ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 792/2010

Asupra recursurilor de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1304 din 27 noiembrie 2008 a Judecătoriei Constanța au fost condamnați inculpații: F.A. (fiul lui G. și al M.) în baza art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (13) C. pen. la 1 an închisoare, cu suspendarea condiționată a executării pe timp de 3 ani și C. (fostă F.) N. (fiica lui G. și a E.) în baza art. 26 C. pen. raportat la art. 13 din Legea nr. 87/1994 cu aplicarea art. 41 alin. (2) și (13) C. pen. și în baza art. 290 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. la 3 luni închisoare, stabilindu-se, conform art. 33 lit. a) și art. 34 lit. b) C. pen. ca inculpata să executate pedeapsa cea mai grea de 6 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pe timp de 2 ani și 6 luni.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut că, în perioada septembrie – octombrie 2002, în baza aceleiași rezoluții infracționale, inculpatul F.A., a înregistrat în contabilitatea SC A.N. SRL la care era administrator un număr de 4 facturi fiscale, care nu au la bază operațiuni reale și prin aceasta s-a sustras obligațiilor fiscale. În privința inculpatei F. (fostă C.) N., s-a reținut că, în aceeași perioadă, l-a ajutat pe inculpatul F.N. să înregistreze în contabilitate cheltuieli nereale prin falsificarea chitanțelor și că, totodată, a contrafăcut chitanțe care atestau plata către SC P.T. SRL. Tribunalul Constanța, prin Decizia penală nr. 215 din 22 aprilie 2009 a admis apelurile declarate de inculpat și de A.N.A.F.

– D.G.F.P. Constanța, a desființat în parte sentința primei instanțe și rejudecând i-a obligat pe inculpați, în solidar, către partea civilă, la plata sumei de 111.524,60 lei și dobânda aferentă, reprezentând despăgubiri materiale. Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații și partea civilă, iar la termenul din 16 februarie 2010 inculpații au invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 10 din Legea nr. 241/2005 în raport cu dispozițiile art. 16 alin. (1), 20 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (1), (2) și (3), art. 24 și art. 26 alin. (1) din Constituția României. Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, prin încheierea din data arătată a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, reținând că textul vizat de excepție nu este aplicabil în speță, el referindu-se la infracțiuni prevăzute de Legea nr. 241/2005 nu și la infracțiuni de evaziune fiscală din alte legi.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații F.A. și C. (fostă F.) N., care au susținut că excepția invocată era întemeiată și că instanța trebuia să sesizeze Curtea Constituțională și să suspende judecarea cauzei. S-a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei la instanța de contencios constituțional. Recursul declarat nu este întemeiat. În conformitate cu dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/2002 Curtea Constituțională decide asupra excepției ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Potrivit alin. (6) al aceluiași text, dacă excepția este inadmisibilă fiind contrară prevederilor alin. (1) instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Din examinarea actelor dosarului se constată că, prin încheierea atacată, în mod justificat a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale, nefiind întrunite cerințele dispozițiilor legale evocate. Astfel, în cauză inculpații au fost trimiși în judecată și condamnați pentru infracțiunile de evaziune fiscală prevăzută de art. 13 din Legea nr. 87/1994 și complicitate la aceeași infracțiune, făcându-se aplicarea dispozițiilor art. 13 C. pen. S-a constatat că dispozițiile Legii nr. 87/1994 sunt mai favorabile decât cele ale Legii nr. 241/2005.

Pe de altă parte, textul art. 10 din legea nr. 241/2005 stabilește că este aplicabil numai în cazul săvârșirii unei infracțiuni de evaziune fiscală prevăzută de prezenta lege, nicidecum în cazul săvârșirii infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute în alte legi. Așa fiind, textul de lege criticat pentru neconstituționalitate nu este incident în speță, situație în care, nefiind întrunite cerințele art. 29 alin. (6) din Legea nr. 47/1992, nu a fost sesizată instanța de contencios constituțional. Față de cele ce preced, constatând nefondate criticile formulate, Curtea, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) și a art. 192 alin. (2) C. proc. pen. urmează a respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F.A.

și C. (fostă F.) N. cu obligarea acestora la câte 100 lei cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații F.A. și C. (fostă F.) N. împotriva încheierii din 16 februarie 2010 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze cu minori și de familie, în Dosarul nr. 7848/212/2008. Obligă fiecare recurent inculpat la plata sumei de câte 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică azi 1 martie 2010.