ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 703/2010

Asupra recursurilor de față: Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința nr. 2540 din 16 septembrie 2008, Tribunalul Constanța a respins ca nefondate excepțiile privind prescrierea dreptului la acțiune, lipsa calității procesuale active și lipsa interesului în promovarea acțiunii și a respins acțiunea formulată de reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc împotriva pârâților A.D.S. București, SC A.O.S. SA și F.K., ca nefondată. Prin acțiune, reclamanta a solicitat instanței: obligarea pârâților de rang 1 și 2 la reluarea procedurii de vânzare prin licitație cu strigare a acțiunilor SC A.O.S. SA, constatarea nulității absolute a tuturor contractelor de vânzare – cumpărare între aceste pârâte în calitate de vânzătoare și pârâtul F.K., cu repunerea părților în situația anterioară și rectificarea CF Sâmbătești.

În considerentele sentinței, prima instanță a reținut că excepțiile invocate de pârâți sunt nefondate întrucât scopul urmărit de reclamantă este sancțiunea judecătorească a unui contract despre care pretinde că a fost încheiat cu nerespectarea formelor legale edictate pentru încheierea sa valabilă și cu prejudicierea intereselor sale de creditor. De asemenea, s-a apreciat că – în raport de obiectul juridic și temeiul juridic al acțiunii indicat (art. 975 C. civ.) – acțiunea este promovată cu respectarea termenului general de prescripție prevăzut de Decretul nr. 167/1958. Prin încheierea de ședință din 15 aprilie 2008, instanța a respins cererea de sesizare a instanței de control administrativ ca urmare a invocării excepției de nelegalitate a pct. 9 din hotărârea Consiliului de Administrație al A.D.S.

nr. 18 din 27 septembrie 2005 și a pct. 5 din hotărârea Consiliului de Administrație al A.D.S. nr. 25/2005. Pe fondul cauzei, instanța a constatat că, în cauză, nu sunt întrunite cumulativ cerințele impuse de art. 975 C. civ. întrucât reclamanta nu a făcut dovada calității sale de creditor, a faptului că este titulara unei creanțe certe, lichide și exigibile împotriva pârâtei SC A.O.S. SA astfel încât demersul său juridic să se poată fundamenta pe acțiune pauliană. Apelul declarat de reclamantă împotriva sentinței a fost admis ca fondat prin decizie nr. 23 din 19 martie 2009 de Curtea de Apel Constanța, care a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis acțiunea reclamantei, a dispus reluarea procedurii de vânzare prin licitație publică cu strigare a acțiunilor SC A.O.S.

SA și a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare, autentificat, cu consecința repunerii părților în situația anterioară. Totodată s-a dispus radierea întabularea din CF Sâmbătești efectuată în favoarea proprietarului F.K. menținându-se dispozițiile sentinței cu privire la respingerea excepțiilor invocate de pârâți. Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prima instanță a calificat greșit acțiunea reclamantei fără să aibă în vedere scopul urmărit de aceasta, care a înțeles să critice vânzarea unor active în perioada în care procedura de vânzare a acestora era suspendată. Instanța apelului a constatat următoarea situație de fapt. Prin ordonanța nr. 247 din 12 iunie 2002 a Ministrului Agriculturii, Alimentației și Pădurilor s-a aprobat privatizarea prin metoda licitației publice cu strigare a SC A.O.S.

SA Odorheiu Secuiesc, iar A.D.S. București a inițiat procesul de privatizare al societății. Printre bunurile ce făceau obiectul vânzării prin procedura menționată se afla și terenul în suprafață de 5034 mp ce a fost înstrăinat pârâtului F.K., teren pe care se aflau amplasate o serie de active necesare desfășurării activității societății. Procedura de privatizare a societății a fost suspendată prin sentința nr. 1026 din 28 iulie 2003 a Tribunalului Harghita – până la soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1678/2003 al Judecătoriei Odorheiul Secuiesc, dosar soluționat irevocabil prin decizia nr. 4956 din 7 iunie 2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. S-a mai reținut că, după încetarea suspendării procedurii de privatizare, reclamanta a solicitat reluarea acesteia însă pârâta A.D.S.

