ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 703/2010

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 703/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2010)

Asupra recursurilor de

față:

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin sentința nr. 2540 din 16 septembrie 2008,

Tribunalul Constanța a respins ca nefondate excepțiile privind

prescrierea dreptului la acțiune, lipsa calității procesuale

active și lipsa interesului în promovarea acțiunii și a respins

acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc

împotriva pârâților A.D.S. București, SC A.O.S. SA și F.K., ca

nefondată.

Prin acțiune, reclamanta a

solicitat instanței: obligarea pârâților de rang 1 și 2 la

reluarea procedurii de vânzare prin licitație cu strigare a acțiunilor

SC A.O.S. SA, constatarea nulității absolute a tuturor contractelor

de vânzare – cumpărare între aceste pârâte în calitate de vânzătoare

și pârâtul F.K., cu repunerea părților în situația

anterioară și rectificarea CF Sâmbătești.

În considerentele sentinței,

prima instanță a reținut că excepțiile invocate de

pârâți sunt nefondate întrucât scopul urmărit de reclamantă este

sancțiunea judecătorească a unui contract despre care pretinde că

a fost încheiat cu nerespectarea formelor legale edictate pentru încheierea sa

valabilă și cu prejudicierea intereselor sale de creditor.

De asemenea, s-a apreciat că –

în raport de obiectul juridic și temeiul juridic al acțiunii indicat

(art. 975 C. civ.) – acțiunea este promovată cu respectarea

termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958.

Prin încheierea de

ședință din 15 aprilie 2008, instanța a respins cererea de

sesizare a instanței de control administrativ ca urmare a invocării

excepției de nelegalitate a pct. 9 din hotărârea Consiliului de

Administrație al A.D.S. nr. 18 din 27 septembrie 2005 și a pct. 5 din

hotărârea Consiliului de Administrație al A.D.S. nr. 25/2005.

Pe fondul cauzei, instanța a

constatat că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ cerințele

impuse de art. 975 C. civ. întrucât reclamanta nu a făcut dovada

calității sale de creditor, a faptului că este titulara unei

creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei SC A.O.S. SA

astfel încât demersul său juridic să se poată fundamenta pe

acțiune pauliană.

Apelul declarat de reclamantă

împotriva sentinței a fost admis ca fondat prin decizie nr. 23 din 19

martie 2009 de Curtea de Apel Constanța, care a schimbat în parte

sentința, în sensul că a admis acțiunea reclamantei, a dispus

reluarea procedurii de vânzare prin licitație publică cu strigare a

acțiunilor SC A.O.S. SA și a constatat nulitatea absolută a

contractului de vânzare – cumpărare, autentificat, cu consecința

repunerii părților în situația anterioară. Totodată

s-a dispus radierea întabularea din CF Sâmbătești efectuată în

favoarea proprietarului F.K. menținându-se dispozițiile

sentinței cu privire la respingerea excepțiilor invocate de

pârâți.

Pentru a se pronunța astfel,

instanța a reținut că prima instanță a calificat

greșit acțiunea reclamantei fără să aibă în vedere

scopul urmărit de aceasta, care a înțeles să critice vânzarea

unor active în perioada în care procedura de vânzare a acestora era

suspendată.

Instanța apelului a constatat

următoarea situație de fapt.

Prin ordonanța nr. 247 din 12

iunie 2002 a Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor

s-a aprobat privatizarea prin metoda licitației publice cu strigare a SC

A.O.S. SA Odorheiu Secuiesc, iar A.D.S. București a inițiat procesul

de privatizare al societății.

Printre bunurile ce făceau

obiectul vânzării prin procedura menționată se afla și

terenul în suprafață de 5034 mp ce a fost înstrăinat pârâtului F.K.,

teren pe care se aflau amplasate o serie de active necesare

desfășurării activității societății.

Procedura de privatizare a

societății a fost suspendată prin sentința nr. 1026 din 28

iulie 2003 a Tribunalului Harghita – până la soluționarea

irevocabilă a dosarului nr. 1678/2003 al Judecătoriei Odorheiul

Secuiesc, dosar soluționat irevocabil prin decizia nr. 4956 din 7 iunie

2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

S-a mai reținut că,

după încetarea suspendării procedurii de privatizare, reclamanta a

solicitat reluarea acesteia însă pârâta A.D.S. București a raportat

sistematic, invocând diverse motive legate de lipsa de actualitate a

licitației (expirarea ofertei de privatizare la 20 ianuarie 2004,

restiturea garanțiilor de participare).

