ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3476/2008

Asupra contestației în anulare de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin contestația înregistrată la 11 iunie 2008 SC T.E. SRL a solicitat anularea deciziei comerciale nr. 1306 din 1 aprilie 2008 a Secției comerciale a Înaltei Curți de Casație și Justiție dată în contradictoriu cu SC U.M. SA Râmnicu Vâlcea. În motivarea contestației, întemeiată pe dispozițiile art. 318 C. proc. civ., contestatoarea arată că admiterea recursului formulat de SC U.M. SA împotriva sentinței comerciale nr. 226 din 14 decembrie 2006 a Curții de Apel București, secția a V-a comercială, și trimiterea cauzei spre rejudecare este rezultatul unei greșeli materiale rezultată din luarea în considerare a chitanței din 16 martie 2006, fără observarea și a adresei din 24 octombrie 2006 a C.P.C.R., adresă care făcea dovada că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale a fost expediată la 21 martie 2006, așa încât era tardivă, iar recursul trebuia respins.

Alăturat contestației s-a depus copia deciziei a cărei anulare s-a solicitat și s-a atașat dosarul în care s-a pronunțat decizia atacată. Contestația în anulare este nefondată. Conform dispozițiilor art. 318 C. proc. civ. hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale, text invocat în argumentarea contestației de față. Din actele dosarului rezultă că instanța de recurs a apreciat că acțiunea în anularea hotărârii arbitrale nr. 194 din 24 iunie 2005 formulată de SC U.M. SA la 16 martie 2006 nu este tardivă „așa cum rezultă din înscrisurile din dosarul nr. 3291/2/2006 al Curții de Apel București, secția a V-a comercială”.

La respectivele file din dosar se găsesc copiile recipisei de expediere și răspunsul dat de C.P.C.R. (adresa din 24 octombrie 2006) în legătură cu expedierea către Curtea de Apel București a corespondenței prin care părțile au susținut că s-a expediat acțiunea în anularea hotărârii arbitrale și prin care serviciul de curierat încearcă să justifice neconcordanțele între data din recipisă – 16 martie 2006 – și data din ștampila aplicată pe plic – 21 martie 2006. Instanța de recurs analizând aceste acte a reținut ca dată de expediere a acțiunii în anulare 16 martie 2006 împrejurare ce poate constitui – eventual – o greșeală de judecată și nu o eroare materială în sensul dispozițiilor art. 318 C. proc.

civ. Numai în măsura în care instanța de recurs nu ar fi avut în vedere aceste acte s-ar fi putut pune în discuție o eventuală greșeală materială, dar în condițiile în care tocmai din interpretarea lor s-a reținut că data formulării acțiunii în anulare este 16 martie 2006, Curtea apreciază că în cauză nu se mai poate invoca greșeala materială ci eventuala greșeală de judecată, ce nu poate fi reformată prin exercitarea acestei căi de atac. În consecință, Curtea va respinge ca nefondată contestația în anulare formulată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge contestația în anulare formulată de contestatoarea SC T.E. SRL Timișoara împotriva deciziei nr. 1306 din 1 aprilie 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția comercială, ca nefondată. Irevocabilă. Pronunțata în ședință publică, astăzi 20 noiembrie 2008.