiului cuprinsă în dispozitiv.

Instanța de apel nu a examinat

și nu a răspuns criticilor expuse în cererea de apel și anume

neconcordanța între considerentele sentinței atacate și

dispozitiv, iar din această perspectivă decizia dată în apel nu

are o motivare pertinentă, și nici completă, nu este

omogenă, și nici convingătoare.

Pentru aceste rațiuni

urmează a admite recursul declarat de reclamanta SC F.C.S. împotriva

deciziei nr. 82 din 16 iunie 2008 pronunțată de Curtea de Apel

Suceava, secția comercială de contencios administrativ și fiscal,

și în temeiul art. 304 pct. 9 raportat la art. 312 pct. 3 C. proc. civ.,

pe care o va casa și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași

instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

reclamanta SC F.C.S. CÂMPULUNG MOLDOVENESC împotriva deciziei nr. 82 din 16

iunie 2008 a Curții de Apel Suceava, secția comercială de

contencios administrativ și fiscal, pe care o casează și trimite

cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședința publică, astăzi 4 februarie 2010.