Cu privire la acestea, s-a

reținut că nu au legătură cu cauza, putând fi analizate

într-o cerere de vizează direct procedura de licitație, iar câtă

vreme a încetat cauza care a determinat suspendarea, procedura trebuia

reluată și numai după reluarea acesteia puteau fi analizate

condițiile cu privire la licitație.

S-a constatat că, în perioada

suspendării procedurii de licitație, suprafața de teren de 5.034

mp s-a vândut direct pârâtului F.K., motiv ce atrage nulitatea contractului de

vânzare – cumpărare încheiat cu acesta cu consecința radierii

întabulării din cartea funciară.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc și pârâții SC A.O.S. SA

Odorheiu Secuiesc, F.K. și A.D.S. București.

Prin cererea de recurs reclamanta SC

O. SRL Odorheiu Secuiesc a invocat prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ.,

considerând că s-a acordat mai mult decât s-a cerut de către

instanță, care a dispus eluarea procedurii de vânzare prin

licitație publică cu strigare a acțiunilor SC A.O.S. SA.

Recurenta consideră că

această dispoziție a instanței, astfel cum este formulată,

va permite oricărei persoane fizice sau juridice să se înscrie pe

lista participanților la licitație, chiar și pârâtului F.K. –

cel ce se face vinovat de frauda la lege, prin nerespectarea principiilor

transparenței procesului de privatizare.

De aceea, susține recurenta, se

impune a se face precizarea că reluarea procedurii de vânzare prin

licitație va avea loc prin participarea exclusivă a ofertanților

existenți pe listă în momentul suspendării procedurii.

Recurenta A.D.S. București a

invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5 și 9 C.

proc. civ., susținând următoarele:

Decizia atacată a fost

dată cu aplicarea greșită și cu încălcarea legii,

întrucât reluarea licitației din data de 28 iulie 2003, organizată în

vederea vânzării pachetului deținut de A.D.S. la SC A.O.S. SA, este

ilegală.

Se consideră că instanța

de apel s-a rezumat la a constata că a încetat suspendarea licitației

– prin soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1678/2003 prin

decizia nr. 4956/2005 a Înaltei Curți de Casație și

Justiție – fără a se analiza dispozițiile art. 17 din H.G. nr.

577/2002. privind aprobarea normelor metodologice ale O.U.G. nr. 88/1997

privind privatizarea societăților comerciale și a prevederilor

Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea

privatizării, norme potrivit cu care o ofertă publică de vânzare

este valabilă cel puțin 30 zile și cel mult peste 180 zile de la

data publicării și că suspendarea licitației nu a întrerupt

termenul de valabilitate a ofertei.

De asemenea, se susține că

procesul de privatizare nu se mai poate relua întrucât nu mai există

niciun ofertant și că, prin decizia atacată s-a creat o

situație imposibil de a fi pusă în practică, în condițiile

în care, în patrimoniul societății s-au produs modificări

substanțiale.

Pe de altă parte, recurenta

arată că vânzarea activului „magazie + șopron” către

pârâtul F.K. s-a efectuat în baza hotărârii Consiliului de

Administrație din 28 decembrie 2005 în conformitate cu Legea nr. 268/2001

și H.G. nr. 577/2002, iar vânzarea ulterioară a terenului aferent s-a

făcut prin hotărârea Consiliului de Administrație al A.D.S. din 30

mai 2006, cu respectarea prevederilor art. 111 din Normele metodologice

aprobate prin H.G nr. 577/2002.

Întrucât recursurile declarate de SC

A.O.S. SA Odorheiu Secuiesc și F.K. sunt identice, cuprinzând

aceleași motive de recurs acestea vor fi redate în continuare:

- Instanța de apel a

pronunțat decizia atacată în urma analizării doar a unui singur

aspect, acela al înstrăinării unui activ, în perioada în care

procedura de licitație a fost suspendată, considerând că o

astfel de înstrăinare atrage nulitatea absolută a contractului de

vânzare – cumpărare.

