ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2129/2008

Asupra recursului penal de față;

Din actele dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 pronunțată la data de 26

februarie 2008, în dosarul penal nr. 2396/88/2007, Tribunalul Tulcea, în baza

art. 174 alin. (1) – art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 73 lit.

b) C. pen. în referire la art. 74 lit. c) și art. 66 lit. a) C. pen., a

condamnat pe inculpatul H.C., în prezent deținut în Penitenciarul Tulcea,

trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea

nr. 196/P/2007 pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.

175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 73 lit. b) C. pen., la pedeapsa de

14 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de omor calificat.

În baza art. 65 alin. (2) C. pen., în referire la art. 175 C.

pen. a aplicat inculpatului H.C. pedeapsa complementară a interzicerii

drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b) C.

pen., pe o durată de 5 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 71 C. pen., a interzis inculpatului drepturile

prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit. b)C. pen.

În baza art. 350 C. proc. pen., a menținut arestarea

preventivă a inculpatului.

În baza art. 88 C. pen. a dedus perioada reținerii și

arestării preventive de la 7 august 2007 la zi.

A constatat că în cauză nu a existat constituire de parte

civilă

În baza art. 191 C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata

sumei de 940 lei reprezentând cheltuieli judiciare.

Onorarii apărători din oficiu, în sumă de câte 100 de lei,

se vor deconta din fondurile Ministrului Justiției către avocat G.S. (faza de

judecată) și către C.S. (faza de urmărire penală).

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a fond a reținut

situația de fapt următoare:

La data de 7 august 2007, inculpatul H.C. împreună cu

martorii H.G., N.F. și I.R., se aflau în apropierea punctului de lucru al SC P.

& C.D.H. SRL pe malul unui canal de centură al lacului Razelm, între comuna

Jurilovca și satul Sălcioara, județul Tulcea. Tot aici era și victima C.H.,

rudă îndepărtată cu inculpatul și care se afla în stare avansată de ebrietate.

Între timp, inculpatul H.C. s-a culcat într-o încăpere cu o

singură intrare, situată în afara punctului de lucru, în timp ce victima și cei

trei martori se aflau pe malul lacului, unde au desfăcut mai multe setei.

Aici, victima C.H., a început să adreseze injurii

inculpatului și fratelui său H.G., acestea fiind adresate inclusiv mamei

decedate a celor 2 frați.

Auzind scandalul, după ce s-a trezit din somn, inculpatul H.C.

s-a deplasat și el pe malul apei, cerându-i victimei C.H. să înceteze cu injuriile

adresate mamei, că o va omorî dacă nu încetează acest comportament.

Întrucât victima nu a încetat să adreseze injurii,

inculpatul H.C. s-a deplasat câțiva metri sub un umbrar, iar de pe o masă a

luat un cuțit cu o lamă lungă de circa 14 cm, cu plasele din lemn, cu care s-a

întors la fața locului.

Aici, fără vreun alt avertisment, inculpatul a aplicat o

lovitură de cuțit în zona anterioară dreaptă a toracelui victimei, lovitură pe

care inițial atât inculpatul cât și martorii au apreciat-o ca fiind aplicată în

zona abdominală.

Ulterior, cu ultimele puteri, victima s-a ridicat în

picioare și 1-a urmărit câțiva metri pe inculpat, după clădire, moment în care

inculpatul i-a mai aplicat o lovitură de cuțit în zona pieptului înjunghiindu-l

prin împungere.

Imediat, la fața locului au apărut cei 3 martori, care au

constatat că victima era decedată.

S-a reținut că, pentru a se stabili această situație de fapt

au fost avute în vedere următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare

la fata locului întocmit la 7 august 2007, la care este anexată planșa foto,

raportul medico legal nr. 159/658/i din 8 septembrie 2007 emis de S.M.L.

Tulcea, declarațiile martorilor H.C., N.F. și I.R., precum și declarațiile

inculpatului.

Împotriva sentinței penale nr. 40 din 26 februarie 2007 a

Tribunalului Tulcea a declarat recurs inculpatul H.C. criticând-o ca

netemeinică, solicitând desființarea sentinței penale și rejudecând să se

dispună o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii cuantumului

acesteia.