București a raportat sistematic, invocând diverse motive legate de lipsa de actualitate a licitației (expirarea ofertei de privatizare la 20 ianuarie 2004, restiturea garanțiilor de participare). Cu privire la acestea, s-a reținut că nu au legătură cu cauza, putând fi analizate într-o cerere de vizează direct procedura de licitație, iar câtă vreme a încetat cauza care a determinat suspendarea, procedura trebuia reluată și numai după reluarea acesteia puteau fi analizate condițiile cu privire la licitație. S-a constatat că, în perioada suspendării procedurii de licitație, suprafața de teren de 5.034 mp s-a vândut direct pârâtului F.K., motiv ce atrage nulitatea contractului de vânzare – cumpărare încheiat cu acesta cu consecința radierii întabulării din cartea funciară.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc și pârâții SC A.O.S. SA Odorheiu Secuiesc, F.K. și A.D.S. București. Prin cererea de recurs reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc a invocat prevederile art. 304 pct. 6 C. proc. civ., considerând că s-a acordat mai mult decât s-a cerut de către instanță, care a dispus eluarea procedurii de vânzare prin licitație publică cu strigare a acțiunilor SC A.O.S. SA. Recurenta consideră că această dispoziție a instanței, astfel cum este formulată, va permite oricărei persoane fizice sau juridice să se înscrie pe lista participanților la licitație, chiar și pârâtului F.K. – cel ce se face vinovat de frauda la lege, prin nerespectarea principiilor transparenței procesului de privatizare.

De aceea, susține recurenta, se impune a se face precizarea că reluarea procedurii de vânzare prin licitație va avea loc prin participarea exclusivă a ofertanților existenți pe listă în momentul suspendării procedurii. Recurenta A.D.S. București a invocat motivele de nelegalitate reglementate de art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., susținând următoarele: Decizia atacată a fost dată cu aplicarea greșită și cu încălcarea legii, întrucât reluarea licitației din data de 28 iulie 2003, organizată în vederea vânzării pachetului deținut de A.D.S. la SC A.O.S. SA, este ilegală. Se consideră că instanța de apel s-a rezumat la a constata că a încetat suspendarea licitației – prin soluționarea irevocabilă a dosarului nr. 1678/2003 prin decizia nr. 4956/2005 a Înaltei Curți de Casație și Justiție – fără a se analiza dispozițiile art. 17 din H.G.

nr. 577/2002. privind aprobarea normelor metodologice ale O.U.G. nr. 88/1997 privind privatizarea societăților comerciale și a prevederilor Legii nr. 137/2002 privind unele măsuri pentru accelerarea privatizării, norme potrivit cu care o ofertă publică de vânzare este valabilă cel puțin 30 zile și cel mult peste 180 zile de la data publicării și că suspendarea licitației nu a întrerupt termenul de valabilitate a ofertei. De asemenea, se susține că procesul de privatizare nu se mai poate relua întrucât nu mai există niciun ofertant și că, prin decizia atacată s-a creat o situație imposibil de a fi pusă în practică, în condițiile în care, în patrimoniul societății s-au produs modificări substanțiale.

Pe de altă parte, recurenta arată că vânzarea activului „magazie + șopron” către pârâtul F.K. s-a efectuat în baza hotărârii Consiliului de Administrație din 28 decembrie 2005 în conformitate cu Legea nr. 268/2001 și H.G. nr. 577/2002, iar vânzarea ulterioară a terenului aferent s-a făcut prin hotărârea Consiliului de Administrație al A.D.S. din 30 mai 2006, cu respectarea prevederilor art. 111 din Normele metodologice aprobate prin H.G nr. 577/2002. Întrucât recursurile declarate de SC A.O.S. SA Odorheiu Secuiesc și F.K. sunt identice, cuprinzând aceleași motive de recurs acestea vor fi redate în continuare: - Instanța de apel a pronunțat decizia atacată în urma analizării doar a unui singur aspect, acela al înstrăinării unui activ, în perioada în care procedura de licitație a fost suspendată, considerând că o astfel de înstrăinare atrage nulitatea absolută a contractului de vânzare – cumpărare.