- Instanța nu a luat în

considerare precizarea la acțiune a reclamantei încălcându-se

prevederile art. 129 C. proc. civ. potrivit cu care instanța este

obligată să se pronunțe asupra celor solicitate, și nu

să interpreteze obiectul acțiunii de așa natură încât

să evite a se pronunța asupra capetelor de cerere cu care a fost

investită.

- Instanța a schimbat cauza

cererii de chemare în judecată, rezumându-se doar la a reține că

toate actele încheiate în perioada de suspendare a procedurii de vânzare, sunt

lovite de nulitate absolută, neluându-se în considerare precizarea la

acțiune.

- Motivele pentru care au fost

înlăturate apărările ce au vizat imposibilitatea reluării

procedurii de licitație sunt contradictorii.

- Instanța de apel a făcut

aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 268/2001 considerând în

mod greșit că înstrăinarea activelor afectate de lucrări de

investiții ar fi ilegală.

- În mod corect prima

instanță a constatat că a fost sesizată cu

soluționarea unei acțiuni pauliene promovată de o persoană

care nu are calitatea de creditoare a vreunei obligații.

- Analizând decizia atacată

prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată

că recursurile sunt fondate în limitele și pentru motivele ce se vor

arăta în continuare:

Reclamanta a investit instanța

cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor la reluarea

procedurii de vânzare, prin licitație cu strigare, a acțiunilor

societății pârâte, să se constate nulitatea absolută a

tuturor contractelor de vânzare – cumpărare încheiate între aceste

două pârâte și F.K.; repunerea în situația anterioară încheierii

actelor; rectificarea CF Sâmbătești prin radierea intabulării

făcută de pârât.

Ulterior, reclamanta și-a

precizat acțiunea, arătând că aceasta este pauliană,

formulată în calitatea de creditor al obligației SC A.O.S. SA de a

include printre activele societății și imobilele ce au format

obiectul contractului de vânzare – cumpărare din 2006 – a cărui nulitate

o solicită, menționând că, actul a fost încheiat în frauda la

lege, respectiv cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 268/2001.

Cu respectarea principiului

disponibilității, instanța de fond a analizat acțiunea

reclamantei în raport de dispozițiile art. 975 C. civ., dar și din

perspectiva motivului de nulitate invocat ca fiind frauda la lege – respectiv art.

26 din Legea nr. 268/2001.

Prin decizia atacată,

instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei a fost

calificată greșit și a procedat ea însăși la

calificarea juridică a acțiunii considerând că aceasta este una

în constatarea nulității absolute a contractului ca urmare a

înstrăinării unor active în perioada în care procedura de vânzare a

acestora era suspendată.

Procedând la schimbarea cauzei

juridice a acțiunii în apel, instanța a încălcat prevederile art.

294 C. proc. civ. care reglementează una din regulile esențiale ale

apelului, faptul că efectele acestuia nu se pot răsfrânge decât numai

asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanță, nesocotindu-se

și principiul dublului grad de jurisdicție.

Mai mult, deși reclamanta a

invocat în mod constant fraudarea dispozițiilor Legii nr. 268/2001

instanța a omis să se pronunțe asupra acestui aspect,

considerând că actul ce face obiectul judecății este nul pentru

faptul că a fost întocmit în perioada în care procedura de privatizare era

suspendată.

În atare situație, în care în

apel s-a soluționat un alt fond decât cel avut în vedere de prima

instanță ceea ce echivalează cu o nepronunțare pe fondul

pricinii se impune casarea deciziei conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ.

și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Cu prilejul rejudecării se vor

avea în vedere toate motivele de apel invocate de părți și cele

susținute de părți prin motivele de recurs cu privire la

reluarea licitației ce a fost suspendată din anul 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de

reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc și de pârâții SC A.O.S. SA, F.K.

și A.D.S. București împotriva deciziei nr. 23/COM din 19 martie 2009

a Curții de Apel Constanța, secția comercială,

maritimă și fluvială, de contencios administrativ fiscal pe care

o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru

rejudecarea apelului.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.