Instanța de apel, verificând legalitatea și temeinicia

sentinței penale apelate prin prisma criticilor aduse constată că instanța de

fond în mod corect a interpretat și aplicat criteriile de individualizare a

pedepsei prevăzute de art. 72 C. pen., în raport de gravitatea faptei comise,

consecințele greve ale acesteia - suprimarea vieții unei persoane, limitele de

pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de omor calificat cât și

reținerea în sarcina acestuia a stării de provocare.

Pentru aceste considerente în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.

proc. pen. se respinge ca nefondat apelul inculpatului prin decizia penală nr. 40

/P din 8 aprilie 2008.

Împotriva acestei decizii inculpatul a formulat recurs prin

care invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și

18 iar în subsidiar pct. 14 C. proc. pen., solicitând, în esență:

- schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută

de art. 174 C. pen. întrucât fapta nu a fost săvârșită în public;

- casarea cu trimitere spre rejudecare dat fiind că s-a comis

o eroare gravă de fapt ce a avut ca urmare nereținerea dispozițiilor art. 44 C.

pen. în favoarea inculpatului;

- redozarea pedepsei prin acordarea unei mai mari eficiente

a circumstanțelor atenuante reținute de instanța de fond precum și reținerea

circumstanțelor prevăzute de art. 73 lit. a) C. pen.

Examinând cauza, în raport de motivele invocate cât și din

oficiu se constată că recursul este fondat.

Prima critică privind schimbarea încadrării juridice nu

poate fi primită dat fiind că, astfel cum a rezultat din probele administrate

în cauză, fapta a fost săvârșită în imediata apropiere a unui punct de lucru al

unei societăți comerciale, pe malul unui canal de apă loc accesibil publicului

și la momentul săvârșirii faptei se aflau mai multe persoane de față, astfel că

în accepțiunea dispozițiilor art. 152 C. pen., fapta a fost săvârșită în

public.

Nici critica privind grava eroare de fapt nu poate fi

primită, știut fiind că există eroare gravă de fapt, atunci când situația de

fapt reținută de instanțe prin hotărârea atacată este contrară probelor

administrate în cauză.

Pentru a fi incidente dispozițiile legale invocate, eroarea

de fapt , trebuie să fie gravă, respectiv să fi influențat asupra soluției

pronunțate în cauză și să fie vădită, neîndoielnică.

În speță, nu suntem în prezența unei erori grave de fapt în

sensul susținut de inculpat, respectiv nereținerea dispozițiilor art. 44 C.

pen., deși probele le indicau. Inculpatul nu a săvârșit fapta pentru a înlătura

un atac material direct, injust îndreptat împotriva sa, ci dimpotrivă el,

inculpatul a atacat-o pe victimă fără vreun avertisment.

Împrejurarea că victima a adresat injurii inculpatului, a

fost avută în vedere de instanțe la individualizarea pedepsei, ca circumstanță

atenuantă prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., ea nefiind de natură a

îndeplini cerințele unei legitime apărări care să înlăture caracterul penal al

faptei.

Critica privind individualizarea pedepsei este întemeiată

pentru următoarele motive:

Deși în mod corect instanțele au reținut dispozițiile art. 73

lit. b) C. pen., aveau temeiuri să dea o mai mare eficiență acestor

circumstanțe având în vedere faptul că injuriile adresate de victimă au vizat-o

și pe mama inculpatului, decedată și care au sporit agresivitatea inculpatului

în opinia sa justificată, dar și regretul manifestat de inculpat după

săvârșirea faptei.

Așa fiind, Curtea constată că pedeapsa este prea severă și

că o pedeapsă de 12 ani închisoare și ar atinge scopul astfel cum a fost

circumscris de legiuitor în dispozițiile art. 52 C. pen.

Î

n consecință, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit. d) C. proc. pen. se va admite recursul declarat de inculpat, se va

casa în totalitate decizia atacată, iar sentința numai cu privire la

individualizarea pedepsei cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței.

PENTRU

ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D

E C I D E

Admite recursul declarat de inculpatul H.C.

împotriva deciziei penale nr. 40/P din 8 aprilie 2008 a Curții

de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Casează decizia penală atacată și, în parte, sentința penală nr. 40 din

26 februarie 2008 a Tribunalului Tulcea, secția penală, numai cu privire la

cuantumul pedepsei principale, pe care o reduce de la 14 ani închisoare la 12

ani închisoare.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Deduce din pedeapsa

aplicată, durata reținerii și arestării preventive de la 7 august 2007, la 12

iunie 2008.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.

Onorariul

apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în sumă de 100

lei, se va suporta din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 12 iunie 2008.