- Instanța nu a luat în considerare precizarea la acțiune a reclamantei încălcându-se prevederile art. 129 C. proc. civ. potrivit cu care instanța este obligată să se pronunțe asupra celor solicitate, și nu să interpreteze obiectul acțiunii de așa natură încât să evite a se pronunța asupra capetelor de cerere cu care a fost investită. - Instanța a schimbat cauza cererii de chemare în judecată, rezumându-se doar la a reține că toate actele încheiate în perioada de suspendare a procedurii de vânzare, sunt lovite de nulitate absolută, neluându-se în considerare precizarea la acțiune. - Motivele pentru care au fost înlăturate apărările ce au vizat imposibilitatea reluării procedurii de licitație sunt contradictorii.

- Instanța de apel a făcut aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 268/2001 considerând în mod greșit că înstrăinarea activelor afectate de lucrări de investiții ar fi ilegală. - În mod corect prima instanță a constatat că a fost sesizată cu soluționarea unei acțiuni pauliene promovată de o persoană care nu are calitatea de creditoare a vreunei obligații. - Analizând decizia atacată prin prisma criticilor invocate de recurentă, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în limitele și pentru motivele ce se vor arăta în continuare: Reclamanta a investit instanța cu o acțiune prin care a solicitat obligarea pârâtelor la reluarea procedurii de vânzare, prin licitație cu strigare, a acțiunilor societății pârâte, să se constate nulitatea absolută a tuturor contractelor de vânzare – cumpărare încheiate între aceste două pârâte și F.K.; repunerea în situația anterioară încheierii actelor; rectificarea CF Sâmbătești prin radierea intabulării făcută de pârât.

Ulterior, reclamanta și-a precizat acțiunea, arătând că aceasta este pauliană, formulată în calitatea de creditor al obligației SC A.O.S. SA de a include printre activele societății și imobilele ce au format obiectul contractului de vânzare – cumpărare din 2006 – a cărui nulitate o solicită, menționând că, actul a fost încheiat în frauda la lege, respectiv cu încălcarea art. 26 din Legea nr. 268/2001. Cu respectarea principiului disponibilității, instanța de fond a analizat acțiunea reclamantei în raport de dispozițiile art. 975 C. civ., dar și din perspectiva motivului de nulitate invocat ca fiind frauda la lege – respectiv art. 26 din Legea nr. 268/2001.

Prin decizia atacată, instanța de apel a reținut că acțiunea reclamantei a fost calificată greșit și a procedat ea însăși la calificarea juridică a acțiunii considerând că aceasta este una în constatarea nulității absolute a contractului ca urmare a înstrăinării unor active în perioada în care procedura de vânzare a acestora era suspendată. Procedând la schimbarea cauzei juridice a acțiunii în apel, instanța a încălcat prevederile art. 294 C. proc. civ. care reglementează una din regulile esențiale ale apelului, faptul că efectele acestuia nu se pot răsfrânge decât numai asupra ceea ce s-a judecat de către prima instanță, nesocotindu-se și principiul dublului grad de jurisdicție.

Mai mult, deși reclamanta a invocat în mod constant fraudarea dispozițiilor Legii nr. 268/2001 instanța a omis să se pronunțe asupra acestui aspect, considerând că actul ce face obiectul judecății este nul pentru faptul că a fost întocmit în perioada în care procedura de privatizare era suspendată. În atare situație, în care în apel s-a soluționat un alt fond decât cel avut în vedere de prima instanță ceea ce echivalează cu o nepronunțare pe fondul pricinii se impune casarea deciziei conform art. 312 alin. (3) C. proc. civ. și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu prilejul rejudecării se vor avea în vedere toate motivele de apel invocate de părți și cele susținute de părți prin motivele de recurs cu privire la reluarea licitației ce a fost suspendată din anul 2003.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de reclamanta SC O. SRL Odorheiu Secuiesc și de pârâții SC A.O.S. SA, F.K. și A.D.S. București împotriva deciziei nr. 23/COM din 19 martie 2009 a Curții de Apel Constanța, secția comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ fiscal pe care o casează și trimite cauza aceleiași instanțe pentru rejudecarea apelului. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 februarie 2010.